Conflict de interese: Ministrul parlamentar

24/09/2016

O propunere dinspre partidul de centru-dreapta Alianta Liberalilor si Democratilor (ALDE) al lui Calin Popescu Tariceanu, sustine semnarea unui acord de către „toate forţele politice care respectă democraţia”, prin care acestea să se angajeze că viitorul Executiv va fi format în Parlament, „cu precădere din parlamentari”.

Temerea ca viitorul Guvern sa fie stabilit in afara noului cadru parlamentar, rezultat din alegerile parlamentare din 11 decembrie, si noul premier sa fie cineva pe care nu l-a ales nimeni este perfect indreptatita, justificata de istoria guvernarii tehnocrate. Insa la fel de real este si pericolul de a cadea intr-o alta extrema, ca ministrul sa fie si parlamentar, ceea ce distoneaza cu separatia, independenta si echilibrul puterilor in statul de drept.

Ar exista insa o cale de mijloc, ca toti ministrii sa provina din parlamentari, dar care pe durata mandatului executiv sa-si suspende sau sa i se suspende calitatea de parlamentar sau cel putin votul parlamentar. Aceste suspendari ar urma, daca se va ajunge la acord, sa opereze corespunzator, prin scadere, si asupra numarului de parlamentari si de voturi care se iau in calcul la stabilirea prezentei si adoptarea actelor parlamentare. Oricum, prezenta si voturile ministrilor la sedintele Parlamentului sunt nesigure, datorita absentelor, de cele mai multe ori.

Inacceptabila, in totalitate, mi se pare o alta prevedere din posibilul acord, interdicţia constituirii de alianţe cu „partidele anti-sistem”, care pot avea intelegeri extrem de diferite si de partizane. „Nu vor fi încheiate alianţe pre-electorale sau post-electorale şi, după exemplul Parlamentului European, (…) va fi exclusă orice formă de colaborare parlamentară cu partide anti-sistem, de factură populistă, care au denigrat programatic instituţiile democratice naţionale, Parlament, partide şi au promovat sistematic neîncrederea în clasa politică, în reprezentanţii aleşi ai naţiunii şi ai comunităţilor locale”, a afirmat Tariceanu.

Dl. Tariceanu si partidul domniei sale sunt de inteles, sunt de dreapta, iar sistemul politic in functiune de 12 ani este o creatie a dreptei, mai précis a presedintelui de dreapta Traian Basescu si a partidului sau prezidential, fostul PDL, pe care l-a mostenit si il duce mai departe un alt presedinte de dreapta, Klaus Iohannis, impreuna cu “guvernul meu”, care pana una-alta este guvernul tehnocrat al lui Dacian Ciolos.

Nu este vorba, in cazul sistemului de dreapta, de persecutarea liderilor de stanga si blocarea alternantei la functia suprema in stat, ci de nesocotirea intereselor fundamentale ale electoratului de stanga, intr-o tara de stanga, a unor interese primordiale care tin de nationalismul suveranist si economic, absolut legitim si imbratisat fara exceptie de toate statele si natiunile, cat si a mersului in orb, fara un nou proiect de tara, lucruri care sunt fara discutie inacceptabile. Prin urmare, inghetarea in sistem, pe motiv ca nu trebuie sa fii “anti-sistem”, sugerandu-se ca acesta ar fi perfect, este o aberatie retrograda, anacronica si cumplit de costisitoare pentru Romania.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21310616-tariceanu-vrea-partidele-politice-semneze-acord-care-prevada-viitorul-executiv-format-parlament-precadere-din-parlamentari.htm?nomobile=


Migratia pe “ruta Balcanilor”: Blestemul dezmembrarii Iugoslaviei?

24/09/2016

Imagini pentru harta europei cu capitaleO reuniune pe tema migratiei a statelor de pe “ruta Balcanilor”, initiata de Austria, care se desfasoara sub egida cancelarului german Angela Merkel, la care participa si Romania, are loc, sambata, la Viena.

