Lectiile primului tur electoral (4)

30/11/2009

Iesirea din schisma geopolitica. Romania este, geopolitic, o poarta inspre doua lumi. Daca deschiderea totala spre Vest a facut-o sa devina ea insasi parte a acestei lumi, spre Est Romania continua sa ramana, de douazeci de ani, inchisa.

In pofida reunificarii europene si, intr-un fel, si a lumii, prin incheierea Razboiului Rece, Romania ramane incremenita in proiectul ei de schisma geopolitica, de rupere de vecinatatea estica.

In zadar presedintele american, George W. Bush, sfatuieste Romania aliata sa fie o „punte” intre Est si Vest.

In van la summit-ul NATO de la Bucuresti aliatii isi invita marele partener de la rasarit pe pamant romanesc, pentru consultari si dezbateri, in semn de recunoastere a rolului geostrategic al Romaniei de veriga intre cele doua lumi.

Fara niciun ecou dambovitean pare sa fi ramas si recenta premiera istorica, de comemorare comuna franco-germana a armistitiului care a marcat incheierea Primului Razboi Mondial, ca simbol al stingerii definitive a unei adversitati istorice, in favoarea reconcilierii si prieteniei pentru un viitor european colectiv. 

Inutil vom agita politicianist ideea cooperarii economice la Marea Neagra, pentru ca rezultatele acesteia nu vor fi cu adevarat palpabile atata timp cat vom continua sa stam cu spatele la Est… Efectele economice (factura la gaze, piata de desfacere etc.) nu par a conta, ci doar paguboasele stereotipuri ideologice, din moment ce pragmatismul american de tip „Business is business” nu este cunoscut la Palatul Cotroceni… 

Iar absurditatea acestei schisme geopolitice romanesti pare a continua, nu pentru ca am fi tara absurdului lui Eugen Ionesco, ci pentru ca artagoasa politica portocalie este opaca la noile realitati, perpetuand la nesfarsit stereotipul buricului pamantului in calea raului ce ar veni de la rasarit, intr-o lume care nu mai seamana in niciun fel cu cea de pana in 1989…


Lectiile primului tur electoral (3)

29/11/2009

Inevitabila scindare a dreptei. Dupa cinci ani de exercitiu al puterii, al carui numitor comun au fost proasta guvernare si lipsa de transparenta, dreapta romaneasca este pe punctul de a intra in colaps. Revolutia portocalie, din 2004, care a adus-o la putere, atat la Palatul Cotroceni cat si la Palatul Victoria, lasa in urma ei, in 2009, un dezastru national. Cauzele si amploarea acestui sinistru economic si social trebuie privite insa intr-un cadru mai larg, ce tine de criza neoliberalismului in plan mondial si destramarea mitului privind asa-zisa autoreglare a pietei, fara nicio interventie reglatoare sau control public. Existenta unei pretinse „maini invizibile” ce ar asigura echilibrul automat al pietei s-a dovedit a fi falsa, aceasta nefiind nimic altceva decat o nevazuta mana pradatoare, a lacomiei si egoismului, ce distorsioneaza piata. Revenind, esecul candidatului PNL, Crin Antonescu, in primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale si predictibila infrangere a candidatului sustinut de PDL, Traian Basescu, in turul al doilea reprezinta o adevarata sirena de alarma ca vaporul dreptei, condus de acesta din urma, se scufunda. In asemenea conditii de avarie, liberalilor nu le-a ramas de ales decat intre a impartasi soarta taranistilor si a incerca sa se salveze, alegand schimbarea. Drept urmare, scindarea dreptei, prin ruperea lui Crin Antonescu si a PNL de Traian Basescu si PDL a fost inevitabila. Semnarea de catre PNL a acordului cu PSD de sustinere in ultimul tur a lui Mircea Geoana si de formare a unei majoritati social-liberale pentru scoaterea Romaniei din criza a fost un act de luciditate si responsabilitate.

