Ecuatia post-electorala

08/12/2009

Neasteptata rasturnare de rezultat a alegerilor prezidentiale 2009 a generat o complicata ecuatie post-electorala, cu multe necunoscute. Dincolo de reactiile partizane sau emotionale, care pot alimenta mai mult sau mai putin suspiciunile, raspunsurile clare si fara echivoc la o serie de intrebari nu pot fi evitate, daca se doreste cu adevarat transparenta si incredere in procesul electoral.

Inexplicabila falie dintre cele doua tururi de scrutin. Nu stiu daca in istoria alegerilor din lumea democrata s-a inregistrat vreodata o asemenea prapastie electorala intre turul intai si turul al doilea. Daca in primul tur, voturile au fost intr-o proportie majoritara covarsitoare ( de circa 70%) in favoarea schimbarii, prin sanctionarea drastica a guvernantilor, este greu de inteles rational (si banuiesc ca si de explicat) ce forte sau ce fapte au putut intoarce acest scor intr-unul defavorabil in turul doi, desi intre timp nu s-a produs nicio minune care sa inlature dezastrul economic si social in care se zbate Romania.

Sfidarea raportului de forte. Al doilea nod gordian care-si asteapta dezlegarea este raspunsul la intrebarea cum a fost posibil ca un partid izolat pe scena politica, a carui sustinere conservatoare s-a dovedit a nu fi mai mare de o treime din voturi, sa poata invinge o mare coalitie de partide, din tot spectrul politic, care insumeaza majoritatea electorala.

Necunoscutele voturilor externe. Oricate explicatii si justificari s-ar da pe marginea votului extern covarsitor (78%) acordat unuia dintre candidati, ele nu pot inlatura constatarea ca acesta este un vot de monopol (amintind de partidul-stat), greu de inteles dupa douazeci de ani de democratie si cultura politica de tip occidental. Incercarea de motivare ideologica a acestui vot este hilara: oare proiectul Johannis, sustinut de social-democrati, liberali, o parte a taranistilor, minoritati etc. are alta culoare politico-ideologica decat cea democrata, antitotalitara ?!… Este greu de crezut ca romanii care lucreaza in strainatate au respins schimbarea in bine a celor de acasa, care se lupta cu criza si saracia, intre care se afla si familiile multora dintre ei… Ar fi una dintre cele mai bizare „instrainari”…

 Neverosimilul esec al exit-poll-urilor. Acesta este un alt mister, cel putin la fel greu de explicat, pentru ca vine in contradictie cu fundamentele stiintifice ale acestui tip de sondaje. S-au mai vazut incercari ale politicii de a invinge sociologia, dar a „invinge” trei case de sondare deodata, mai rar… Ramane de analizat si de vazut daca variabila externa a avut cu adevarat rolul care, ipotetic, i se atribuie…

Situatia voturilor anulate. Acest tip de voturi poate constitui, prin numarul sau mare, un bogat „filon” de fraudare. Pentru clarificarea validitatii sau non-validitatii acestora ele trebuie grabnic verificate. In conditiile unui rezultat atat de fragil, orice vot este important in stabilirea corecta si cinstita a invingatorului.

Probele de pe teren. Daca exista asa ceva, care sa incrimineze rezultatele anuntate, (in)autenticitatea acestora trebuie probata public, pentru fiecare caz in parte. Nu in ultimul rand, acuzatiile si/sau indiciile de „spionita” politica (amintind din nou de partidul-stat), ce ar altera egalitatea de sanse a candidatilor, prin folosirea de informatii provenind din sfera unor organe ale statului, ar trebui sa constituie, dupa ce lucrurile se vor linisti, obiectul unor dezbateri politice si al unor masuri legislative care sa impiedice producerea unor „watergate”-uri romanesti.

Solutiile la aceasta ecuatie post-electorala, careia i se mai pot adauga si alte necunoscute, nu pot fi decat politice si juridice. Pentru aceasta, este necesar ca autoritatile, asa cum a cerut si OSCE, sa prezinte rezultatele detaliate, pe fiecare sectie de votare in parte. Tara are nevoie de certitudini si de normalitate. Daca alegerea Presedintelui ar fi sa fie data  chiar si de un singur vot diferenta, asa sa fie, dar sa fie un vot corect si cinstit.