Lectiile primului tur electoral (1)

Spulberarea mitului de presedinte reformator. Traian Basescu va incerca sa-si confectioneze din rezultatele referendumului o cununa de lauri pe care sa o poarte pe cap in turul doi. Faptul ca peste doua treimi din votanti au fost de acord cu unicameralul si reducerea numarului de parlamentari este vazut de catre acesta drept o victorie exclusiva, care-i va da castig da cauza in intrecerea electorala finala. Dupa cinci ani in care a incercat din rasputeri sa-si impuna imaginea de reformator, Basescu chiar crede ca in primul tur a reusit acest lucru. Respectiv, ca referendumul, folosit ca un element de co-branding electoral (http://dianacismaru.wordpress.com/2009/11/23/co-brandingul-elector), ii va spori aura cezariana invingatoare, convingand astfel electoratul sa-i acorde un nou mandat. Nimic mai fals si mai utopic. In realitate, este vorba de un de-branding.

Alegerile si referendumul au fost si trebuie sa fie privite in unitate si interconexiune, cel putin sub aspectul momentului si scopului de innoire, iar nu ca doua evenimente separate, fara nicio legatura intre ele. Adica exact asa cum a gandit si sperat si Traian Basescu, mizand pe transferuri de imagine de la un eveniment la altul, care sa-i aduca voturile necesare pentru a se mentine la putere.

Numai ca electoratul, venit in numar neobisnuit de mare la alegeri, a dat peste cap calculele politicianiste. In aceeasi proportie covarsitoare, de doua treimi (aproape 70%), alegatorii nu l-au ales pe Basescu. Cum poate fi interpretat acest vot neasteptat, in coroborare cu cele de la referendum ? Daca rezultatele de la referendum au fost in mod clar un vot de blam acordat clasei politice, din care face parte si Traian Basescu prin partidul pro-prezidential, cele de la alegerea presedintelui au reprezentat la fel de limpede un vot negativ pentru locatarul Palatului Cotroceni. Mai pe sleau spus, alegatorii au fost de acord sa se faca reforma clasei politice, dar nu de catre Traian Basescu, care trebuie sa plece si sa lase locul unui alt presedinte, cu „sange proaspat”. Transferurile de imagine s-au produs, dar nu in sensul dorit de Basescu, datorita unui lucru extrem de simplu si de bun simt: alegerile si referendumul au fost consonante, avand acelasi sens de innoire, de progres politic. In ambele cazuri, voturile au urmarit aceleasi lucruri: „change and hope” !

In felul acesta s-a spulberat mitul presedintelui reformator. Traian Basescu nici nu avea cum sa fie parintele reformei. Tributar intereselor de familie si de partid, el a fost intotdeauna un judecator partinitor, care nu a urmarit prin asa-zisa reforma decat inlaturarea oponentilor din calea puterii sale personale. Traian Basescu nu a fost decat un speculator al ideii de reforma. Adevaratul reformator este poporul, pentru ca este nepartinitor, puterea sa electorala fiind de grad zero, deasupra tuturor celorlalte puteri ale statului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: