Rezidenta si cetatenia

17/10/2018

Rezidenta este mai tare decat cetatenia? Ar fi un lucru pe care mi-l doresc, dar care nu cred ca este posibil prea curand, optimist spus, sau vreodata. K. nu era cetatean american, ci doar rezident. El avea cetatenia saudita. Deci, cine ar trebui sa apere drepturile lui K., disparut in afara tarii de rezidenta, dar si in afara teritoriului national saudit?

http://www.contributors.ro/global-europa/principiile-lui-trump-la-ora-adevarului-daca-o-va-%E2%80%9Escalda%E2%80%9D-cu-arabia-saudita-sua-va-pierde-respectul-lumii-libere-si-demne/

Reclame

Ecumenism si autocefalie

17/10/2018

1. “Ecumenismul” este un concept cu substrat geo/politic, iesit din laboratoarele unei religii cu pretentii milenariste de unicitate globala.

Scopul ecumenismului este de a atenua pana la stergere identitatile celorlalte religii si de a le topi si ingloba intr-o federatie globala, condusa de la un centru unic, foarte asemanator fostei variante politice a cominternismului.

Bisericile nationale vor fi prinse astfel in capcana unei biserici universale, in cadrul careia vor fi simple sectii religioase.

2. Autocefalia bisericilor ortodoxe este caracteristica fundamentala a religiei crestin ortodoxe, care o diferentiaza sub raport organizatoric si relational de caracteristica centralizata a religiei crestine catolice.

Din acest punct de vedere, autocefalia bisericii ortodoxe ucrainene va fi o stare de fapt si de jure de normalitate, de revenire la normalitate.

Cred ca este ultima sechela a comunismului de tip sovietic, care este inlaturata, vindecata.

3. Cred ca biserica ortodoxa romana ar trebui sa sustina autocefalia bisericii ortodoxe ucrainene, prin desprinderea ei de subordonarea fata de biserica ortodoxa rusa.

http://www.contributors.ro/global-europa/razboiul-hibrid-din-casa-lui-hristos/


Diplomatia pacii: Titulescu&Litvinov

16/10/2018

Daca-mi aduc bine aminte, din primele mele studii in sistem organizat de relatii internationale, Nicolae Titulescu si Maxim Litvinov au fost angrenati intr-un demers comun de definire a agresiunii, care a fost foarte aproape de a depasi cadrul bilateral si a fi oficializat de Liga Natiunilor.

Din pacate, doi ani mai tarziu, marele nostru diplomat a fost scos brutal de la sefia diplomatiei Romaniei monarhice, iar apoi, peste cinci ani, incepea agresiunea hitlerista impotriva rusilor.

Poate ca daca definitia titulescian-litvinova a agresiunii ar fi fost adoptata de LN, razboiul nu ar fi avut loc sau ar fi avut o alta amploare, submondiala, o alta durata si un alt sfarsit.

Dar, Titulescu a fost o piedica in calea razboiului, care trebuia inlaturata, iar relatia de fratietate intru credinta romano-rusa trebuia rupta.

Acum, relatiile politico-diplomatice dintre Romania si Rusia, desi formal subzista, sunt la cel mai de jos nivel, ca si cand ar fi fost dezactivate.

Pierderile sunt imense si pentru ambele parti, cat si pentru economia mondiala, care se confrunta in aceasta parte cu o fractura ce isi asteapta vindecarea.

Este nevoie de un input puternic de activare a relatiilor bilaterale dintre Romania si Rusia, de consolidare si dezvoltare intensificata a acestora, in beneficiul securitatii extinse din zona Marii Negre si pentru libertatea neingradita a economiei de piata.

Salonul de carte de la Slobozia


Un anti islamic la curtea regelui Salman

16/10/2018

Agitatia internationala peste masura a Casei Albe privind disparitia unui saudit, jurnalistul Khashoggi, care traia si lucra in SUA, ridica acelasi gen de intrebari care sunt de obicei legate de un exces de zel interesat, pentru a fulmina aparente sau a preveni, amorti ori inlatura suspiciuni. Pe acest mod de manifestare, care ofera indicii stridente ce nu pot fi trecute cu vederea, s-au exprimat adesea multi experti ai unor servicii de informatii americane si nu numai, pentru care un astfel de fapt simptomatic este banal, iar aplecarea cercetarii de caz asupra lui este obligatorie.

