Un PSD cu doua capete. Cum va arata dupa Congres ?

12/02/2010

Ceea ce doar se presupunea sau evoca uneori cu discretie, miza Congresului PSD din 20 februarie a facut sa se vada acum cu ochiul liber: social-democratia este sfasiata intre doua centre interne de putere.

Pentru un partid politic, care este o masina de lupta organizata si condusa dupa principii amintind de cele militare, aceasta stare de fapt este una periculoasa, de slabiciune.

Originea acestui viciu functional se afla in prevederile statutului privind organizarea si impartirea atributiilor la varf pe doua ramuri sensibile, care pot deveni concurente: presedintele PSD si presedintele Consiliului National.

Atacurile publice dintre liderii celor doua pozitii, devenite autonome si invocate relativ la paritate ca argumente de autoritate, au polarizat partidul in problemele organizatorice privind alegerilor interne.

Temerile privind pericolul de sciziune si/sau neincrederea reciproca  referitoare la posibilitatea fraudarii alegerilor de catre una dintre parti prin dobandirea unilaterala a controlului asupra organizarii procesului electoral vor putea fi eliminate prin inlaturarea separatiei (potential ostila) a celor doi poli de influenta si reunirea lor intr-un organism comun sau prin precizari statutare mai clare referitoare la atributii si modalitati de mediere in caz de conflict. 

Aceleasi efecte dezbinatorii si potential scizioniste vor fi induse, fara indoiala, si de aplicarea ideii privind votul pe motiuni (votarea in bloc a echipei propuse de presedintele ales). Avertismentul seniorului Ion Iliescu, reflex al inegalabile-i experiente politice, este, in acest caz, perfect intemeiat.

Regula de aur care ar trebui sa calauzeasca toate transformarile ce vor fi aduse de Congres va trebui sa fie data de neingradirea, sub nicio forma, a democratiei interne de partid, prin dezbaterea si hotararea tuturor problemelor in cadrul larg, statutar al partidului (nu in cluburi private de discutii, gasti, „bisericute” etc.). In felul acesta, Congresul va realiza o innoire autentica, consolidarea democratiei de partid fiind unicul lucru care face diferenta intre progresul politic si regres.

PSD-ului trebuie sa-i fie limpede ca in urma Congresului va trebui sa rezulte un partid unit, cu un singur cap, o singura voce si o singura vointa. Pericolele interne de dezbinare si fractionare (care, inevitabil, se vor conjuga cu cele externe, cum ar fi posibila „spargere” a opozitiei, asa cum prefigureaza recente aliante locale intre PDL si PNL) nu pot avea ca rezultat decat intarzierea sau chiar zadarnicirea indeplinirii obiectivelor politice si sociale ale PSD.