Gangsterism globalist, care trebuie curmat: “Dreptul international sunt eu!”, pare sa spuna Trump, referindu-se la asasinarea generalului Soleimani, care ”trebuia eliminat încă de acum 20 de ani”

15/01/2020

Gangsterismul international trebuie blocat si eradicat

Despre Donald Trump se poate spune oficial ca este un gangster international cu domiciliul la Casa Alba. El a ordonat numeroase crime de razboi impotriva Natiunilor din Orientul Mijlociu, dar si impotriva altor Natiuni ale Lumii. De fapt, Natiunile libere si suverane sunt tintele Globalismului si ale Trumpismului. Globalistul Trump incearca sa alunge din viata internationala civilizatia si dreptul international si sa le inlocuiasca cu primitivismul si vanatoarea libera de Natiuni si de Oameni, ca sacrificii pe altarul Globalismului.

O atare situatie de salbaticie in plina civilizatie a secolului XXI nu poate sa dureze. Autoidentificarea belicoasa a lui Donald Trump cu dreptul international, care prin crime de razboi si sanctiuni economice pare sa spuna “Dreptul international sunt eu!” va deveni intr-un final istorie, de dorit cat mai curand posibil. Esentiala in atingerea acestui scop, de revenire la domnia civilizatiei si a legii, va fi substituirea instrumentelor unilateralismului, cu care Lumea este inlantuita ca de niste tentacule, cu instrumente ale multilateralismului.

Una dintre cele mai recente abominatiuni ale sefului Casei Albe a fost afirmatia ca nu are regrete in privinta ordinului sau executiv prin care generalul iranian Qassem Soleimani a fost asasinat intr-un atac cu drona, efectuat de SUA, la 3 ianuarie, pe teritoriul Irakului. Trump a sustinut, astfel, crimele extrateritoriale de terorism ale SUA în cadrul unui miting electoral la Milwaukee, in statul american Wisconsin. El a reluat tiradele critice la adresa eroului antiterorist si antiglobalist Soleimani, pe care l-a numit “fiu de căţea” pentru rezistenta legitima a acestuia impotriva ocupatiei militare de catre SUA a Orientului Mijlociu. Nici macar nu a fost personal, a imitat expresia cu care predecesorul sau, ex-presedintele Obama, a fost calificat de catre presedintele filipinez Duterte. Acei “mulţi tineri bărbaţi şi femei care umblă fără mâini şi fără picioare”, pe care Trump i-a deplans cu ipocrizie in discursul sau electoral, au facut parte din fortele expeditionare ale SUA, trimise sa ucida, sa inrobeasca si sa jefuiasca popoarele din Orientul Mijlociu. Cu un inacceptabil comportament prezidential de gangster international, presedintele american Donald Trump a perorat ca Soleimani “ar fi trebuit să fie ucis încă în urmă cu 20 de ani.”           


Enigme ale doborarii avionului ucrainean in Iran: A doua filmare publicata de NYT, care surprinde lovirea cu doua rachete, sugereaza un scenariu prestabilit

15/01/2020

A doua racheta/ Foto: Captura video

Publicarea de catre New York Times a unui al doilea film cu doborarea avionului ucrainean de catre iranieni, pe 8 ianuarie,  mai mult incurca decat clarifica modul in care a avut loc evenimentul. Imaginile de securitatea arată că avionul a fost lovit de două rachete iraniene, lansate la distanță de aproximativ 23 de secunde, de la o bază militară iraniană aflată la aproximativ 12 kilometri de avion. Publicarea pare sa fi urmarit adancirea acuzatiilor si culpabilizarii la adresa Iranului, insa, trecut prin cenzura analizei rationale, acest scop nu isi afla suficiente sustineri pentru a fi atins.

Noul video umple golul cu privire la motivul pentru care transmițătorul avionului a încetat să mai funcționeze, cu câteva secunde înainte să fie lovit de a doua rachetă. Transmițătorul a încetat să funcționeze înainte ca racheta să lovească avionul. Noile imagini arata că o primă rachetă a dezafectat transmițătorul, înainte ca aeronava să fie lovită de a doua rachetă. Niciuna dintre lovituri nu au doborât imediat avionul, care, cuprins de flacari, a continuat sa zboare si s-a îndreaptat spre aeroportul internațional Teheran. Câteva minute mai târziu, el a explodat și s-a prăbușit.

