Scrisoare catre un Prieten de Stanga

Ti-am receptat cu nesat opiniile politice si, da, ai dreptate, Ideile de Organizare si Actiune Nationala s-ar impune, daca vrem ca Romania sa aiba un viitor demn si sa o lasam intreaga si puternica urmasilor nostri. Nu se poate ca din constiinta acestui neam sa nu se fi zamislit si alti barbati politici si de stat, care, asemenea Patriarhului nostru politic, sa serveasca cu devotiune, echilibru si clarviziune cauza neatarnarii Romaniei. Trebuie pus capat celor peste douazeci de ani de apocalipsa, care au lovit in insasi fiinta noastra national-statala. Si, da, Programul Politic ar trebui sa fie cel pe care l-ai schitat. Pentru implementarea lui ar trebui insa create cat mai multe nuclee de constiinta politica democrata de stanga. Si va fi nevoie si de timp, dar poate nu de inca douazeci de ani. Ar trebui mai puternic atrasa atentia asupra ideilor de Interes National si de Progres al Romaniei (a existat un inceput bun in acest sens, dar care a fost deturnat, din pacate, spre albia dreptei). S-au facut tot felul de analize si s-au tras tot felul de concluzii, dar stii cum se spune, nu prin contemplatie, ci prin actiune schimbam lumea in bine (nu conteaza cui apartine aceasta veche teza, ci valabilitatea universala a acesteia). Il cunosc pe General, un patriot si o personalitate puternica. Nu am vazut, din pacate, emisiunea evocata. Despre comitetul la care te referi, ce sa-ti spun ?! Am auzit opinii pro si contra la fel de virulente, facandu-se pledoarii gen pro-domo sau, dimpotriva, de casus belli, plecandu-se, cel mai probabil, de la una sau alta din fetele vizibile ale fenomenului. A existat insa si o fata ascunsa. Dar, pana la urma, rezultatul este, si a fost, important (apropo de esoterism, unde unul si acelasi rezultat se poate obtine urmand mai multe cai, aidoma cararilor de ascensionare a unui munte, care toate duc catre varf). Pretutindeni in lume, institutia care facea obiectul comitetului nu este si nu poate fi una democratica. Nu este nici parlament si nici sindicat, unde se poate discuta in contradictoriu pana cazi sub masa, cum spunea un distins si simpatic fost prim-ministru, si nici unde toate deciziile se pot supune la vot. Intr-o democratie, acesta este rolul unor astfel de institutii, care a si consacrat sensurile de dezbatere, negociere sau targuire, daca vrei, in expresiile a parlamenta si a sindicaliza. Institutia in cauza are o cu totul alta menire, fiind destinata sa intervina in situatii de necesitate sau de urgenta, unde viteza de reactie si unitatea de actiune sunt decisive (orice ezitari sau divergente putandu-se solda cu pierderi de vieti omenesti sau cu distrugeri materiale incalculabile). Si, atunci, nu cumva sub masca democratizarii se urmarea, de fapt, demolarea ?! Cine va avea priceperea sa disece, sub aspectul consecintelor, punctele 8 din proclamatia de la Timisoara si din lista cererilor comitetului respectiv (stranie coincidenta, nu-i asa ?!), va descoperi ca, sub stindardul fals al anticomunismului, acestea reprezentau, de fapt, conceptul a doua lovituri principale, ce se voiau a fi mortale, care tinteau, una, resursele de  leadership politic autohton si, a doua, leadershipul militar national. Iar daca facem conexiunea si cu garnitura pestrita a liderilor de import si cu suita tentativelor de lovituri de stat prin care se urmarea instalarea acesteia la putere, vom avea imaginea (aproape completa) asupra dramei nationale ce se pregatea Romaniei.