“Ruta Balcanilor” a fost utilizata de zeci de mii de migranți pana in luna martie, cand intre Bruxelles si Ankara a fost semnat un acord de inchidere terestra a acestui itinerariu, in fata afluxului migrator pe cale maritima, dinspre Mediterana.

Potrivit estimarilor UE, problema migratiei nu va fi rezolvată în această toamnă, și nici măcar în 2017, dar sunt necesare masuri suplimentare si eficiente, pentru a nu se repeta haosul din toamna lui 2015, care a dus la o „pierdere de control” parțială a frontierelor.

Fara indoiala, migratia masiva reprezinta un risc de instabilitate tot atat de masiv pentru tarile de origine, tarile emergente sau din alte zone ale lumii, avand in vedere interdependentele si mecanismele de transmisie globale.

Includerea tarilor de origine, a celor din vecinatatea nemijlocita si din regiunea extinsa in masurile de combatere si de control a riscurilor de instabilitate pe care le implica pentru toti migratia voluminoasa este extrem de necesara si o urgenta pe agendele de securitate.

Uitandu-ma pe harta cailor apropiate de acces ale migratiei spre Europa, care intr-o mare masura se suprapune cu Balcanii de Vest, cum sunt denumite statele din fosta Iugoslavie (fără Slovenia și Croația) și Albania, observ una din marile slabiciuni ale zonei, care consta in marea sa faramitare politica. Urmeaza apoi faramitarea etnica si religioasa, care insa politic nu este sau nu ar trebui sa fie determinanta, aceasta fiind cunoscuta in Vest sub denumirea de multiculturalism.

Multitudinea de etnii si religii este prezenta in orice statalitate federala (SUA – 50 de state si un district federal, UK – 4 state si mai multe teritorii dependente), in orice comunitate/organizatie interguvernamentala (Commonwealth – 53 de state independente), in orice integrare economica (Uniunea Europeana, 28-1 state independente) etc.

Presupunand ca am face un brainstorming politic, ar fi interesant de stiut care ar fi scorurile la intrebarea “Care credeti ca ar fi fost rezultatul migratiei sudice spre Europa, daca ar mai fi existat bariera iugoslava?” Fireste, ar fi fost vorba, azi, despre o Iugoslavie democrata si politic, pentru ca economic fosta RSFI era aproape capitalista, cu o economie deschisa, de piata.

Euro-Balcanii, intelegand prin aceasta europenizarea integrala a zonei, prin primirea in UE si in NATO a tuturor tarilor din Balcanii de Vest, este o strategie pe rol, pana acum de cel mai mare succes. Bruxellesul a mai facut un mare pas inainte in ultimele zile, prin acceptarea cererii de aderare a Bosniei – Hertegovina. Ma intreb, insa, daca, pe termen lung, ar putea exista si o formula de integrare politica a zonei, de refacere a fostei bariere iugoslave, prin realizarea unei “Mari Britanii” a Balcanilor de Vest?

http://www.agerpres.ro/externe/2016/09/24/angela-merkel-se-intalneste-cu-liderii-statelor-de-pe-ruta-balcanilor-la-viena-romania-va-fi-reprezentata-la-reuniune-10-12-21


Comparatie scandaloasa: “Meseria de politician, mai riscanta decat misiunea unui soldat in Afganistan”

23/09/2016

Senatorul ALDE Daniel Barbu a afirmat, vineri, in fata celor prezenti la Liga Alesilor Locali ALDE, ca profesia de politician este una „mai riscanta decat misiunea unui soldat in Afganistan”, intrucat spatiul public din Romania a devenit „un fel de teatru de operatiuni in care orice ales local sau national isi risca libertatea, sanatatea, in fiecare zi”.