Mai departe, incep intrebarile de logica privind intentiile autorilor doborarii si stabilirea de catre ancheta a filmului evenimentului. De ce niciuna dintre rachete nu a explodat avionul in aer, in momentul impactului? Poate pentru a se ascunde un eventual caracter ostil al doborarii si pentru a fi pusa pe seama unei erori umane? Dar si pentru ca loviturile au avut incarcaturi mici, in variante lansatoare portabile, mobile, pentru zone aeroportuare? Concepute pentru sectorul inferior al ramurii de zbor urcatoare spre platoul altitudinii de croaziera a avionului? De ce prima racheta a fost trasa in transmitator? Cumva pentru a rupe comunicatia pilotilor cu coordonarea / supravegherea de la sol, iar cutiile negre sa nu inregistreze niciun mesaj sau convorbire, pentru a nu oferi niciun indiciu de elucidare? A doua racheta a avut rolul de a incendia motoarele si/sau avionul? Toate aceste intrebari si presupozitii de logica juridica si cele 23 de secunde dintre lansarile celor doua rachete sugereaza un scenariu elaborat, o actiune prestabilita, care intra in contradictie cu versiunea urgentei si imprevizibilului situatiei. Ele  subtiaza ideea de act din eroare si o intareste pe cea de act ostil, premeditat in detaliu si precis executat. In acelasi timp, informatiile atat de fidele surprinse de cele doua filmulete se aseamana izbitor cu cele din istoria multor evenimente politice, geopolitice si geomilitare, care au fost inregistrate de jurnalisti sau agenti secreti, trimisi la fata locului, acolo unde “ceva” urma sa se intample.

https://www.hotnews.ro/stiri-international-23600724-breaking-news-new-york-times-publica-doua-filmare-care-arata-avionul-ucrainean-este-lovit-doua-rachete.htm


Esti natiocrat ori dispari sau esti sclav!

14/01/2020

Draga @Harald! Comiteti o mare blasfemie politica alaturand numele lui Otto von Bismarck celui al lui Adolf Hitler, sub aceeasi sigla, de nationalisti germani. Dar si o greseala inca si mai mare considerand nationalismul unificator si suveranist drept o cauza de razboi fatala. Nu stiu daca o faceti din reactivitate globalista sau din ignoranta.

Bismarck a fost un lider national puternic, care a unificat statele germane intr-un singur stat german, fapt ce il face un erou al natiunii sale. Asa cum sunt toti liderii nationali, de pretutindeni, care si-au unificat natiunile, faramitate si slabite de tribalizare / provincializare. Din aceasta galerie de eroi nationali unificatori fac parte si personalitatile politico-militare unificatoare ale natiunii noastre.

Mai adaug ca Bismarck a avut o politica sociala foarte inaintata (evit cuvantul “progresist/a”, devalizat politic), inspiratoare pentru viitorime, cat si faptul ca s-a folosit de arta si puterea diplomatiei, pentru care a avut exceptionale calitati, in scopul mentinerii unei Europe pasnice in anii 1870 si 1880.

Adolf Hitler, descendent inca necunoscut de lume din Rothschilzi, pentru ca adevarata origine i-a fost mult timp ascunsa destul de bine de ochii marelui public, nu a fost german si cu atat mai putin un nationalist german. El a fost “un ou de cuc intr-un cuib strain”, pentru a folosi o formulare cat mai concisa si mai plastica, care a fost un slujitor fanatic al Globalismului, deci un dusman de moarte al Natiunilor, cu deosebire a celei germane, a carei statalitate a si reusit sa o distruga in al doilea razboi mondial. Nici alte natiuni nu au fost mai “fericite”, scopul politic al razboiului nu a fost sa fie castigat, ci sa le slabeasca statele pentru a le subjuga mai usor.

Pe de alta parte, va recomand sa nu mai confundati natiocratia, o conditie existentiala si de libertate, care militeaza pentru libertate nationala si crestere nationala de sine statatoare (v. „Nation First!”), cu sovinismul, aria preferata a Imperiilor, cauza adevarata a razboaielor si sursa subjugarii Natiunilor. De incheiere o similaritate, ca sa intelegeti si mai bine altitudinea aspirationala a spiritului natiocratiei: In lagarul Globalismului “Esti natiocrat ori dispari sau esti sclav” este sinonim cu “Mergi ori crapa” din lagarele de exterminare si de munca ale lui Hitler, in care intentiona sa concentrationeze toata Lumea. Punct.


