Erectia extremismului maghiar

Arogarea, de catre Adunarea Alesilor Locali din Secuime, a dreptului de oficializare a limbii maghiare in Tinutul Secuiesc si a declararii in cadrul acestuia a zilei de 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, drept zi libera reprezinta un nou atac al extremismului la democratie si statul de drept,

Un atac la Constitutia Romaniei, in care sunt stipulate organele imputernicite sa adopte acte de putere pe teritoriul national, precum cele referitoare, in cazul de fata, la limba oficiala si zilele libere,

Un atac la statalitate, prin stirbirea atributelor de independenta si suveranitate ale acesteia in organizarea administrativ-teritoriala a tarii,

Un atac la identitatea nationala a statului roman, prin eludarea/nesocotirea compozitiei covarsitor-majoritare romanesti a populatiei,

Un atac la unitatea statala, prin obstinatia politica de obtinere a autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

Tendintelor minimalizatoare ale UDMR, potrivit careia acest fapt nu ar fi ceva nou, pentru ca Romania a semnat Carta Limbilor Regionale si Comunitare, iar legislatia interna a consacrat limba materna, trebuie sa li se raspunda foarte clar si cu toata hotararea ca nu folosirea limbii materne este problema, care a fost rezolvata in cel mai european mod posibil, ci atacul la democratia parlamentara, prin incercarea de substituire si uzurpare a rolului Parlamentului Romaniei, unica putere legiuitoare pe teritoriul national.

Extremismul care trebuie  denuntat si asupra caruia trebuie atrasa atentia nu se refera, in niciun caz, la drepturi si libertati ale omului, cetateanului sau minoritatilor, ci la tentativele ilegitime si nedemocratice ale unor factiuni de a-si autoatribui puteri si roluri politice in afara cadrului constitutional si legal.

Orice analiza releva ca rezultatul incercarilor extremiste de tribalizare politica pe criterii etnice, de politizare a diferentelor lingvistice si culturale intracomunitare nu poate fi decat sporirea artificiala a tensiunilor din sanul acestora, iar, in acest context, drumul autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc nu poate duce decat la confruntare, potrivit semnalului de alarma tras de Forumul Civic al Romanilor.

Reactiile sporadice si relativ simbolice, cum ar fi cea a PDL Sfantu Gheorghe, potrivit caruia adunarea in cauza nu reprezinta intreaga comunitate maghiara sau protestul de la Cluj impotriva regionalizarii, al Noii Drepte, par a arata ca mediul politic si societatea civila nu dispun de modalitati democratice adecvate de combatere a extremismului (desi exista o experienta europeana semnificativa in materie), acestea fiind prea ocupate cu hartuielile interne, cat si faptul ca Puterea este total absorbita de satisfacerea intereselor personale si de grup, pierzand contactul cu viata reala si nevoile cetatenilor.

Ceea ce este insa cel mai ingrijorator este complicitatea tainuita a aliantei guvernamentale PDL-UDMR indreptata impotriva democratiei.  In timp ce s-au instapanit bine in scaunele Puterii, iar parlamentarii si europarlamentarii acestora peroreaza in mod fals despre democratie, UDMR orchestreaza dezbinarile din Secuime, iar PDL pe cele din intreaga Tara, punand la cale modificarea Constitutiei, pentru a le aduce si mai multa putere.