Toamna se apropie si, o data cu ea, si ceasul Guvernului Boc. Pentru sfarsitul Guvernului Boc ticaie, de fapt, doua ceasuri.
Unul a fost pornit de catre presedintele Traian Basescu, care, atent la mesajele din critici si la caderea din sondaje, va fi nevoit, dupa 1 septembrie, ca, in absenta „schimbarii la fata” a Guvernului, sa arunce peste bord balastul numit PDL, de gatul caruia va agata si lista neagra a crizei.
Cel de-al doilea ceasornic a fost pus in functiune de catre PSD, din momentul in care a anuntat ca va depune o noua motiune de cenzura impotriva Guvernului Boc, din a carui daramare a facut un obiectiv national.
PSD si-a declinat insa orice intentie de a intra la guvernare fara un mandat popular, lucru absolut inacceptabil pentru puterea portocalie in actuala conjunctura, pentru care alegerile anticipate ar reprezenta, ca pentru orice partid prabusit in sondaje, curata sinucidere politica.
Remanierea, daca va avea loc, va fi ultimul cartus al Guvernului Boc, dar el va fi tras in vant, deoarece incompetenta si clientelismul fac imposibila preconizata „transfigurare.”
Cum recursul la calea electorala de schimbare a Guvernului Boc este prerogativa Presedintelui (dizolvarea Parlamentului), cea mai probabila ramane cea parlamentara, evocata si de presedintele PNL, Crin Antonescu.
In ciuda dezmintirilor, unele dezvaluiri din presa privind negocierile secrete dintre PNL si PDL pe tema guvernarii si interesul marcat din ultimile declaratii ale sefului liberalilor fata de asumarea guvernarii, inclusiv cu prim-ministru, dar fara democrat-liberali, ar putea constitui elemente ale unei strategii in derulare, puse la punct de fostii actanti ai ex-Aliantei D.A.
O asemenea strategie de „rostogolire”, prin care cele doua partide de dreapta isi schimba locurile, sprijinindu-se reciproc, de pe redutele legislative si guvernamentale, ar putea bloca PSD si prezerva interesele clientelei comune (portocalii), cel putin pentru o vreme, dar nu va putea evita declinul istoric si aterizarea fortata in urmatorul act electoral…