Presedintia rotativa: Dedicatie politica muzicala

18/01/2019

Cu gandul la presedintia rotativa romana si la rolul de prim-plan al premierului Viorica Dancila, mi-am amintit de un vers dintr-o melodie veche celebra, cred ca a lui Luigi Ionescu, despre care marturisesc ca il asociez cu un posibil refren semestrial national, de simpatie si sustinere pentru „Vioreaua Romaniei”, pe care il redau, ca un strop de colorvia: „Am sa-ti dau o viorea/ Daca-mi dai inima ta/”.

Redau, mai jos, si o aproximativa fonetizare englezeasca („Dee do de de, dee do de de”) a cuvantului romanesc viorea: „Viorele, viorele”, din Quenn-Fredie Mercury-Living On My Own:

Sa fi stiut oare renumitul cantaret britanic ca prim-ministra romana Viorica Dancila va gestiona dosarul „Brexit”, de i-a cantat anticipativ: „Viorele, Viorele”?! Evident, glumesc, dar fie si numai pentru sunetele care in limba romana se aud ca „Viorele, Viorele”, rostite de mult indragitul interpret Freddie Mercury, Londra ar trebui sa sustina Bucurestiul la Bruxelles, pe perioada exercitarii de catre Romania a presedintiei rotative a Consiliului European! In acelasi timp, sa reflectam ambivalent, in cheile politicii si amuzamentului, la ce le-a spus eurodeputatul britanic Nigel Farage bruxellezilor: „Sunteti dictatori, bai!”.

Reclame

Romania la sefia rotativa a UE: Utilizarea activa a simbolurilor de prezidare: Clopotelul si Ciocanul

18/01/2019

In esenta, cred ca din pozitia de presedinte rotativ al Consiliului European, Romania ar trebui sa foloseasca in mod activ simbolurile de prezidare, clopotelul – pentru chemarea la ordine – si ciocanul – pentru a impune autoritatea si decizia finala. Oportunitatea de a fi in capul mesei trebuie folosita cu intelepciune si calcul politic. In functie de circumstante, Romania poate folosi clopotelul si ca un clopot, iar ciocanul, ca unul de judecator sau ca al zeului Thor. Nu cred ca vom pierde mai mult decat am pierdut.

In privinta “impunerii” unei agende proprii sau a unui proiect romanesc, sunt sceptic, daca privesc la altii mai mari care au incercat si nu au reusit (in chestiuni financiar-bugetare, ale functionarii cu doua viteze, ale cotelor obligatorii de migranti etc.). Tactica maximizarii cererilor sau proiectelor ar putea fi adecvata dintr-un singur punct de vedere, de a cere mult pentru a obtine un nivel mediu, mai apropiat de realitate si de nevoile noastre.

Pentru Romania, castigul presedintiei rotative a UE va fi in mod cert unul de imagine, care poate fi folosita ca un combustibil european pentru proiectele romanesti. Daca vom sti cum sa ne folosim de noua noastra pozitie semestriala, am putea obtine mai multa atentie si suport din partea celor puternici, fie si din temerea acestora de a nu le strica jocurile. Aici va fi nevoie de o diplomatie rafinata, a concesiilor explicite si a conditionarilor implicite.

Intr-adevar, putem apasa mai mult pe acceleratia UE in privinta unei pozitionari mai europene, chiar paneuropene, fata de spatiul de securitate si cooperare extinse de la Marea Neagra. Cred ca putem sensibiliza UE in privinta interferentelor euroasiatice (si atat!) din zona geopolitica a Marii Negre. Europa are nevoie de Rusia si China si invers. In ecuatia euro-ruso-chineza, Romania isi are un loc inevitabil si inconfundabil, ca poarta intre Noul Orient si Vechiul Occident.

Europa este mai echilibrata in privinta raporturilor cu Vestul Indepartat sau Transatlantic, o expresie de structurare deja defalcata a Vechiului Occident, si Noul Orient, integral, unit si solidar. Este o atitudine plina de pragmatism, care desi a fost dezvoltat filosofic de americanii Charles Sanders Peirce, William James, mai ales, si John Dewey, in jurul anilor 1870, sub deviza ca este valoros si conteaza ceea ce este util, SUA secolului XXI par sa-l fi abandonat, in mod incredibil, din ratiuni ideologice.

