Platforma politica intitulata “Forta si Echilibru – Proiectul Adrian Nastase”, al carei autor este creditat ca avand cele mai mari sanse pentru a fi investit in functia de presedinte al PSD, a starnit un mare interes politic si mediatic, prin semnalele transmise catre democratia interna de partid si scena politica romaneasca. Cateva marginalii.
1. Denumirea proiectului pare a sintetiza mai degraba caracteristici ale masinariei politice, decat chintesenta data de scopul si obiectivele politice urmarite. In dialectica dintre scop si mijloace, primul indica tinta, strategia adoptata (schimbare, reformare, iesirea din criza, stabilizare, reechilibrare sociala, cucerirea puterii etc), avand caracter vizionar, in timp ce urmatoarele desemneaza procedeele, tactica subordonata (in cazul de fata forta si echilibrul, dar nu numai), avand caracter instrumental. „Armata” PSD ar trebui sa stie clar, din capul locului, care-i este misiunea imediata si, prefigurativ, cele viitoare, care, pas cu pas, vor conduce catre cea finala: cucerirea puterii (conferintele doctrinare anuale sunt o idee excelenta, deoarece vor ajuta la etapizarea ulterioara a luptei politice).
2. O lipsa majora mi se pare a fi omisiunea descrierii, fie si sumar, a cadrului national (politic, economic si social), cat si a celui european, care conditioneaza orice strategie, sectoriala sau globala. Dezechilibrele sociale si disolutiile institutionale, doua dintre procesele corozive care macina societatea romaneasca actuala, ar putea beneficia de solutii propuse de alternativa social-democrata. Din acelasi mediu societal, care genereaza input-urile pentru orice strategie, ar trebui sa vina si elementele pentru caracterizarea actualei guvernari de dreapta.
3. Privind tabloul critic al adversarului, ar trebui mai pregnant tusate acele trasaturi de pradator politic, care nu urmareste decat victoria cu orice pret, fara niciun fel de scrupule sociale. Care incearca sa castige agitand spiritele (pentru a distrage atentia de la jaful national pe care-l patroneaza), nu prin subtilitatea argumentelor si calitatea dovezilor (a se vedea zarva produsa de multe initiative si proiecte legislative guvernamentale). Care, pentru a-si ascunde politica ciolanului, seamana discordia printr-un discurs populist ce pare a pune pret doar pe drepturi si beneficii, in defavoarea obligatiilor si responsabilitatilor. Dar ceea ce este cel mai ingrijorator este discrepanta flagranta dintre acuitatea si gravitatea problemelor cu care se confrunta societatea romaneasca, pe de o parte, si incapacitatea cronica a guvernarii de dreapta de a le solutiona in mod durabil. Denuntarea acestei slabiciuni periculoase a puterii va oferi suport radicalizarii opozitiei si mobilizarii sociale.
4. Cred ca filosofia sociala a PSD din anul 2010 (care ar trebui, vizibil, sa emane din noul sau program politic) nu incorporeaza inca suficiente invataminte trase din evenimentele si mutatiile ultimilor ani: faptul ca politica a devenit o zona moarta social, dominata de un partizanat ingust si inversunat, care ne dezbina fara rost si de care romanii s-au saturat pana peste cap, ca exista pericolul, daca nu schimbam rapid directia, de a lasa in urma noastra o tara mai slaba si mai divizata chiar decat a fost in anii comunismului, ca e nevoie de un nou tip de politica, intemeiata pe binele social, in folosul intregii societati, al tuturor romanilor, bazata pe ideea sociala ca ne pasa unii de altii. De aceeasi filosofie sociala, proprie PSD, ar trebui sa tina si des-infestarea statului de subcultura partizanatului politic, care-l abat de la indeplinirea rolului sau social, de reintoarcerea politicii de la stadiul de afacere in care este astazi la cel de misiune sociala, de revenire la dezbaterile autentice de idei si solutii, in defavoarea celor de tip show, cum sunt adesea.
5. Mi se pare a se pune prea mare pret pe obiectivele partizane de „castig” si de „victorie” in detrimentul celor sociale. O asemenea abordare nu numai ca ar escalada ferocitatea bataliilor politice (care ar trebui decanibalizate), dar ar putea induce in mintea romanilor ideea falsa ca si PSD ar fi tot o apa si-un pamant ca si adversarii sai. Asa cum Adrian Nastase a evidentiat ca nu urmareste o miza personala, ar trebui sa se intample si la nivelul PSD, care sa puna mai presus de interesele de partid pe cele sociale. Este adevarat ca politica este un „sport” full-contact, dar daca PSD isi va explica optiunile prevalent sociale, in mod sincer si deschis, se va adresa instinctelor oamenilor pentru fairplay si bun simt, care vor sti sa faca diferenta.
6. Se vorbeste in proiect de evitarea fracturilor interne, dar se pare ca se uita repede acest lucru atunci cand Mircea Geoana si echipa sa sunt pusi la zid fara a li se arata niciun pic de recunostinta pentru lucrurile bune care le-au facut (totusi diferenta la care au fost pierdute alegerile prezidentiale in 2009 nu se compara cu cea din 2004). Desi in programul prezidentiabilului Mircea Geoana au fost multe teze sustenabile, generatoare de speranta, nu s-a catadicsit sa se preia nimic in noul program politc, luandu-se totul de la zero (probabil este o scapare, pentru ca l-am auzit pe Adrian Nastase vorbind de mitul lui Sisif). Cine pierde ? In primul rand ideologia PSD, pentru ca da cu piciorul la un capital de idei care ar trebui tezaurizat. In al doilea rand, solidaritatea interna, prin producerea unei falii nemeritate (cel putin nu pe deplin). S-ar putea raspunde ca nu e „politic”, dar am dovedi ca nu am invatat nimic din democratia atlantica. Autofagia lucreaza pentru adversar.
Probabil ca ideile ce ar putea fi incadrate la ceea ce am numit „filosofie sociala” ar putea fi considerate minore (daca nu chiar inutile) sau, dimpotriva, prea subtile pentru a-si gasi locul in programele politice. Si totusi, aceasta este „samanta” care le genereaza si care incolteste in mintile si inimile oamenilor…
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 