Solidaritatea si votul non-ideologice. Votul masiv pentru schimbare din primul tur a fost unul non-ideologic, venind din intregul spectru politic. Acest lucru este cu totul nou, in ultimii douazeci de ani, fiind vorba de un vot mai degraba economic, decat unul ideologic, dat pentru iesirea din grava recesiune economica. Romanii au constientizat ca succesul acestui gen de schimbare poate veni numai din unitate si solidaritate non-ideologice, ca „Forta Schimbarii” nu poate veni decat din „Romania Unita”. Intamplator sau nu, acest deziderat national a fost foarte bine sintetizat de sloganul de campanie al lui Mircea Geoana: IMPREUNA INVINGEM/INVINGEM IMPREUNA ! Fara indoiala, constructia unui asemenea tip de mesaj electoral reprezinta o alta premiera. Acest dublu joc semantic electoral, binomial si biunivoc, de deplasare egala de accente de pe solidaritate pe victorie si invers este fara precedent. Cum o strategie victorioasa nu se schimba, nu este exclus ca acest mesaj, pus in slujba marii schimbari economice asteptate de majoritatea covarsitoare a romanilor, sa-i aduca lui Mircea Geoana in turul doi un scor electoral cu totul neobisnuit (nemaiintalnit de la marea schimbare ideologica adusa de revolutia anticomunista). Pana la urma, este si acesta un mod de a arata (inclusiv celor care, in disperare de cauza, incearca o ideologizare virulenta a campaniei electorale, agitand fantasmele trecutului) ca alegatorii au inteles ca nu ideologicul, ci economicul trece prin stomac. Acesta este si motivul pentru care candidatul comunistilor consecventi/pur-sange, Constantin Rotaru (Partidul Alianta Socialista), a fost maturat de pe scena electorala din primul tur, la un scor insignifiant si umilitor, fara drept de apel (0,44% !).


Lectiile primului tur electoral (2)

25/11/2009

Inflexibilitatea politica si consecintele ei dezastruoase. Al doilea „trofeu”, la fel de van ca si cel de „reformator”, cu care se lauda electoral Traian Basescu este intransigenta dusa pana in panzele albe fata de orice idee sau solutie care ar veni de la altii, iar nu de la el. Ca si prietenul sau politic, „comandantul” George W. Bush, capitanul Basescu macina resursele nationale la moara orgoliului personal, izvorat parca dintr-un „amor fati” (Fr. Nietzsche), o dragoste netarmurita fata de destinul sau de carmaci providential, cu care nu ezita sa-si inceapa discursul electoral din confruntarea televizata cu ceilalti doi candidati. Nu numai ca arta compromisului, care este politica (Ion Iliescu), pare sa-i fie cu totul straina, dar fata de cei care pot face ca lucrurile sa iasa din impas impune o adevarata „spirala a tacerii” („Schweigespirale”). Crizele politice curg una dupa alta, cu toate consecintele lor economice si sociale dezastruoase, dar noua oficial ne merge bine (sic !).

Criza, marele adversar si aliat. Paradoxal sau nu, criza economica a provocat efecte duale in plan politic si electoral. Efectele sociale nemiloase au radicalizat stanga romaneasca, intetindu-i indarjirea si atacurile impotriva presedintelui si guvernarii de dreapta. Daca nu ar fi fost criza, trandafiriul Mircea Geoana nu ar fi avut nicio sansa impotriva portocaliului Traian Basescu, care ar fi castigat cu lejeritate al doilea mandat. Criza insa a produs imense frustrari si nemultumiri sociale, care nu vor putea fi „arse” decat prin schimbare. Este exact ceea ce a raspuns un consilier de campanie electorala al noului presedinte american la o intrebare damboviteana privind sansele candidatilor romani la prezidentiale: daca nu ar fi fost criza, Barack Obama nu ar fi castigat, deoarece iesirea din criza se face prin schimbare !

Partide mari, armate mari. Primul tur a aratat fara echivoc faptul ca ideile si programele mari au nevoie de o sustinere politica pe masura, care nu poate fi oferita decat de partide puternice, cu priza la mase. Acest lucru s-a vazut clar din pozitionarea in partea superioara a clasamentului electoral a candidatilor apartinand primelor trei partide mari din politica romaneasca, care au absorbit majoritatea covarsitoare a voturilor. Candidatii partidelor de buzunar sau independent au obtinut scoruri mici sau chiar insignifiante, fiind maturati fara nicio problema de primul val.


Lectiile primului tur electoral (1)

24/11/2009

Spulberarea mitului de presedinte reformator. Traian Basescu va incerca sa-si confectioneze din rezultatele referendumului o cununa de lauri pe care sa o poarte pe cap in turul doi. Faptul ca peste doua treimi din votanti au fost de acord cu unicameralul si reducerea numarului de parlamentari este vazut de catre acesta drept o victorie exclusiva, care-i va da castig da cauza in intrecerea electorala finala. Dupa cinci ani in care a incercat din rasputeri sa-si impuna imaginea de reformator, Basescu chiar crede ca in primul tur a reusit acest lucru. Respectiv, ca referendumul, folosit ca un element de co-branding electoral (http://dianacismaru.wordpress.com/2009/11/23/co-brandingul-elector), ii va spori aura cezariana invingatoare, convingand astfel electoratul sa-i acorde un nou mandat. Nimic mai fals si mai utopic. In realitate, este vorba de un de-branding.