Desi relatiile cu Estut i-ar fi extrem de utile, si partial pe la spate chiar incearca sa se foloseasca de acestea, fara sa recunoasca si pentru avantaje unilaterale, SUA ii impun sanctiuni si il trateaza cu razboi comercial. In pofida faptului ca poate castiga din ambele parti, nu trebuie neglijat ca Europa este ca un urias adormit. Daca insa se va trezi, si sunt semne ca se va intampla, si Europa la randu-i va trebui sa se foloseasca de ciocanul lui Thor, din mitologia nordica, pe care sa-l extinda la emisfera nordica, producatoare si conducatoare a culturii si civilizatiei, din care fara niciun cost se infrupta toti si fara de care ar fi ramas in veci cu primitivismul.

Legenda lui Prometeu, de care Marx a fost fascinat de modul cum a furat focul, si a dat noi idei despre cum inteligenta globala poate fi jefuita de catre cei incapabili de creatie culturala si stiintifica, a fost falsificata. Prometeu, hotul de civilizatie, care intamplator sau nu a salasuit in tinutul de unde s-au ridicat khazarii, a dat focul maimutelor, care l-au folosit pentru a da foc padurii. Prin prisma acestei reabilitari a adevarului, Europa va trebui sa fie solidara cu Orientul, sa devina parte a Noului Orient, tot asa cum inca este parte a Vechiului Occident. Este in aceasta relocare de interese geopolitice o logica de salvare civilizationala, nu civilizational-conflictuala, cum a conceptualizat un tert parazitar, din rasa huntingtoniana, in cautarea unui nou corp-gazda, din care sa se hraneasca. Europa va trebui sa foloseasca ciocanul de judecator, desigur in mod simbolic, tot asa cum intr-o parabola biblica a facut-o patriarhul Noe cu un peste, in interesul lui, pentru a-l convinge sa se urce in barca salvarii civilizatiei. Sarcina viitoare a civilizatiei va fi sa ingradeasca primitivismul, cum a facut-o cu comunismul, ambele fiind precum potopul.     

Interviul meu pentru Q Magazine


Electoralism de coalitie? Interdictia de consultari si alegeri simultane incalca drepturile la libera exprimare, la oportunitate politica, la intelegere intre partide si la prerogativa prezidentiala

17/01/2019

Opozitia poate avea de multe ori amendamente sau cereri excesive, neintemeiate juridic sau constitutional. Ele se pot  naste din  morbide complexe de inferioritate sau de negationism (opozitionism); uneori, si din lipsa de scrupule privind accederea la putere.

Dar si puterea poate lua decizii abuzive, care sa fie abil impachetate intr-un ambalaj al falsului uz (v. abusus non tollit usum). Pentru denuntare si contracarare, fiecare din cele doua parti are nevoie de profesionisti ai analizei si argumentatiei ireprosabile.

Cazul articolului nou introdus in legea privind desfăşurarea alegerilor europarlamentare, din 23-26 mai, este un exemplu de politicianism al coalitiei care intra in contradictie, discreta in unele privinte, flagranta in altele, cu spiritul si litera unor stipulari constitutionale.

Articolul in cauza prevede interdictia de a organiza in acelasi timp cu alegerile europarlamentare alte tipuri de alegeri şi nici referendumuri la nivel naţional sau local. Este o hotarare netemeinica a majoritatii parlamentare, care încalcă mai multe prevederi din Constituţie.

Prin unele aspecte, libertatea electorala tine de dreptul la libera exprimare (1). Pe de alta parte, chiar daca pot fi foarte rare, unele oportunitati sau situatii politice neprevazute, care solicita valorificarea sau adaptarea imperativa, nu pot fi interzise prin lege (2).

Unele crize si solutii politice, cum ar fi dizolvarea parlamentului, in conditiile constitutionale prevazute, convocarea de alegeri anticipate sau imposibilitatea politica, juridica sau fizica a  continuarii exercitarii mandatului de catre seful statului nu pot fi interzise prin lege in posibile contexte de coincidenta.

Mai mult, nu este normal sa interzici prin lege posibile intelegeri intre partide, inclusiv in privinta simultaneitatii unui referendum cu un tip de alegeri sau coincidenta mai multor tipuri de alegeri (3).