Fara indoiala, nu se poate afirma ca aceasta agitatie ar avea ceva de ascuns. Dar amenintarile presedintelui american Donald Trump, ca o antepronuntare, la adresa Arabiei Saudite, cu o ”pedeapsă severă” dacă se va dovedi că jurnalistul Khashoggi, un critic proeminent al autorităților saudite, a fost asasinat la ordinul autorităţilor de la Riad, au fost un fapt cel putin ciudat. Volens nolens, Casa Alba a creat legaturi emotionale si materiale cu evenimentul de la consulatul saudit, care in mod normal nu si-ar fi avut rostul. Reactia demna si suverana a sauditilor, care neaga ferm orice implicare, ca vor riposta cu masuri si mai dure daca Washingtonul va sanctiona regatul saudit, l-au domolit la fel de subit pe Donald Trump, care sugerează că „ucigași fără scrupule” ar putea fi responsabili de moartea jurnalistului saudit. Dupa discutia telefonica pe care a avut-o cu regele Salman, presedintele Trump s-a “dezumflat”, revenind la moderatie, care ar fi fost necesara de la inceput, si la asteptarea rezultatelor anchetei comune saudito-turce, cum este si normal. “Nu vreau să fac speculaţii în locul său (al regelui Salman, n.m.), dar mi s-a părut că ar putea fi opera unor elemente incontrolabile. Cine ştie?”, a declarat, luni, Trump.

Facand o comparatie intre reactia americanilor si cea a europenilor fata de cazul Khashoggi, diferentele de abordare sunt nete si contradictorii. Spre deosebire de americani, care s-au repezit unilateral cu antepronuntari si acuzatii fara probe, in care si-au asumat abuziv un rol de “pedepsitori”, europenii s-au limitat, prudent, la exprimarea unei “preocupari serioase” fata de cazul de “disparitie” si la trimiteri la functiile dreptului, de investigare si “tragere la raspundere” a celor responsabili. Presedintele american, Donald Trump, a anuntat ca că l-a trimis pe secretarul de stat Mike Pompeo în regat, și oriunde este necesar, pentru a ajunge la capătul aparentei dispariţii a lui Khashoggi. La aceasta decizie oarecum controversabila, in contextul suveranismului si dreptului saudite si al unor antepronuntari americane antisaudite, este foarte nimerita o parafrazare adaptata a titlului unui roman cunoscut al lui Mark Twain: Un anti islamic la curtea regelui Salman.

PS/NB: Dupa influentele publicatii britanice Financial Times şi The Economist si americana The New York Times, care şi-au retras susţinerea pentru conferinta privind investitiile de la Riyadh, si Google – gigantul corporatist american in motoare de cautare pe internet -, a anuntat ca se aliniaza la aceeasi masura. Practic, aceste “retrageri” pot avea una din doua semnificatii, ori pe ambele: boicot comunicational si/sau autoexcluderi investitionale. Retragerea celor doua mass-media britanice este si mai ciudata, ca sa nu spunem ostila, anti islamica sau anti saudita, cu cat ele au un profil publicistic financiar.

Nu vreau sa fac speculatii in privinta unor posibile legaturi intre “boicot” sau “autoexcluderi” cu cazul prefatator in discutie, dar ele se pot face. As remarca doar ca guvernantii si dizidentii unei tari pot fi priviti uneori de catre anumite puteri internationale printr-o aceeasi grila de ostilitate geo/politica. Asta imi aduce aminte de o poza aparuta in timpul razboiului rece pe coperta unei reviste occidentale renumite: RFG+RDG=Nemti. Poate ca amatorii de dezidenta azilata, care de cele mai multe ori este cumparata, vor reflecta mai atent la posibilitatea de a fi sacrificati de azilatori fara scrupule in scenarii ostile impotriva patriilor lor, doar pentru ca apartin poporului lor etnic.


Cazul Khashoggi: Grup saudito-turc de investigatie, fara alte interferente, cel mai bun raspuns. Evitarea divizarilor islamice si izolarilor regionale, cea mai buna aspiratie. Probabilitatea unor “Güleni” sauditi

13/10/2018

Cazul jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, trăitor în exil autoimpus la Washington, care nu a mai fost văzut de când a intrat în consulatul saudit din Istanbul la 2 octombrie, are ceva din “aromele” toxice si manipulatoare ale operatiunii antirusesti “Skripal”, dar si ale operatiunii antiturcesti “Gülen”.