Declaratia reputatului istoric are miez in cazul politicienilor nevinovati, haituiti cu dosare penale la comanda politica, doar pentru faptul ca sunt adversarii puterii si le concureaza candidaturile la alegerile parlamentare. Dar comparatia este imprudenta, revoltatoare. Spre deosebire de militarii din teatrele de razboi, politicienii nu-si risca viata si nu sunt omorati sau schiloditi de gloante si bombe, nu duc dorul familiilor si ierbii verzi de acasa, nu sunt sub jurisdictie martiala, nu-i o tragedie daca pierd alegerile si nici obligatoriu sa fie ministri.

Este a doua comparatie la limita decentei a lui Daniel Barbu, care va proba ca are simtul subtilitatii si al nuantelor, atat de necesar in politica, daca isi va retrage nefericita, depreciativa comparatie. Barbu a demisionat pe 12 decembrie 2014 din functia de ministru al Culturii dupa ce a facut o comparatie intre importanta finantarii programului anti-HIV/SIDA si cea a festivalurilor culturale.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21309083-daniel-barbu-alde-meseria-politician-este-riscanta-mai-riscanta-decat-misiunea-unui-soldat-afganistan.htm


Proiect de tara: Cate voturi are AmCham?

22/09/2016

Citind comunicatul AmCham, de joi, arareori mi-a fost dat sa vad cum pot fi folosite atat de multe cuvinte pentru a spune acelasi lucru. Vrem sa ne bagam si noi coada in proiectul vostru de tara, transmite mesajul Camerei de Comert American in Romania (AmCham).

Imediat, gandul mi-a zburat la intrebarea lui Stalin : “Cate divizii are papa?” Desigur, azi, in democratie, puterea nu se mai masoara in divizii, ci in voturi. Este prin urmare perfect corect politic sa intreb: Cate voturi are AmCham?

Ar fi, cred o intrebare potrivita, si la fel de corecta politic, pentru a fi pusa si in cazul altor entitati care vor sa-si bage nasul unde nu le fierbe oala. Cate voturi au, de pilda, agentii de influenta, lobbystii, grupurile de presiune sau oengeurile din strainatate sau cu bani straini, care vor sa modeleze politica interna si externa a Romaniei potrivit unor interese care nu sunt ale ei?

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-21306104-amcham-proiect-tara-construit-jurul-unor-deziderate-economice-nu-poate-realizat-fara-participarea-mediului-afaceri.htm


Fantasmele unui brexitan

22/09/2016

Dupa o suita de afirmatii inconsistente si tendentioase, Edward Lucas isi incheie un articol, preluat de Contributors, intr-o rebarbativa cheie confruntationista. Readucerea la realitate a brexitanului este necesara.

In articolul in cauza, autorul foloseste total deplasat cuvantul “razbunare”, pe care il atribuie presedintelui Putin. Daca era mai atent la dictionare si semantica, din care aflam ca prin razbunare cineva pedepseste pe altcineva de la care a suferit un rau, o nedreptate, articolul ar fi fost probabil mai credibil. Americanii nu le-au facut niciun rau si nicio nedreptate rusilor, deci Putin nu ar avea de ce sa se “razbune”.

Pe de alta parte, dl Edward Lucas trage niste concluzii pe care le vrea “certe”, pe niste chestiuni incerte, nesigure, pe care le si recunoaste ca fiind astfel, lucru pe care insa pana la capatul articolului il uita pe drum. Referindu-se la „interzicerea” delegatiei ruse de atletism, autorul adevereste ca aceasta a fost “din cauza unui presupus program de doping sponsorizat de stat”, iar in alta parte, unde se refera la episoadele cu e-mail-urile lui Colin Powel si Hillary Clinton, dl. Lucas precizeaza ca “Aceste atacuri nu pot fi puse cu certitudine (…) pe seama guvernului rus (…)”.

