Lectiile primului tur electoral (2)

25/11/2009

Inflexibilitatea politica si consecintele ei dezastruoase. Al doilea „trofeu”, la fel de van ca si cel de „reformator”, cu care se lauda electoral Traian Basescu este intransigenta dusa pana in panzele albe fata de orice idee sau solutie care ar veni de la altii, iar nu de la el. Ca si prietenul sau politic, „comandantul” George W. Bush, capitanul Basescu macina resursele nationale la moara orgoliului personal, izvorat parca dintr-un „amor fati” (Fr. Nietzsche), o dragoste netarmurita fata de destinul sau de carmaci providential, cu care nu ezita sa-si inceapa discursul electoral din confruntarea televizata cu ceilalti doi candidati. Nu numai ca arta compromisului, care este politica (Ion Iliescu), pare sa-i fie cu totul straina, dar fata de cei care pot face ca lucrurile sa iasa din impas impune o adevarata „spirala a tacerii” („Schweigespirale”). Crizele politice curg una dupa alta, cu toate consecintele lor economice si sociale dezastruoase, dar noua oficial ne merge bine (sic !).

Criza, marele adversar si aliat. Paradoxal sau nu, criza economica a provocat efecte duale in plan politic si electoral. Efectele sociale nemiloase au radicalizat stanga romaneasca, intetindu-i indarjirea si atacurile impotriva presedintelui si guvernarii de dreapta. Daca nu ar fi fost criza, trandafiriul Mircea Geoana nu ar fi avut nicio sansa impotriva portocaliului Traian Basescu, care ar fi castigat cu lejeritate al doilea mandat. Criza insa a produs imense frustrari si nemultumiri sociale, care nu vor putea fi „arse” decat prin schimbare. Este exact ceea ce a raspuns un consilier de campanie electorala al noului presedinte american la o intrebare damboviteana privind sansele candidatilor romani la prezidentiale: daca nu ar fi fost criza, Barack Obama nu ar fi castigat, deoarece iesirea din criza se face prin schimbare !

Partide mari, armate mari. Primul tur a aratat fara echivoc faptul ca ideile si programele mari au nevoie de o sustinere politica pe masura, care nu poate fi oferita decat de partide puternice, cu priza la mase. Acest lucru s-a vazut clar din pozitionarea in partea superioara a clasamentului electoral a candidatilor apartinand primelor trei partide mari din politica romaneasca, care au absorbit majoritatea covarsitoare a voturilor. Candidatii partidelor de buzunar sau independent au obtinut scoruri mici sau chiar insignifiante, fiind maturati fara nicio problema de primul val.