Scenarii post-motiune (2)

04/06/2010

Ultimile manevre din tabara Puterii arata ca aceasta a inceput sa se teama de motiunea de cenzura. Mai precis, este vorba despre fluturarea, de catre vicepresedintele PDL Ioan Oltean, a unei asa-zise promisiuni a premierului Emil Boc de remaniere a Guvernului, dupa aplicarea masurilor de austeritate. Cum opozitia nu este incalzita cu nimic de o asemenea posibilitate, care nu ar schimba cu nimic lucrurile, cel mai probabil aceasta se adreseaza nemultumitilor din propriile randuri, in incercarea de a le opri disidenta si a le forta votul impotriva motiunii.

O propunere venita din aceeasi zona se refera la inghetarea pensiilor pe o durata de 16 luni (Gyorgy Frunda, UDMR), iar unele zvonuri vorbesc chiar de renuntarea taierii acestora cu 15%. O asemenea strategie invaluitoare este menita, ca si in primul caz, a starni confuzie si o falsa perceptie de moderare, cu scopul nedeclarat de a influenta intentiile de vot pe motiune ale parlamentarilor nedecisi, din intregul spectru politic. In realitate, Puterea se teme, dar nu cedeaza, ci manipuleaza, pentru ca este lucru dovedit ca lectia compromisului ii este straina (i s-a vazut inflexibilitatea, platita cu o alta criza politica, in cazul proiectului „Johannis”).

Mai mult, Puterea vegheaza si lucreaza, in stilul cunoscut, nu numai asupra oamenilor proprii, ci si asupra celor din opozitie. Si cum ar putea-o face mai bine decat spargand Alianta PSD-PC. Declaratia surprinzatoare, de ultima ora, a lui Dan Voiculescu, presedintele fondator al PC, prefigureaza un alt posibil scenariu post-motiune, cel al formarii unui nou Guvern prin racolarea conservatorilor. Iata ce spune Dan Voiculescu: ” Daca maine mi-ar spune Basescu sa fiu premier si mi-ar promite ca nu se amesteca, atunci m-as duce.” Asadar, se adevereste ca cine se aseamana, se aduna, de aceasta data sub lozinca „Securist cu securist, hai sa dam mana cu mana !”.

Oare ce-o mai pune la cale Puterea, pentru a ramane pe pozitii ? Ramane de vazut. Intre timp, curg stirile despre adancirea dezastrului din Romania: reforma esuata (cheltuielile statului cu salariatii din sectorul public au crescut in  primul trimestrul 2010 cu 9% fata de cel anterior, INS), Romania, a cincea contractie economica din UE (de minus 0,3%, Eurostat) si asa mai departe…

Deh, daca Krugman si Roubini ne-ar intreba „unde se duce capitalismul cand se duce”, nu le-am putea raspunde decat ca in Romania capitalismul nu e capitalism, ci spe-cu-la-tism…


Scenarii post-motiune

04/06/2010

Starea dubitativ-interogativa, in asteptarea motiunii de cenzura, surprinsa de liderul social-democrat Adrian Nastase in colegiul sau este emblematica in acest moment pentru Romania politica si sociala. Oamenii, pe buna dreptate, isi exprima ingrijorari si isi pun intrebari privind viitorul, respectiv daca va „cadea” Guvernul sau Presedintele sau daca e bine sa se intample unul sau altul din aceste lucruri. „E rau cu rau, dar uneori e mai rau fara rau”, se spune cu intelepciune in popor, iar atunci cand e vorba de Tara trebuie evitat, pe cat posibil, ca aceasta sa fie luata in stapanire de catre neprevazut.

1. Una din urmarile probabile ale motiunii de cenzura ar putea fi ca aceasta sa fie respinsa, iar Guvernul Boc 4 sa nu fie demis, reusind astfel sa supravietuiasca si sa-si angajeze raspunderea pe legile austeritatii. In acest caz, va pierde Romania sociala si va castiga cea clientelara. Chiar daca testul turnesolului politic va iesi tot portocaliu, reactia va fi una destul de palida, ceea ce nu va garanta o supravietuire indelungata. Situatia ar putea fi intoarsa de catre opozitie prin CCR (prin denuntarea de catre PSD a „angajarii raspunderii”) sau suspendarea Presedintelui (initiata de catre PNL).

2. O a doua situatie probabila ar putea fi ca Parlamentul sa adopte motiunea de cenzura si Guvernul Boc 4 sa fie demis. Paleta solutiilor si consecintele unei astfel de variante este mult mai larga, acestea putand fi grupate in cel putin patru subvariante.

3. O prima subvarianta ar putea fi foarte usor descrisa prin expresia „Aceeasi Marie cu alta palarie”, adica formarea unui nou Guvern pe acelasi canevas al Puterii (PDL, UDMR, „independenti”), dar cu un alt prim-ministru, ceea ce, in linii mari, ar insemna o translatare, sub aspectul tipurilor de efecte, in conditiile mentinerii establishmentului.

4. O a doua subvarianta ar putea fi generata de realizarea unui nou Executiv pe baza unei coalitii largite, care sa includa si PNL. Mentinerea cotei unice, cerute de catre liberali, nu va rezolva insa criza deficitului bugetar si, pe cale de consecinta, nici nu va reusi sa imblanzeasca austeritatea sociala, oricat ar dori PNL acest lucru. Pe de alta parte, limitele ideologice ale dreptei, consolidate prin cooptarea liberalilor la guvernare, vor obtura cautarea si gasirea unor solutii active de relansare a cresterii exact in zonele responsabile de declansarea actualei crize economice si financiare. Cu alte cuvinte, combinatia dintre portocaliu si galben nu va duce la un efect de contrast in ceea ce priveste rezultatele unei astfel de guvernari, ci doar la adancirea celui dintre putere si opozitie (ultima devenind exclusiv de stanga).

5. A treia subvarianta ar aparea in cazul prelungirii crizei politice si incapacitatii constituirii unui nou Guvern in termenul si in conditiile prevazute de Constitutie (Art. 89), ceea ce ar duce la dizolvarea Parlamentului si alegeri anticipate. Acest lucru ar insemna falimentul dreptei democrat-liberale (strivita de minciuni, coruptie, incompetenta si clientelism), costuri economice si sociale mari (incluzandu-le atat pe cele electorale cat si pe cele date de amanarea solutiilor politice pana catre toamna) si, poate, chiar falimentul Romaniei. In acelasi timp, alegerile anticipate ar putea configura o noua majoritate parlamentara, ceea ce ar conduce la o noua structura si compozitie de putere, care ne-ar putea aduce o noua sansa si un nou inceput, respectiv schimbarea atat de necesara.

6. A patra subvarianta ar putea fi una de tip german sau japonez (in primul caz presedintele si-a prezentat demisia, in cel de-al doilea, primul ministru), respectiv de demisie a Presedintelui, ca o recunoastere a esecului alternativelor actualei puteri de scoatere a tarii din criza. De fapt, ar trebui spus ca uriasul val de nemultumire sociala din aceste zile, determinat de masurile guvernamentale anticriza, va face ca motiunea de cenzura sa fie un test de (ne)incredere nu atat pentru Guvernul Boc (care in ochii electoratului si-a pierdut credibilitatea  de mult), cat, mai ales, pentru Traian Basescu, presedintele-jucator sau presedintele-prim-ministru, care a facut din Guvern o „jucarie”.

Dupa cum este cunoscut, Adrian Nastase a anuntat, ieri, intr-un interviu la Antena 3, ca PSD nu va participa la nicio formula de guvernare sub „regimul Basescu”, ci numai in urma unui mandat popular (obtinut prin alegeri anticipate sau la alegerile din 2012).