In sfarsit, in aceasta enumerare, nu si in alte abordari, prerogativa prezidentiala constitutionala privind convocarea de referendumuri nu poate fi ingradita prin nicio lege (4). Nu exclud erezia de a fi acuzat ca „antipartinic”. De aceea, reiterez o opinie, ca sunt situatii politice in care toate partidele trebuie sa priveasca cea mai inalta magistratura ca o institutie perena, nu ca o persoana trecatoare.

Despre legea in cauza, transmisă de Parlament pentru promulgare pe 29 decembrie 2018, presedintele Klaus Iohannis a trimis, joi, Curţii Constituţionale a României (CCR) o sesizare de neconstituţionalitate.

Liderul USR, Dan Barna, a reactionat la scurt timp, declarand că nu există niciun temei pentru care un referendum să nu se poată organiza odată cu alegerile, si a acuzat PSD ca incearca sa blocheze utilizarea de catre seful statului a unei prerogative constitutionale.

Barna a subliniat că preşedintele Klaus Iohannis a contestat „pe bună dreptate” la Curtea Constituţională articolul care prevede că în ziua alegerilor europarlamentare nu se pot organiza alte tipuri de alegeri şi nici referendumuri.

PS/NB: CCR a anuntat ca va judeca pe 6 martie sesizarea lui Iohannis referitoare la neconstitutionalitatea legii privind alegerile europarlamentare. Ar fi timp, deci, pentru orice simultane in ziua scrutinului pentru Bruxelles. Inclusiv pentru prezidentiale anticipate, declansate de Iohannis, prin demisie si participarea la scrutinul pentru Cotroceni, o posibila tactica iohannista pentru a valorifica „maximul de uzura” pe care il atribuie coalitiei PSD-ALDE.


Multipartizanismul european si sfarsitul discontinuumului

13/01/2019

Amalia, oricat ar fi de neasteptat, raspunsul meu nu este de confirmare. In el se afla o speranta si o credinta de nestramutat.

Precizez ca multipartizanismul european – convergenta politica si decizionala a tuturor membrilor UE – la care m-am referit, il raportez exclusiv la politica externa a Europei. Pe politicile interne ale celor 28 de state comunitare vor fi intotdeauna discutii critice si dezacorduri.

Multipartizanismul european se bazeaza pe necesitatea ca Europa sa iasa din definitia stramta si nedreapta de urias economic si pitic militar. Mai bine zis pitic pesc in ultimul caz, de actor international nesemnificativ, ca politica externa si de securitate comuna (abreviat pesc).

Speranta si credinta mea vizeaza o transformare fundamentala de rol a Intermarium sau a Trimarium in formula actualizata si largita, la care adaug totusi si tarile foste iugoslave. O transformare a Intermarium dintr-o bariera dezbinatorie intr-o placa turnanta a cooperarii dintre Noul Orient si Vechiul Occident.

Da!, Noul Orient si Vechiul Occident este o parafrazare mai potrivita si de mare viitor a unei formule geopolitice a lui Donald Rumsfeld, Noua Europa si Vechea Europa, care a fost menita sa instileze o noua influenta atlantica intraeuropeana.

Regiunea dintre Marea Baltica si Marea Neagra ar putea deveni un tinut de mijloc al relatiilor economice libere si reciproc avantajoase dintre Europa si SUA, pe de o parte, si Rusia si China (dar nu numai), de cealalta parte. Ori, intr-un format mai restrans si proximal, intr-o placa turnanta a infratirii dintre Europa si Rusia, daca cel extins continua sa fie respins, irational si in defavoarea lor, de catre americani.

Nu sunt cititor in stele, dar discursul de la Ateneu in limba romana al polonezului Donald Tusk il apreciez drept premonitoriu, ca simpatie reciproca si destin comun al celor doua tari care sunt capetele de poduri ale Intermarium, cel baltic si cel pontic.

Acvila alba cu scut poloneza si lupul cu trup de dragon (balaur) dac, simboluri heraldice ale celor doua neamuri, sunt doi strajuitori naturali ai capetelor de pod ale Intermarium/Trimarium. Asta in perceptia de aparare militara, care se pare ca a fost bine inteleasa in WWII.