Alegerile si referendumul au fost si trebuie sa fie privite in unitate si interconexiune, cel putin sub aspectul momentului si scopului de innoire, iar nu ca doua evenimente separate, fara nicio legatura intre ele. Adica exact asa cum a gandit si sperat si Traian Basescu, mizand pe transferuri de imagine de la un eveniment la altul, care sa-i aduca voturile necesare pentru a se mentine la putere.

Numai ca electoratul, venit in numar neobisnuit de mare la alegeri, a dat peste cap calculele politicianiste. In aceeasi proportie covarsitoare, de doua treimi (aproape 70%), alegatorii nu l-au ales pe Basescu. Cum poate fi interpretat acest vot neasteptat, in coroborare cu cele de la referendum ? Daca rezultatele de la referendum au fost in mod clar un vot de blam acordat clasei politice, din care face parte si Traian Basescu prin partidul pro-prezidential, cele de la alegerea presedintelui au reprezentat la fel de limpede un vot negativ pentru locatarul Palatului Cotroceni. Mai pe sleau spus, alegatorii au fost de acord sa se faca reforma clasei politice, dar nu de catre Traian Basescu, care trebuie sa plece si sa lase locul unui alt presedinte, cu „sange proaspat”. Transferurile de imagine s-au produs, dar nu in sensul dorit de Basescu, datorita unui lucru extrem de simplu si de bun simt: alegerile si referendumul au fost consonante, avand acelasi sens de innoire, de progres politic. In ambele cazuri, voturile au urmarit aceleasi lucruri: „change and hope” !

In felul acesta s-a spulberat mitul presedintelui reformator. Traian Basescu nici nu avea cum sa fie parintele reformei. Tributar intereselor de familie si de partid, el a fost intotdeauna un judecator partinitor, care nu a urmarit prin asa-zisa reforma decat inlaturarea oponentilor din calea puterii sale personale. Traian Basescu nu a fost decat un speculator al ideii de reforma. Adevaratul reformator este poporul, pentru ca este nepartinitor, puterea sa electorala fiind de grad zero, deasupra tuturor celorlalte puteri ale statului.


De ce nu l-am votat pe Crin Antonescu

22/11/2009

O filosofie populara despre riscuri si prudenta spune ca cine s-a fript o data, sufla si-n iaurt… Stilul agresiv, certaret al lui Crin Antonescu a fost primul lucru care m-a facut sa fiu prudent. Cand era prins cu mata-n sac (ca in episodul cu absentele din Parlament, dar nu numai) riposta necritic si cu vehementa, confundand probabil liberalismul cu libertarianismul. Satula pana peste cap de scandaluri, toata fiinta mea a respins acest conflictualism de copil sturlubatic, fiindu-i dor de consensualism…

Faptul ca nu-i plac cifrele, venind cu mainile goale la dezbatere, ca si cand economia s-ar relansa cu poezii (nimeni nu i-ar fi cerut sa vina cu tomuri, care l-ar fi facut la fel de ridicol, dar o solutie mixta ar fi fost decenta si necesara), mi-a sporit, pentru a doua oara, rezervele… Deh, urechile mele n-ar mai fi suportat sa auda, din nou, de la viitorul presedinte, justificari si disculpari pe motive de… nepricepere  economica (!).

In sfarsit, o problema elementara de  strategie, la care onorabilul prezidentiabil a picat cu brio, m-a facut, pentru a treia si ultima data, sa nu dau curs ofertei sale electorale, ademenitoare precum un cantec de sirena ce ascunde multe pericole. Orice strateg stie ca lupta pe doua fronturi este in general perdanta, din motive de raport de forte. Ignorand proeminenta si viclenia unor adversari de talia lui Basescu si Geoana, Antonescu a facut o greseala de novice, ce s-a dovedit a-i fi fatala, alegand sa lupte cu acestia deodata, ca si cand ar fi fost un Fat-Frumos care ar rapune dintr-o singura lovitura un balaur cu doua capete. Daca ar fi urmarit sa le fragmenteze adversitatea pe cele doua tururi de scrutin, concentrandu-se la inceput pe caderea unui cap si apoi a celuilalt, altele ar fi fost sansele de castig… Deh, instinctul meu de alegator s-a revoltat impotriva posibilitatii de a avea un presedinte cu asemenea inabilitati strategice, indemnandu-ma in acelasi timp sa sar in trenul invingatorului… 

Pentru bilele albe, care nu au fost putine, Crin merita insa din plin felicitarile noastre si o melodie cu parfum de …crin.


