Addenda la un proiect social-democrat

26/01/2010

Citind si recitind, critic si comparativ, ideile-proiect ale unor lideri ai PSD privind reconstructia ideologica a acestei formatiuni politice, mi-au atras atentia, prin viziune si substanta, cele ale lui Adrian Nastase. In aceeasi nota (la care se adauga si cea de concretete), initiativa de lansare a unui nou brainstorming, sub forma tezelor pe aceasta tema, nu poate fi decat salutara, deoarece efortul de echipa (una din valorile social-democrate pe care observ ca Nastase o promoveaza cu asiduitate) este, intotdeauna, constructiv. Poate, in felul acesta, vor fi depasite unele abordari prea conventionale si nenuantate, in favoarea unei mai bune apropieri a acestora de realitatile zilelor noastre. Una dintre aceste abordari inadecvate mi se pare a fi cea legata de problemele securitatii si ale drepturilor omului. Nu cred ca abordarea ierarhica sau dihotomica a acestora s-ar putea dovedi operanta. Un efect foarte simplu al unei astfel de inabilitati de abordare ar putea fi ca unii ar putea intelege, in mod gresit, ca una dintre probleme ar fi privilegiata in defavoarea alteia. Nimic mai fals si mai inoportun pentru actiunea practica, deoarece ambele sunt extrem de importante in secolul XXl. Cred ca o abordare corelata si chiar inclusiva poate depasi aceste dificultati. Securitatea nu mai este de mult una exclusiv militara, desi apostolii razboiului continua sa speculeze o astfel de abordare unilaterala si anacronica. In afara securitatii militare (si a celorlalte componente cunoscute), securitatea are si o dimensiune civila, din perspectiva apararii drepturilor omului. Mai precis, apararea drepturilor omului ar trebui conceputa nu in afara securitatii, ci in interiorul acesteia: securitatea drepturilor omului. O alta idee care ar putea beneficia de un mai bun suport argumentativ se refera la raporturile dintre munca si capital. Este vorba de raspunderea sociala a corporatiilor (problema dezvoltata si sustinuta teoretic prin conceptul CSR). Istoria recenta ne-a demonstrat ca am permis corporatiilor ca, in goana lor nesabuita de obtinere a profitului cu orice pret, sa ne controleze vietile si sa ne distruga mediul. Ultimul aspect ar trebui sa largeasca raspunderea agentilor profitului si fata de mediu, sub forma raspunderii sociale si ecologice a corporatiilor (CSR devenind astfel CESR). Un asemenea obiectiv, deopotriva strategic si stringent, nu se va putea bucura de un succes real decat daca va fi fi inscris pe stindardele de lupta politica ale stangii.