Natiocratia este o linie rosie pentru Globalism

14/01/2020

Megateoriile politice sablon, aplicabile oriunde si oricand, inclusiv cele privind democratia – populara, reala, originala, democrat-liberala etc. – au cazut in desuetudine. Intr-un timp nu prea indepartat, ele vor cadea si in colb si in uitare.

Chiar si democratia este un concept uzat, abuzat si speculat de toate tipurile de regimuri politice, de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga. Sper ca si dihotomia Stanga-Dreapta sa dispara, sunt deja semne de decrepitudine. Doua sute si ceva de ani i-au fost de ajuns ca sa dezbine Neamurile.

Natiocratia, o noua forma de organizare si de conducere politica a societatii, este pe cale de a lua locul celei vechi, denumite democratie. Detinerea puterii de catre Natiune este corespunzatoare antagonismului dintre Natiuni si Globalism, care se afla in centrul secolului XXI.

Cu siguranta, nu se vor inghesui multi sa revendice Natiocratia. Globalismul, prezent in ambele extreme politice, in niciun caz. Natiocratia nu mai este un gumilastic, ea va impiedica scurgerea peste granite a interesului national. Ii va trasa Globalismului o linie rosie: “Nation First”.

Ar fi interesanta o discutie pe aceasta tema viitorologica cu un politolog renumit. Moda politicii militante si patimase cred ca a trecut. Agitpropul ei unilateralist este incompatibil cu multilateralismul. Vremea politicii de idei coexistentiale a venit.  

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/dumitru-mazilu-versus-iliescu-democratie-reala-versus-democratie-originala/


SUA mai sunt stat de drept international?

13/01/2020

Seful de Stat Major american, Mark Milley, sosit la Bruxelles: Instrucţiunile pe care le-am primit de la ministrul apărării şi de la preşedinte sunt că rămânem în Irak.

Aproape exclusiv se vorbeste despre statul de drept, care face trimiteri la dreptul national, politica interna si regimul politic. In esenta, statul de drept inseamna acceptarea de catre un stat a domniei legii. Insa la fel de revelatorie si de operanta este discutia despre statul de drept international, care are in vedere respectarea dreptului international si a ordinii internationale de catre toate statele – cele doua stari emanand de la o autoritate multilaterala, de concert international -, precum si tipul de politica externa al unui stat sau altul. A fi stat de drept international inseamna a te supune domniei legii internationale in relatiile dintre state. Dreptul international este cel care consacra statele ca subiecti internationali, teritoriile si frontierele de stat, suveranitatea ca atribut inalienabil al poporului si al statului.

Rezolutia parlamentului irakian privind expulzarea trupelor americane de pe teritoriul Irakului si reactia Departamentului de Stat al SUA ca Washingtonul nu are de gand sa dea curs cererii Bagdadului ridica, pentru prima data in istoria relatiilor internationale, o intrebare foarte sensibila, al carei raspuns va fi extrem de edificator. Mark Milley, şeful de Stat Major american, sosit la Bruxelles pentru reuniunea Comitetului militar al NATO din 14-15 ianuarie, a confirmat ca instrucţiunile pe care le-a primit de la secretarul Apararii SUA şi de la seful Casei Albe sunt că trupele americane rămân în Irak. O asemenea abordare este in contradictie antagonista cu dreptul international si un atac intolerabil la adresa suveranitatii unui stat. Intrebarea este: “Mai sunt SUA stat de drept international?”

Un raspuns preliminar a fost deja dat de unilateralismul SUA, care nu-si mai respecta semnaturile de pe documentele internationale si, ceea ce este foarte neoconventional si periculos ca posibilitate pentru abuzuri si crime internationale – de razboi, impotriva umanitatii etc. -, se sustrage dreptului international si ordinii internationale, la edificarea carora ele insele au avut contributia hotaratoare, in perioada postbelica. In vremurile antice, infractorii politici la legile si ordinea romanice erau declarati drept dusmani ai Romei si oricine, oriunde, putea in mod legal sa le aplice sanctiunea suprema. Globalismul a probat deja, istoric, ca este dusmanul Natiunilor. Prezenta militara a SUA in Orientul Mijlociu si folosirea de catre acestea a teritoriilor nationale ale statelor din regiune, pentru a le ataca deschis sau in ascuns, cand pe unele, cand pe altele, cu scopul de a le supune vointei si intereselor americane unilateraliste, de control geopolitic si jefuire a resurselor de petrol, dovedesc ca Statele Unite sunt dusmanul Orientului Mijlociu. Un exemplu revoltator si inacceptabil de cum SUA incalca suveranitatea teritoriala a statelor din Orientul Mijlociu pentru a le ataca pe altele din aceeasi regiune este asasinarea liderului militar iranian Soleimani. Convoiul generalului era urmărit în secret de militari americani, apartinand bazelor aeriene ale SUA din Irak. Militarii americani se aflau la mai puțin de un kilometru de anturajul lui Soleimani, iar imediat după atacul cu dronă, ei au ajuns la fața locului pentru a se asigura de asasinarea comandatului iranian. Crima nu ar fi fost posibila daca SUA nu ar fi controlat nestanjenite teritoriul Irakului. Cazul este extrem de ingrijorator pentru securitatea nationala a Irakului. Statele Unite sunt un risc de securitate militara si economica pentru Irak si pentru intregul Orient Mijlociu. Situatia de securitate din Irak se poate insa schimba semnificativ, prin plecarea trupelor SUA si inlocuirea cu trupe NATO, pe o perioada determinata, sub control teritorial irakian. Esentiala va fi redobandirea integrala de catre irakieni a controlului militar al Irakului.


Epilog si prolog privind doborarea aeronavei ucrainene in Iran: Asumarea iraniana a erorii

11/01/2020

Uneori, in situatii exceptionale, urmarind un plan exceptional, prioritar si determinant nu este adevarul. In politica internationala, prioritare si determinante sunt ratiunile, judecatile care pot schimba sau modela viitorul, intr-un sens sau altul, pe termen scurt sau lung. Nu numai cuvantul creeaza realitate, ci si energia psihica. Cred ca aceasta din urma a inceput sa se rostogoleasca si sa se acumuleze precum un bulgare de zapada pornit la vale, dupa asasinarea liderului militar iranian Soleimani, antrenand o agregare regionala AntiGlobalista (la o alta scara si cu alta vizibilitate si in plan international) care nu mai poate fi oprita sau deturnata. Adevarata compensatie a mortii lui Suleimani (nu-mi place cuvantul razbunare, il prefer pe cel de compensatie, care se inscrie in inexorabila lege cosmica cu acelasi nume, care nu iarta si nu judeca stramb, pentru ca nu poate fi manipulata de oameni) va fi eliberarea Natiunilor Orientului Mijlociu de sub dominatia Globalismului. Asa cum in Revolutiile AntiComuniste din Europa de Est s-a vorbit despre Zone Libere de Comunism, in viitorul apropiat se va vorbi si de Zone Libere de Globalism in Orientul Mijlociu, care are sansa sa fie prima zona de acest tip din Lume.  

Privind doborarea avionului ucrainean, asumarea sau atribuirea vinovatiei nu mai poate schimba in niciun fel efectele fizice. Nu acelasi lucru se intampla insa cu efectele geopolitice. Pentru fiecare din cei doi actori cauzali care se vehiculau inaintea asumarii iranene a prabusirii, asumarea sau atribuirea vinovatiei proiecteaza efecte geopolitice diferite. Nu insist cu un punct de vedere mai greu de explicat si de inteles. Salut ca AntiGlobalismul nu s-a cramponat de un eveniment consumat, ireversibil, ca s-a realizat o dezescaladare militara (neasteptata si absolut necesara), si ca probabil preponderente vor deveni instrumentele politice, diplomatice si de drept international (fara ca cele asimetrice sa dispara). Adevarul despre prabusire se afla probabil in black box-urile aeronavei, care din ratiuni de securitate s-ar putea sa nu fie facut public. Esentiala este asumarea responsabilitatii.