O zi mare pentru democratie

22/11/2009

Alegerile reprezinta prima si cea mai importanta institutie a democratiei. Institutia in care eu decid… si tu… si el… toti romanii. De aceea, azi este o zi mare pentru democratie. Am votat, ca toata lumea, cu incredere si speranta. Pentru o viata mai buna. Pentru noi, pentru copii, pentru nepoti. Pentru Romania. Am vazut pe strazi puhoaie de oameni, curgand spre sectiile de votare, sub un cer senin si insorit de parca si Dumnezeu  s-ar bucura, binecuvantandu-ne cu aceasta zi frumoasa. Sa ne bucuram impreuna ! Votati !


Dupa campanie

21/11/2009

Campania prezidentiabililor s-a incheiat cu ceea ce s-a numit marea confruntare. Care nu a fost atat de mare pe cat s-ar fi voit, de catre organizatori, sau s-ar fi putut, din partea candidatilor. Si, probabil, nici pe masura asteptarilor alegatorilor, care, cel putin o data la cinci ani, vor sa vada probe de varf, incontestabile, de inteligenta si clarviziune politica romaneasca. Pentru ca, slava Domnului, in tara lui Eminescu avem de unde alege, iar daca am facut o revolutie care parea imposibila inseamna ca si putem schimba lucrurile care ne tin pe loc sau ne trag inapoi. Si nici nu mai putem da vina pe balcanism, atata timp cat altora din vecinatatea geopolitica a inceput sa le mearga mai bine. Ceea ce spun poate semana cu o galeata cu apa rece aruncata in capul politicienilor, dar este important sa nu ne mai amagim si sa nu mai toleram suficienta. Intotdeauna este loc de mai bine. Dezbaterea electorala televizata cu primii trei candidati din sondaje a evidentiat multe lucruri bune. In mod evident, aceasta s-a bucurat de civilitate si echilibru. Dupa cum solidaritatea, credinta, familia si prietenia au fost in castig. S-au putut admira, deopotriva, calitati deosebite de personalitate, care tin de diplomatie si vizionarism, determinare si cutezanta,  intelectualitate si spiritualitate etc. Dar s-au pierdut si puncte importante la capitolul idei si solutii, valide sub raportul mijloacelor si resurselor, de reformare si iesire din criza. Spunem adesea, in ultimul timp, ca finantarea urmeaza elevul/studentul sau bolnavul, ceea ce este-n regula, dar nu apreciem in aceasi masura si faptul ca actiunea urmeaza ideea. Esecul programelor anticriza a fost determinat tocmai de absenta unor idei clare, constructive. Campania presedintelui american Obama a fost fondata pe niste idei motrice extraordinare („Yes, we can”, „Change and Hope” etc.), care au produs o emulatie electorala mesianica. O slabiciune a reprezentat-o si faptul ca actorii electorali au apelat, cu preponderenta, la strategii si tactici preluate din competitiile sportive, arta teatrala si campaniile militare, dar au neglijat unele aspecte subtile legate de cautarea si gasirea unei simbolistici unificatoare si rezonante, uitandu-se, probabil, rolul acesteia in epoca PR-ului, dar nu numai (remember: „lupta sub acest semn si vei invinge”), in care, cine-si impune simbolurile isi adjudeca si victoria. Lupta la gramada si pe aceleasi tinte face dificila identificarea si diferentierea electorala. Oricum, confruntarea televizata finala a fost doar un moment, o secventa care nu a adus castiguri sau pierderi semnificative niciunuia dintre candidati, care sa-i fi modificat sensibil pozitia in intentiile de vot. O „poza mediatica”, oricat de retusata ar fi, nu poate substitui personajele vii, in carne si oase si activitatile acestora de-a lungul intregii campanii. Lupta este deschisa oricarui rezultat, dar pentru a produce o revolutie a bunului simt, a avea o buna guvernare si un parlament reformat este nevoie de prezenta noastra masiva la vot. Este nevoie de o revolutie electorala.