Autorul saudit al articolelor critice la adresa Riyadh-ului, scrise pentru Washington Post, a fost ucis in incinta consulatului, potrivit autoritatilor turce. Acolo, el a fost asteptat de o echipa de 15 asasini, veniti din Arabia Saudita, unde s-au intors in aceeasi zi. Probele turcilor cuprind inregistrari video exterioare, inregistrari audio interioare si rezultate ale cercetarii retelei de canalizare conectate la cladire.

“Ştim când Jamal a fost ucis, în ce cameră a fost ucis şi unde a fost dus corpul său pentru a fi dezmembrat. Dacă echipa de criminalişti este lăsată să intre, ei ştiu exact unde să meargă”, a declarat o sursă turcă la curent cu investigaţia. In probele audio, “pot fi auzite vocea sa şi vocile bărbaţilor care vorbesc în arabă. Poţi să auzi cum a fost interogat, torturat şi apoi ucis”, au precizat surse turce.

In acest stadiu, Turcia este scoasa din cauza crimei. In fata argumentelor turce, Arabia Saudita a admis sau este pe cale sa admita posibilitatea unei crime in consulatul saudit. Dar respinge cu energie ca de la nivel inalt s-ar fi dat un ordin de executie. Pentru elucidarea cauzelor si circumstantelor crimei, sauditii au propus o comisie comuna cu turcii, fara alte interferente, care a fost acceptata si este cea mai buna decizie preliminara posibila.

Este evident ca cineva a picat un test. Dar este indoielnic ca el sa se fi produs la nivel politic inalt. Riyadh-ul este acuzat de lucruri incomparabil mai grave decat o pot face articolele de opinie ale oricarui dizident. Ar fi fost imposibil ca politica de varf saudita sa nu prevada consecintele asasinarii unui dizident pe teritoriul sau diplomatic, la consulatul saudit din Turcia: stigmatizare, izolare, pierderi de toate felurile. Legatura de culpa se face automat. Cred ca motivul crimei este rizibil. La fel ca si tinta, care nu era defector si nu arunca decat cu vorbe. Caraghioasa este si resursa intrebuintata, 15 oameni, pentru o viata, si aia in capcana inchisa a consulatului. Nu exista regim politic care sa nu aiba dizidenti.

Mai verosimila mi se pare posibilitatea eliminarii lui Khashoggi de catre o factiune a serviciilor secrete saudite sau la un ordin administrativ, iesit din responsabilitati, dintr-un motiv sau altul. In cel mai nerauvoitor caz, de exces de zel, s-a facut un rau, crezand ca se face un bine. O stire venita pe surse la postul Middle East Eye (MEE) divulga ca sauditii se plang de faptul ca elemente ostile din ţara lor, cum am spune noi apartinatoare de “statul paralel”, care sunt “adânc infiltrate în securitatea statului”, ar fi comis rapirea si uciderea jurnalistului. Intr-o traducere mai pe limba estului mijlociu, se pare ca Güleni si tentative de preluare a controlului asupra statului sunt si pe la altii. Pe la sauditi, aproape sigur. Pe speta, s-ar putea ca Salman sa aiba nevoie de expertiza lui Erdogan.

Specific pentru sauditi ar fi ca acel “Sauden”, un derivat ad hoc pentru un “Gulen” saudit, ar fi putut crea in ochii echipei mortii o “aparenta” in jurul lui Khashoggi, de tradator si dusman de moarte al lui Allah si al Arabiei Saudite. Forta incredibila a spalarii pe creier sau a crearii aparentelor toxice s-a vazut in operatiunea in care fratele vitreg al lui Kim a fost ucis de doua femei care i-au atins fata cu o neurotoxina, fara ca ele sa stie ce fac cu adevarat sau sa fi dorit sa-l omoare.