Insa cel mai respingator mesaj, prin faptul ca este neverosimil, lipsit de decenta si de nimeni gustat, lumea fiind satula de razboaie reci si, cu atat mai mult de razboaie calde, este “dansul” din final, ca de tribalist razboinic cu tatuaje si strigate de lupta in jurul focului, cand autorul face vorbire despre “o putere straina ostila – cu a cărei forță de penetrare și de influență noi încă nu dorim, din păcate, să ne confruntăm”. Care “noi” si de ce “din pacate”? Lumea nu este in niciun caz “noi”, care probabil sunt foarte putini din moment ce autorul nu-i numeste, iar “din pacate” este „din “fericire”… din fericire. Cand nu este conceptuala si riguroasa, propaganda isi face deservicii, devenind antipropaganda.

http://www.contributors.ro/editorial/razbunarea-lui-putin-pentru-scandalul-de-doping/


Prudenta strategica: Este normal ca americanii sa cunoasca planurile irakiene de ofensiva impotriva orasului Mosul si sa le faca cunoscute public?

21/09/2016

Seful Statului Major inter-arme al SUA, generalul Joseph Dunford, a declarat, miercuri, într-o conferință de presă la Washington, ca “irakienii vor avea de la începutul lunii octombrie toate forțele mobilizate, antrenate, desfășurate, care sunt necesare pentru operațiuni la Mosul”, pentru recucerirea acestui cel de-al doilea mare oraș din Irak de la gruparea Stat Islamic (SI).

”Lansarea operațiunii este într-adevăr de acum o decizie politică a premierului irakian Haider al-Abadi”, iar SUA vor fi gata sa furnizeze “tot sprijinul, toate întăririle care vor fi necesare acestor forțe, pentru victorie”, a precizat Dunford.

Generalul american a avertizat ca situația politică din Irak, conflictele interconfesionale și implicarea iraniană ”complică” înaintarea trupelor irakiene. Implicarea milițiilor șiite în cadrul forțelor irakiene a încetinit înaintarea lor, deoarece autoritățile se tem ca nu cumva să-și înstrăineze populația majoritar sunnită din regiune.

Declaratiile publice ale lui Dunford au fost prefatate de Barack Obama, luni, la New York, după o întâlnire cu premierul Abadi, in care presedintele american a spus ca ofensiva împotriva Mosulului este posibil să înceapă ”destul de repede”, avertizând totuși că ”va fi o bătălie dură”, deoarece ”Mosulul este un oraș mare”.

Organizația Națiunilor Unite (ONU) a avertizat că o operațiune militară împotriva orașului Mosul ar putea provoca strămutarea a până un milion de persoane.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/09/21/irak-ofensiva-impotriva-orasului-mosul-posibila-de-la-inceputul-lui-octombrie-general-american–18-11-25

Analiza politico-militara

Pe acest cadru politico-strategic se pot face cateva observatii de maxima importanta, dupa parerea mea:

1. Privind intrebarea din titlu, nu, nu este normal ca americanii sa cunoasca planurile irakiene de ofensiva impotriva orasului Mosul si sa le faca cunoscute public. Secretul operatiunilor este una din conditiile de succes, mai ales in privinta realizarii surprinderii strategice. Spioni si informatori sunt peste tot, iar in cazul de fata munca lor a fost fara indoiala de prisos. O asemenea problema nu se pune in cazul in care americanii au garantat din start victoria.

2. Faptul ca decizia politico-militara a operatiunii Mosul va apartine guvernului irakian Abadi va insemna ca acestuia ii va apartine in totalitate raspunderea pentru succesul sau esecul acesteia. In ultimul caz, americanii se vor spala rapid pe maini, trimitand catre “avertizarile” pe care le-au facut.

Mai mult, iranienii nu pot fi suspectati de joc dublu, de lipsa de vointa politica in privinta eliminarii SI din Irak si din Siria sau de intentia de prelungire a prezentei acestuia in cele doua tari. Un general iranian, Ali Bagheri, șeful Statului Major al forțele armate ale Iranului, a facut declaratii, tot miercuri, extrem de transante in contextul tensiunilor regionale.

http://www.agerpres.ro/externe/2016/09/21/demonstratie-de-forta-in-iran-in-contextul-tensiunilor-regionale-12-49-16

 3. Cateva vulnerabilitati ascunse, pentru a folosi un termen neutral, in locul caruia altii l-ar putea utiliza pe cel de mize. Una din tinte s-ar putea sa se refere la iranieni, pentru a “simplifica” situatia din teren a acestora, dar sa i-o “complice” din punct de vedere politic.