Dupa cum toata Lumea a constatat, SUA au intrat in cea mai incompatibila problema de drept international dupa rezolutia parlamentului irakian privind parasirea Irakului de catre trupele americane. Reactia Departamentului de Stat ca SUA nu vor sa discute plecarea din Irak, ci “intarirea parteneriatului strategic” este revoltatoare si de umor negru, nu exista dragoste cu de-a sila, adica “parteneriat obligatoriu”, orice parteneriat autentic are la baza suveranitatea egala a partilor. “Bulgarele de zapada” va adanci criza Globalismului, dar o va si extinde, nu numai in regiune, ci si in alte parti ale Lumii. Cand veto-urile Natiunilor vor fi opuse Globalismului la scara extinsa, vizand, in cel mai de drept international spirit, nucleele retelelor globaliste, recuzari, ambasade si alte unilateralisme sau nesimetrii ascunse in false bilateralisme sau false simetrii, atunci va fi semnalul Revolutiilor Antiglobaliste, la scara globala. Multilateralismul nu se va mai lasa supt si secatuit de resurse, iar sansa celor care, acum, aspira la Globalism va fi sa se integreze, in viitorul cat mai apropiat, in concertul mondial. “Unilateralismul” se va autonega, devenind o parte a Multilateralismului.         


Doborarea avionului ucrainean in Iran: Donald Trump, al doilea ordin de crime antiislamice?

10/01/2020

Premierul canadian Justin Trudeau: Datele serviciilor secrete arata ca avionul ucrainean a fost doborat de Iran

Sunt mai mult decat ciudate insistenta cu care Washingtonul sustine, fara dovezi verificabile, versiunea doborarii “accidentale” de catre iranieni a avionului ucrainean, la scurt timp dupa decolarea de pe aeroportul din Teheran, si intensitatea mediatizarii americane a acestui scenariu al Casei Albe. Aceasta pozitionare discutabila a SUA fata de tragedia din spatiul aerian al Iranului intareste numeroasele suspiciuni privind posibilul autorat american al evenimentului aviatic. Ea le da un caracter rezonabil si ii pune in cauza pe americani. Cel putin, catre aceasta pista americana conduce raspunsul la intrebarea “Cui i-ar fi folosit crima?”, preliminara oricarei anchete politienesti si de jurisprudenta criminalista si criminologica. In modul cel mai evident posibil, SUA sunt in capul listei suspectilor, iar Iranul este ultimul pe lista.

Doborarea avionului ucrainean, in majoritate plin cu iranieni, cei mai multi cu cetatenie canadiana, care a avut loc la putin timp, de ordinul orelor, dupa atacarea de catre Iran a doua baze militare ale SUA din Irak, poate reprezenta un posibil act american de raspuns  camuflat. Al doilea lucru de luat in calcul e ca un posibil atentat terorist american ar reprezenta o escaladare, ascunsa intr-un context “lucrat”, practic o viclenie, pentru a evita raspunderea internationala. Faptul ca a fost un act ostil nu putea ramane mult timp nedescoperit. Analizele laborioase ulterioare l-ar fi scos oricum la iveala. De aceea se poate presupune, ca ipoteza de investigare, ca Statele Unite au ales sa-l faca ele cunoscut, dar in versiunea de “greseala iraniana”, prin care sa abata asupra Teheranului unda culpabilizarii internationale (ca in multe cazuri similare, cum ar fi cele din Siria, pentru culpabilizarea Damascului, ori din Ukraina, urmarind acuzarea Moscovei etc.).  

Daca se va dovedi ca versiunea “accidentala” nu se sustine, ca nu a fost o greseala, ci un act ostil, autoratul american va fi dificil sau imposibil de respins. In acest caz, ar fi vorba de un al doilea ordin criminal al lui Donald Trump, dupa cel de asasinare, saptamana trecuta, a liderului militar iranian Qassem Soleimani. Disproportia dintre uciderea celor 176 de pasageri ai avionului doborat si faptul ca atacurile iranene asupra celor doua baze americane nu s-au soldat cu niciun mort si niciun ranit este absoluta. O a doua intrebare preocupanta in ipoteza unui atac terorist american ar fi de ce premierul canadian Justin Trudeau a ales sa-si tradeze compatriotii si sa devina complice prin sustinerea versiunii lui Donald Trump, cand pasagerii avionului ucrainean prăbușit în Iran erau predominant cetățeni iranieni și canadieni? Anchetele de presa au elucidat ca pasagerii cu cetatenie canadiana erau de fapt etnici iranieni. Interesant, nu? Cum s-ar spune, gestul consimtit al prim-ministrului Canadei a fost unul antiimigratie, antiislamic, antiiranian. “N-au fost canadieni, ci iranieni” ar putea sa fi fost o judecata de incurajare complicitara si de autolinistire a „constiintei”.       

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23591300-digi-24-motivul-pentru-care-erau-atat-multi-canadieni-avionul-ucrainean-prabusit-iran-cine-erau-victimele.htm