Daca serviciile secrete turce nu ar fi fost profesioniste, Turcia ar fi fost tap ispasitor. Daca s-a folosit un steag fals in asasinat, pentru a-l pune intr-un cont politic saudit oficial, tap ispasitor devine Arabia Saudita. In oricare din ipoteze, planeaza doua mari pericole: o noua divizare in islam si o noua izolare in regiune. Un fel de “2 in 1”. Daca exista tesatori de aparente care urmaresc aceste lucruri, ele trebuie impiedicate prin strangerea randurilor islamice. Evitarea divizarilor islamice si a izolarilor regionale ar fi cea mai buna aspiratie a Orientului Mijlociu.

In incercarile fiecaruia de a raspunde la intrebarea “Cui ar folosi crima?”, sa reflectam si la alte cateva posibile conexiuni. In SUA antiislamica (nu e o figura de stil, ci o realitate a politicilor de imigratie americane, explicit discriminatorii cu arabii si islamicii), asasinarea jurnalistului saudit a capatat proportii dramatice globale (desi crime in serie americane sunt ceva “obisnuit”).

In 23-25 octombrie la Riyadh va avea loc un summit economic supranumit „Davosul deşertului”. Intrebat daca va participa la eveniment, secretarul american al trezoreriei Steven Mnuchin a anunţat că “intenţionează”, dar ca dacă vor aparea mai multe informaţii săptămâna viitoare, “evident” ca va tine “cont” de ele. Un boicot ar fi deci posibil.

Desi ancheta comuna saudito-turca urmeaza sa inceapa si concluziile vor fi mult timp departe, Financial Times, The New York Times şi The Economist şi-au retras susţinerea pentru conferinta de la Riyadh. Ca un “mic” detaliu, “Davosul desertului” este parte a planului faraonic „Vision 2030” al Arabiei Saudite. Scopul acestui plan este să transforme primul exportator mondial de petrol într-un gigant tehnologic şi turistic. Din acest context mai larg, alta intrebare iese in fata: Cine ar avea de castigat de pe urma unui esec al “Davosului desertului”?


Anti-Lectie pentru Est: Spectacolul degradant al Occidentului. Lideri politici isi duc popoarele pe caile pierzaniei, ale drogurilor si homosexualitatii (o reactie civica rapida si un avertisment educational)

12/10/2018

Interesul si posibilitatea unor grupuri oculte de a crea turbioane ale placerilor in care sa fie atrase simturile oamenilor, pentru a le obtura rationalitatea si a le decupla analiza diacronica si sincronica de la cauzele celor ce li s-au intamplat sau li se intampla, lor si altora, in scopul de a-i domina si exploata cu usurinta, au existat dintotdeauna. Probabil ca Sodoma si Gomora au fost asemenea locuri ale placerilor care duc la pierzanie, ai caror autori nu putem decat sa-i banuim.

Astazi insa, unirea puterii cu banii, tehnologia, media si globalizarea au facut ca totul sa se intample la cea mai mare scara posibila, instantaneu si cu efecte pandemice, prin care putreziciunea cuprinde rapid intregul. Este inspaimantator. Ceva trebuie facut. Toti trebuie sa fim solidari impotriva raului totalitar, adica global, in care nu mai avem intimitate sau optiuni libere, aspiratii, planuri, visuri, in care ni se planifica zi de zi, subliminal sau prin agenda setting, tot ce facem.

Si nici macar nu ne dam seama de acest lucru, ca suntem manipulati, ca input-urile care ni se transmit politic si mediatic se adreseaza acelei mici zone R din creierul uman, a primitivitatii si agresivitatii, pentru a-i schimba sensul, dinspre regresie, prin educatie si cultura, spre progresie, pentru a ne stimula instincte primitive si agresivitatea.

Si tot la fel ne transforma in sclavi ai simturilor si placerilor. Devenim o gloata sau o turma a unui stapan, la dispozitia celui care are cei mai multi bani. Sursa “valorilor” si ierarhiei au devenit banii. Banii blestemati.

A trai doar aici si acum este o viata foarte asemanatoare cu a animalelor. Lupta, hrana si sexul, specifice junglei, incep sa ne fie si noua specifice, din ce in ce mai mult. Cineva parca s-ar fi instalat in varful verticalei evolutiei speciilor si ne impinge in jos, tot mai in jos.

De sub tirania lui “acum” si “aici”, in care doar clipa, momentul, prezentul conteaza, doar cand privesti un ecran sau tastezi ori apesi pe un buton, nu se poate scapa decat prin educatie staruitoare, in familie, societate, la locul de munca sau in alte locuri publice. Dar pentru asta e nevoie de intelectuali, de oameni de cultura, de lideri lucizi si vizionari, buni analisti ai trecutului si prezentului, dar si buni corectori si programatori ai viitorului.

Fiind robii prezentului, dispare gandirea critica, regresiva sau proiectiva, despre trecut sau viitor. Pentru turma sunt folosite drogurile, introduse deja in unele tari occidentale, si homosexualitatea, pentru a-i prosti, manipula si domina dupa dorinta.

Comparativ, ia sa ne uitam cu atentie la premierul canadian Justin Trudeau, la ce familie heterosexuala fericita si implinita are, ce sotie frumoasa si ce copii reusiti, agitarea gay-ului e pentru prosti si prozeliti ai indobitocirii, la fel “fumatul ierbii”, cum facea si Obama, pentru a-i incuraja sa se autonarcotizeze, sa fie sclavii drogurilor si prostitutiei fara gen.

La fel sa facem si cu fostul vicepresedinte american Joe Biden, care ne certa deunazi pe legea referendumului pentru familie. Sa privim la ce viata normala a avut si are, cu familie traditionala, cu copii naturali, nu adoptati, fara patimi morbide, consumptive, cum sunt drogurile, liber de transanimalitatea denumita homosexualitate. Toate aceste degradari sunt pentru low society, pentru a-i distrage atentia si a o tine in sclavie.

https://adriannastase.ro/2018/10/12/civilizatia-spectacolului-ii/


Amnistia si gratierea: Centenarul, o sarbatoare relaxata si pentru toti. Din calcule personale sau de partid, ori pentru ca asa li se cere ocult, unii politicieni par sa fie adeptii unei aniversari crispate

12/10/2018

Centenarul Marii Uniri, din 1918, este ca un eveniment de tip “o data in viata”. Dupa toate regulile scrise si nescrise ale marilor sarbatori, Centenarul ar trebui sa fie aniversat fara crispare, ca o sansa de bucurie si de mai bine pentru toti. Amnistia si gratierea se inscriu perfect in aceasta oportunitate, care este o data la o suta de ani.

Cativa lideri politici, care din fericire fac parte dintr-un cor putin numeros, se opun unei amnistii si gratieri aniversare. Unii, din calcule de ne/competitivitate politica, personala sau de partid, altii pentru ca asa li se sulfa de pe margine sau din spate.

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, de altfel apartinatorul unei generatii noi de politicieni, dezinhibata de stereotipuri ale incremenirii si incrancenarii, a declarat la RFI că nu e momentul ca Guvernul să adopte o eventuală OUG privind amnistia şi graţierea, aşa cum se tot vehiculeaza în presă, de ceva timp. Baza juridica a unui astfel de dublu demers, de reparatie si de clementa,  o reprezinta nelegalitatea protocoalelor incheiate intre DNA si celelalte parchete cu SRI, pe baza carora au fost emise unele sentinte de condamnare.

„Nu cred că e momentul şi nu cred că se poate da o graţiere, aşa cum se vehiculează în presă, plecând de la faptul că acele protocoale au afectat înfăptuirea justiţiei. Trebuie văzută individual toată povestea asta, fiecare dosar în parte, dacă este cazul şi aici lucrurile sunt mult mai complicate. La colectiv să mergi cu o astfel de propunere e greu de susţinut cu argumente juridice şi constituţionale”. In acelasi timp, Kele crede ca “discuţia despre protocoale şi ce s-a întâmplat sub aceste protocoale în justiţie totuşi ar trebui să discutăm, nu e un subiect care trebuie lăsat să moară încet-încet”.

Totusi, hotararile si decretele de amnistie si gratiere sunt prerogative constitutionale ale Parlamentului si Presedintelui. Desigur, oportunitatea, pragurile si natura gratierilor si amnistiilor se discuta, dezbate, consulta. Dar, o data emise hotararile si decretele de catre cei care au acest apanaj, ele se executa. La importanta si anvergura nationale ale aniversarii Centenarului, paleste orice alta oportunitate de amnistie si gratiere. Din cate stim din istorie, patrioti sunt si in inchisori sau printre fosti condamnati juridic, mai ales daca sentintele au fost politice.