Exercitii imaginare de admiratie

Plecand de la doua analize ale liderului social-democrat Adrian Nastase privind perspectivele probabile ale politicii  Presedintelui reales, Traian Basescu (nastase.wordpress.com/2009/12/22/comparatie-discursuri-de-investitura/) si ale noului Guvern Emil Boc (jurnalul.ro/stire-editorial/alt-craciun-acelasi-boc-531134.html), as incerca  sa duc mai departe ideea cercului portocaliu care se inchide, care, dupa parerea mea, in acelasi timp, se si strange. O posibila cheie a decriptarii intentiilor politice reale ale presedintelui Traian Basescu ar putea fi data de ceea ce s-ar putea numi “prezidentialism guvernamentalist-parlamentarist”. Adica un fel de struto-camila. Departe de a fi o chestiune lexicala desarta, incercarea de conceptualizare politica a unor situatii si tendinte complexe si confuze, asa cum sunt cele post-electorale, sunt de natura sa ajute PSD in alegerea celor mai bune strategii de actiune si contra-actiune. Sa ne explicam. Presedintele Traian Basescu a incercat sa-si faca, in mandatul trecut, un blazon din lupta sa politica impotriva Parlamentului, pe care l-a calificat ca fiind sursa “sistemului ticalosit” si al tuturor relelor din societatea romaneasca. Cea mai reprezentativa si pluralista institutie a democratiei a fost tinta unor atacuri prezidentiale furibunde (“hotii si coruptii din Parlament”, cei “322″ care i-au votat suspendarea, cei “254″ care i-au picat Guvernul Boc etc.). Cum Parlamentul s-a dovedit a-i fi singurul oponent in calea visurilor basesciene de instaurare a unei puteri prezidentiale absolute, s-a decis sa-i infranga adversitatea printr-o reforma parlamentara in stilul nietszche-an al „vointei de putere”. Nimeni nu contesta necesitatea rationalizarii si eficientizarii acestei institutii democratice fundamentale, dar multa lume se teme, avand in vedere un anumit parcurs prezidential, de o posibila subordonare a legislativului de catre executiv (trebuie sa recunoastem ca amenintarea“De ce va e frica, nu scapati !” poate ascunde si un asemenea sens). Daca va fi modificata Constitutia in spiritul si litera celor emanate de la Palatul Cotroceni, adversarul sau de temut, Mircea Geoana, al doilea om in stat, ca Presedinte al Senatului, va fi invins, ramanand fara functie, la singura Camera a Parlamentului urmand sa fie pus presedinte un pedelist de nadejde (PDL avand cei mai multi parlamentari). In felul acesta, legislativul poate capata un caracter „parlamentarist”, de anexa a puterii Presedintelui. In cazul Guvernului, lucrurile sunt mult mai simple decat in cel al Parlamentului, obiectivul urmarit fiind deja indeplinit. Desemnarea ca Prim-Ministru, pentru a patra oara, a aceluiasi „incercat” presedinte PDL, Emil Boc, si reconfirmarea ca ministri a greilor pedelisti va face ca Presedintele “jucator” sa fie, de facto, seful unic al intregii puteri executive (prezidentialo-guvernamentale). Toate aceste manevre politice si constitutionale il vor pozitiona, daca vor reusi, in postura mult jinduita de stapan absolut al puterii, conferita de “prezidentialismul guvernamentalist-parlamentarist”. In felul acesta, chiar prezervandu-se de jure semiprezidentialismul actual, se va ajunge, de facto, printr-o lovitura constitutionala de maestru (inspirata, probabil, de „Flacara Violet” !), la o republica prezidentiala care nu ne poate decat smulge „exclamatii de admiratie” pentru ca nu seamana cu nimic cunoscut. Nici cu regimul prezidential american, pentru ca acolo Congresul nu este subordonat Presedintelui, nici cu cel francez, pentru ca in tara-mama a democratiei moderne exista institutia coabitarii unui Presedinte si a unui Guvern de culori politice diferite. Poate semana sau nu cu un film SF, dar o intrebare merita a fi pusa: ce se poate intampla, oare, cu un cerc (fie el si portocaliu), care, dupa ce s-a inchis, continua sa fie strans ?!…

