Cine va decide Presedintele

07/12/2009

Nesiguranta post-electorala privind victoria, data de rasturnari intermediare neasteptate de situatie este ceva cu totul nou pentru Romania. Lupta electorala extrem de stransa si de echilibrata a generat si rezultate pe masura, facand dificila o anticipare a deznodamantului pana la incheierea numararii tuturor voturilor. Rezultatele exit-pool-urilor si ale numaratorii partiale a voturilor sunt criterii inoperante pentru a face extrapolari valide.

Ineditul situatiei din 2009 pare a fi dat de faptul ca victoria se joaca la sutimi de procente, spre deosebire de finala electorala din 2004, care s-a incheiat la o diferenta de 2,4 %.  Situatiile de castig detasat, din primul tur, ca cele din 1990 (cu 85% din voturi) sunt irepetabile in conditiile unui electorat maturizat, sub raportul culturii politice, si al unor candidati puternici si sensibil egali, ca sanse, ceea ce reprezinta un castig deloc neglijabil pentru democratie.

Cea de-a doua premiera a alegerilor prezidentiale 2009, respectiv inregistrarea, comparativ cu 1989, a celei mai scazute participari la vot in primul tur in favoarea celei mai mari prezente la urne in turul doi ofera cateva indicii calitative asupra modului cum au fost prioritizate si votate cele doua mize, date de alegeri si referendum. Din aceste date rezulta ca miza schimbarii a fost mai puternica, ceea ce explica de ce alegatorii au venit in numar mai mare la vot in turul doi. Aceasta este prima concluzie care va conta la departajarea celor doi candidati, unul dintre acestia fiind „magnetul” care a atras mai multi alegatori in batalia finala de la urne, care se va reflecta inevitabil in rezultatele numararii tuturor voturilor.

O a doua concluzie la fel de importanta se poate desprinde din incheierea numararii voturilor externe, ale romanilor din strainatate. In mod clar, aceste voturi au fost covarsitor in favoarea unui candidat (o explicatie probabila ar putea tine si de faptul ca administrarea acestor alegeri s-a facut de catre reprezentantii oficiali din strainatate ai puterii in exercitiu). Acest rezultat explica „varful” relativ de voturi inregistrat de catre unul dintre candidati la numaratoarea partiala. Dar voturile externe, deja numarate si cunoscute, au o pondere extrem de mica, fapt care va face ca rolul de arbitru sa revina voturilor interne, care au mai ramas de numarat si de la care va veni rezultatul final.

In consecinta, dinamica electorala (numaratoarea voturilor) nu s-a oprit, iar pana la „Stop cronometru !” se mai pot intampla multe, inclusiv in ceea ce priveste ordinea ocuparii locurilor de pe podium. Logica prudentiala ne indeamna sa nu spunem „hop !” pana nu sarim parleazul. Viata a aratat ca norocul sau nenorocul se poate ascunde in detalii, iar sutimile de voturi care au mai ramas de numarat pot fi asemenea amanunte hotaratoare. Numai rezultatele finale oficiale vor decide cine va fi Presedintele Romaniei.