Fuhrerul nazist nu ar fi declansat un razboi mondial daca nu si-ar fi adus sub control cele doua capete de pod ale regiunii dintre cele doua mari. Interesant este ca nici 23 August-ul romanesc nu ar fi avut probabil loc daca sistemul inexpugnabil de fortificatii Galati-Namoloasa-Focsani, sprijinit pe Carpati, nu ar fi existat.

Dar, trecutul cu trecutul si viitorul cu viitorul! Razboiul nu mai este o optiune, poate doar ca ultima irratio, de sinucidere globala. In noua abordare constructiva, cooperativ-economica, Intermarium trebuie vazut ca o punte in dublu sens, si in lung (N-S) si in lat (E-V).

Tinutul de mijloc baltico-pontic poate fi transformat intr-o legatura geoeconomica Est-Vest. Clasicul si conflictualul discontinuum poate fi desfiintat. Este absurd ca dupa daramarea zidului intraurban al Berlinului sa punem in locul lui un zid regional al Intermarium. Depinde doar de Europa ca istoria sa nu se repete. Daca incetam sa gandim, sa ne imaginam si sa avem aspiratii, incetam sa existam.

https://adriannastase.ro/2019/01/11/ceremonia-oficiala-de-lansare-a-presedintiei-romaniei/


Drama dezradacinarii prin migratie fortata poate lua sfarsit: Rolul stabilizator al mediilor naturale de adaptare si integrare: Culturile mama si inrudite

12/01/2019

Situatia a 49 de migranţi blocaţi în Marea Mediterană de luna trecută – pe ambarcaţiuni ale unor organizaţii asa-zise caritabile, in fapt o retea de traficanti de imigranti -, care in urma cu cateva zile au primit permisiunea sa debarce în Malta, aduce in discutie ideea responsabilitatii originare si cauzale. Cand vine vorba de migranti, in mod ciudat dispar din limbajul politic international notiunile privind mediile cele mai permisive si integrative ale acestora: culturile mama si/sau inrudite. Armonia si identitatea pe care culturile mama sau inrudite le dau fiecarui individ au fost tendentios inlocuite cu tensiunea si metisarea care le sunt bagate pe gat migrantilor.

Migrantii nu sunt o problema a mediilor si culturilor de peste mari si tari. Fiecare parte din aceasta interactiune fortata este protejata de bariere de identitate proprii. Aceste bariere de identitate exprima specificitatea locului in sens larg, din care preponderente sunt barierele geoclimatice si culturale. Amprentele mediului de origine sunt purtate in ADN de catre fiecare fiinta umana. Ele sunt informatie, energie, vibratie. Adevarul afirmatiei ca esti mediul din care te tragi este la fel de axiomatic ca cel ca esti ceea ce gandesti sau mananci.

Migrantii sunt o responsabilitate a culturilor mama sau inrudite. A celor de acasa sau din vecinatate. Deresponsabilizarea culturilor mama sau inrudite fata de migranti este inexplicabila si de neacceptat. Ostilitatea acestor culturi fata de fiii sau rudele lor culturale este nemaiauzita. Statul, care este instrumentat de politicieni si regimuri politice, poate intra in conflict cu natiunea sau individul. Dar o cultura, care se bazeaza pe obiceiurile, traditiile si religia parintilor si a neamului, nu-si poate respinge niciodata fiii sau rudele. Migrantii sunt goniti prin promisiuni sau amenintari de catre recrutori (datele despre acesti agenti sunt lacune serioase in analizele pe acest subiect) si transportati de catre traficanti catre medii geoclimatice ostile si culturi straine. Fenomenul dezradacinarii si migrarii periculoase in necunoscut este intretinut in mod artificial, la comanda si cu finantare straine. Culturile mama si inrudite nu pot fi indiferente sau complice la drama comanditata a migratiei geopolitice. Ele trebuie sa fie solidare si deschise catre migranti, ca medii de filiatiune sau de cea mai mare adoptiune si integrare. Multiculturalismul nu trebuie sa insemne negarea intraculturalismului si interculturalismului. Dimpotriva.