7 Responses to Exercitii imaginare de admiratie

  1. tomegea spune:

    Argumentaţie didactică, arguţie, aşijderea. Ar trebui să mergeţi până la capăt şi să spuneţi că seamănă leit cu ce a fost înainte de ’89. Când trecutul nu intră în istorie, istoria se întoarce peste cei ce nu vor s-o înveţe!

    Apreciază

  2. Mihnea Georgescu spune:

    O analiză interesantă. Mircea Geoană nu-şi va pierde funcţia de Preşedinte al Senatului, pentru că schimbarea la Parlament Unicameral poate surveni, cel mai devreme, în 2012, când au loc noi alegeri parlamentare. Mandatul în curs rămâne neafectat de o eventuală modificare a Constituţiei.

    Cei mai afectaţi de trecerea la unicameral vor fi tot PDL-işti, pentru că nu vor mai avea cu ce să-şi răsplătească propria clientelă politică, dacă se reduce numărul de posturi.

    Apreciază

  3. Catalin spune:

    Am si eu o intrebare la care nu am un raspuns (sau sunt ignorant probabil). Care dintre camere va fi dizolvata (sau ambele se vor dizolva si vor fuziona)? Si cum o vor face in practica? Este nevoie de o lege, de niste norme de aplicare…cine le va vota? Cine renunta la camera sa? Si apoi, e nevoie si de schimbarea procesului de legiferare (prevazut in Constitutie)…si toate atributiile, competentele, functiile care tin de comisii, de control, de numiri si voturi de incredere, etc etc…Schimbam jumatate din Constitutie astfel?!?
    Eu cred ca e prea complicat de pus in practica sau prea usor pentru un dictator.
    Cine are timp si mai considera important acum adoptarea referendumului (eu nu am votat pentru schimbare) cand suntem in prag de faliment? Pentru urmatorii ani, cred ca pentru romani, punerea in practica a referendumului reprezinta ultima lor problema…daca nu vor si uitata (asta pana cand Presedintele va fi deranjat din nou de Parlament).

    Apreciază

    • Intrebarea ta, Catalin, este legitima, neavand nimic de-a face cu ignoranta, pentru ca ea izvoraste, din cate lasi sa se inteleaga, din nedumeririle (si chiar ingrijorarile !) unui om rational, care constientizeaza dimensiunile si consecintele modificarilor propuse de referendum. In speta in cauza nu este vorba de un simplu amendament, ci de o reforma constitutionala de proportii (!). Este greu de spus, in acest moment (in lipsa unor studii si dezbateri profunde si de durata), daca ceea ce se propune raspunde unor interese nationale reale sau, dimpotriva, unor interese politicianiste inguste si conjuncturale… Cu atat mai mult, cu cat Constitutia Romaniei reprezinta idealurile, spiritul si sacrificiile Revolutiei Romane din Decembrie 1989. O Constitutie care a fost platita cu sangele romanilor. Ori, o Constitutie reformata ar fi una instrainata de spiritul de solidaritate si libertate care ne-a animat in urma cu douazeci de ani, prin care am schimbat istoria Romaniei… Convingerea mea ferma este ca, cel putin in etapa actuala de criza si instabilitate, politicienii nu trebuie sa schimbe Constitutia, ci politicienii trebuie sa se schimbe dupa Constitutie. In acelasi timp, nu este exclus ca referendumul sa fi avut doar o motivatie electorala, de imagine. Ca doar scopul scuza mijloacele, nu-i asa ?!… Sunt convins ca oamenii politici si de stat lucizi ai acestei tari vor sti sa separe apele…

      Apreciază

Lasă un răspuns la tomegea Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: