Orice cetatean care a optat pentru cariera armelor a avut in vedere nu numai restrangerea unor drepturi si libertati constitutionale ori riscurile extreme ale acesteia, ci si beneficiile compensatorii obtinute prin soldele si pensiile militare.
Aceste prevederi ale „contractului militar” mai au insa si o alta ratiune, respectiv cea de a mentine armata in afara jocurilor politice si a-i asigura astfel neutralitatea, imperios necesara pentru indeplinirea rolului de garant al democratiei constitutionale.
Presiunile politice din ultima vreme, exercitate asupra acestor principii de jure referitoare la armata si militari, proprii oricarei democratii occidentale, arata insa ca, de facto, se incearca impingerea lucrurilor catre o directie necunoscuta.
Practic, au devenit evidente incercarile unor politicieni, aflati intr-o cautare disperata de capital politic, de a face din pensiile militare un instrument de populism sau, dupa caz, de santaj electoral.
Discursul duplicitar al puterii, pe aceasta tema, este de-a dreptul aiuritor.
Pe de o parte, Presedintele da asigurari formale militarilor ca pensiile acestora vor fi intangibile, din perspectiva politica, dar pune in fruntea lor un personaj versatil si aservit politic (care tine paginile ziarelor cu manevrele de racolare din randurile opozitiei, pentru a le ingrosa pe cele ale puterii, devenind, prin aceasta, susceptibil de a face si din militari o astfel de tinta).
Pe de alta parte, Primul-Ministru, incercand sa-si mai salveze ceva din imaginea popular(ist)a aflata in cadere libera, adjectiveaza pensiile militare ca fiind „nesimtite”, amenintand ca le va scoate de sub incidenta legii speciale.
In aceste conditii, nu poti sa nu te intrebi cat de „neutri” si de „apolitici” vor mai ramane militarii si in ce joc politic se incearca a fi atrasi ? Au aceste presiuni politice asupra garantului democratiei constitutionale vreun rol in preconizata schimbare a Constitutiei ?
S-a vazut, relativ recent, exercitiul de neutralitate politica al armatei turce, garanta a laicitatii statului, cand nu a permis sotiei primului-ministru sa apara alaturi de acesta cu valul islamic, la o manifestare publica. Sunt absolut demne de elogiat si de urmat preocuparile politicienilor americani de a pastra nestirbit statutul militarilor, determinat de o diviziune primordiala si irepetabila (civili-militari), facandu-l intangibil si de neuzurpat de catre clientela politica (ceea ce-i prezerveaza rolul de garant).
Pe malurile dambovitene, lucrurile stau insa diferit pentru ca politicienii nu sunt preocupati decat de puterea personala, dobandita cu orice pret, chiar si cu cel al invrajbirii socioprofesionale. Necalificatul este instigat sa ia locul inginerului, femeia de serviciu pe cel al profesorului, pacientul pe cel al medicului si tot asa… Multe din astfel de profesii si ocupatii se regasesc si in armata (ingineri, medici, profesori, juristi, manageri etc.), iar diferentele salariale si de pensii provin, in mod natural, din reunirea componentei civile corespunzatoare cu o componenta militara (care compenseaza riscuri si privatiuni specifice).
Alegand sa obtina capital politic pe seama militarilor, PDL dovedeste cat este de orbit de putere. Fortand inregimentarea politica informala a acestora, PDL violeaza art. 118, alin. 1 din Constitutie, care stipuleaza ca, in indeplinirea misiunii sale de garant, Armata este subordonata exclusiv vointei poporului.
Securitatea este scumpa, atat la pace, pentru fortele de disuasiune, cat si la razboi, pentru fortele de beligeranta, pentru ca in absenta ei viata si libertatea ar fi amenintate. Pentru militari, diferentele dintre cele doua ipostaze nu sunt insa la fel de semnificative ca pentru consumatorii de securitate, pentru ca si la pace acestia se antreneaza la fel ca in conditii de razboi (proportiile sunt diferite, la pace fiind mai multa sudoare, la razboi mai mult sange). Iar aici intervine un paradox, pentru ca toti politicienii spun ca securitatea este scumpa (unii chiar ca armata nu ar mai fi o prioritate !), dar, in lumea ultrainformatizata si supertehnologizata de astazi, niciunul nu se gandeste la cat ar costa o secunda de insecuritate…
Fragmentarium Politic 