Pentru o noua abordare a campaniei prezidentiale 2019: Intoarcerea competitiei la elocinta discursului politic, substanta ideilor si puterea argumentelor

09/01/2019

O, Doamne, ce stralucire diamantina a avut discursul diplomatic al lui Nicolae Titulescu! Este un text de o superbie documentara absoluta, pe care eu, un fost rob al cuvintelor, nu l-am cunoscut. Mai bine zis, am fost strain de taina launtrica a personalitatii magnetice si persuasive a oratorului de geniu care a fost Nicolae Titulescu:

https://adriannastase.ro/2019/01/08/titulescu-orator/

Cred ca este demna de toata pretuirea amabilitatea comunicativa si culturala a lui Adrian Nastase de a ne oferi posibilitatea sa parcurgem articolul din 1946 al lui B. Branisteanu despre oratoria diplomatica titulesciana. Este extraordinar sa avem sub priviri aceasta marturie din epoca despre giuvaerul romanesc de retorica diplomatica, parlamentara si forensica care a stralucit in Parlamentul Lumii (Liga Natiunilor sau Societatea Natiunilor, 1920-1946).

De fapt, aceasta redescoperire si reexpunere publica nu putea veni decat tot din partea unui bijutier in filigrane politico-diplomatice si autentificator de carate spirituale, asa cum este presedintele Fundatiei Europene Titulescu (FET).

Din nefericire, discursul politic, parlamentar si forensic actual, este, vai noua!, atat de degradat si de plin de insulte si de vid ideatic, incat evenimentul blogeristic de recuperare istorica, intr-un fel un “guest post”, oferit de autorul Jurnalului de la Cornu, pe care nu pot sa nu-l pun in conexiune cu precedentul noician, este extrem de necesar si de oportun. 

El vine la inceputul anului electoral pentru prezidentiale 2019, cand este nevoie de o noua abordare discursiva si, de ce nu, educationala pentru candidati si campanie.

Pentru amatorii de consum de pragma-retorica a discursului electoral, dar si pentru candidatii prezidentiabili – altii decat Adrian Nastase, care ne-a oferit o mostra rafinata la dezbaterea electorală din 19 noiembrie 2004, in competitie cu Traian Basescu si Corneliu Vadim Tudor – recomand excelentul studiu tematic efectuat de Liliana Ionescu-Ruxandoiu:

https://www.scribd.com/document/395201551/07-17-16-10Ionescu-Ruxandoiu-2007-doc sau la: DOC]Ionescu-ruxandoiu 2007.

Cititorul initiat va trai clipe de delectare intelectuala, dar, in acelasi timp, se si va inarma cu criterii de evaluare si de departajare a candidatilor din viitoarea campanie prezidentiala. Pentru ca politica sa se schimbe trebuie ca in primul rand campania electorala sa se schimbe. Nu numai campaniile de partid pot avea sloganuri, ci si campania in ansamblul sau, din fiecare an electoral. „O altfel de campanie” ar putea fi un slogan al intregii campanii pentru alegerile prezidentiale din acest an. Putem, oare, sa rebrenduim modul de a face campanie electorala la nivelul intregii tari? Sunt optimist! Numai de noi depinde.


Nationalismul: Un concept structurat polar

08/01/2019

Se face o identificare tendentioasa intre nationalismul moderat si necesar, cum este cel de supravietuire, identitate si competitie pasnica, libera si cinstita in relatiile internationale, care cel mai adesea se numeste patriotism, si nationalismul extremist, violent, de subjugare si imoral, chipul monstruos sau infatisarea hada sub care apare sovinismul.

Nationalismul legitim, adica patriotismul, exprima afirmarea deschisa si cu mandrie a apartenentei la o natiune si legitimitatea ca primele preferinte si responsabilitati sa se indrepte catre aceasta.

Nationalismul ilegitim este sovinismul, care incita la ura etnica si de rasa si de obicei ia forma razboiului de agresiune. Nationalismul a aparut o data cu neamurile omenesti (v. poporul „ales”, rasa „pura” si alte autointitulari)) si va fi un insotitor permanent al rasei umane. Cele mai nationaliste state, sub forma negativa a sovinismului, sunt cele care au desfasurat sau desfasoara cele mai multe razboaie de acaparare de teritorii si de subjugare a altor neamuri.