Cresterea tensiunilor si neintelegerilor interconfesionale (militii siite-populatie sunita), cu impact intarzietor, ar putea fi o alta vulnerabilitate, care se vor inscrie intr-o tendinta de tergiversare a solutionarii crizei provocate de SI, deja devenita vizibila de mai multa vreme.

4. Esecul operatiunii Mosul va transfera problema “califatului” de la Obama la Trump, care cel mai probabil isi va adjudeca victoria asupra SI. In sfarsit, milionul previzionat de refugiati ar putea sa creeze o presiune inimaginabila asupra Europei.

Obama s-a preocupat, parca anticipand, ca 50 de state sa-si suplimenteze angajamentele de preluare de refugiati. Comunistii nu au reusit sa creeze “poporul unic muncitor”, dar SI, cu stimularea imigratiei si refugierii, si George Soros, cu banii, vor reusi, se pare, sa formeze cat de curand “poporul unic mondial”.

5. Daca ceea ce s-a intamplat la Alep cu acordul de incetare a focului, de pe urma caruia teroristii si rebelii au profitat sa se regrupeze si sa se aprovizioneze cu munitie, se va intampla si la Mosul, credibilitatea coalitiei internationale conduse de SUA se va prabusi.

O intrebare, fara raspuns de aceasta data, este daca americanii s-au implicat in planuri si cu declaratiile publice respective, de ce nu si-au asumat si raspunderea operatiunii Mosul, ca doar acesta este scopul prezentei militare si raidurilor aeriene ale SUA si coalitiei internationale (mi-e si rusine sa scriu “coalitie internationala”), sa distruga SI, nu sa se ajunga la macinarea infrastructurii Irakului si Siriei?

Poate parea o prudenta excesiva, dar mi-as dori sa se dovedeasca inutila si ofensiva de la Mosul sa fie o victorie categorica si definitiva. Si, bineinteles, sa punem coroanele de lauri pe capetele celor doi aliati si invingatori.


Efect pervers, dar de bine: Tiganii golesc Romania, cerand azil politic in SUA

21/09/2016

Efectele perverse sunt consecintele unor decizii sau fapte luate sau savarsite pentru a face un bine, dar care pe termen lung se transforma in rau, ori determina alte reactii secundare negative, neprevazute.

Nu am crezut sa fie posibil si invers, ca un lucru rau sa devina in timp unul bun. Mi-am format insa o alta parere, afland cum neridicarea vizelor americane pentru romani are si un efect pervers, dar care da bine pentru viitorul Romaniei (sic!).

Grupuri de rromi, ghidate de calauze mexicane, trec din ce in ce mai des granita dintre Mexic si SUA, se predau patrulelor Pazei de Frontiera si solicita azil in Statele Unite, invocand ca sunt persecutati de catre autoritatile romane, scrie Chicago Tribune.

Nu se poate garanta ca in stirea respectiva nu este o mana politica, poate chiar de prin preajma, ecourile unor afirmatii tendentioase inca nu s-au stins. A crea un fals factor de presiune e o idée pe care pe unii ii preocupa de dimineata pana seara.

Informatia ar fi avut relevanta daca ar fi fost vorba de un exod al rromilor spre SUA, asemanator fluxurilor de imigranti spre Europa. Oricum, statistica infractiunilor si nota de plata a contribuabilului roman pentru ajutoare sociale vor scadea. Asa ca, tot raul visa waiver, spre bine.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21303322-din-mai-multi-romi-cer-azil-sua-invocand-ostilitatea-tarilor-europene-val-neo-nazism.htm