Comentariu la comentarii: nu de opinii trebuie sa ne fie teama, ci de calitatea lor

01/09/2010

Referitor la ideile privind remanierea guvernamentala si/sau motiunea de cenzura, observ ca unii nu cunosc regulile jocului democratic, iar altii (sau poate chiar aceiasi, ceea ce ar fi si mai dezavuabil) nu au citit nici macar Constitutia, altfel nu ar veni cu aberatii (propuneri care exced cadrul de referinta). Cred ca ar fi penibil pentru orice politician sa explice relatia de asimetrie care exista sub aspect decizional intre un sef de stat si orice lider politic din opozitie. Pe de alta parte, faptul ca un politician, care poate fi sau nu si sef de stat, reuseste ca, folosind aceleasi instrumente legislative si constitutionale, de uz general, sa-si tina in sah adversarii este o chestiune care, in ultima instanta, tine de IQ-ul personal (sau de partid, dupa caz), ceea ce este OK (rasucind putin un proverb, s-ar putea foarte bine spune de catre oricine ca decat cu un prost la paguba, mai bine cu un destept la castig). In acelasi timp, unii continua sa foloseasca, precum o arma taioasa tocita de timp, o expresie din timpul luptei anticomuniste, scotand-o din contextul istoric. Este vorba de sintagma partid-stat, care in sistemul monopartidist avea un alt sens (de dictatura si persecutare/represiune a oricarei dizidente/opozitii), iar in cel pluripartidist, democratic, alt sens (de asumare prin mandat popular a puterii, in conditiile functionarii, la fel de democratice, a opozitiei), ceea ce inseamna ca orice partid care este mandatat sa controleze institutiile statului devine un fel de partid-stat, sub aspectul responsabilitatii oficiale fata de politica statului respectiv, chiar daca in aceasta din urma se regaseste si influenta opozitiei, intr-o masura care depinde insa exclusiv de aceasta. As mai remarca si tanguirile unora fata de pluralismul de idei, viziuni sau de pozitii din PSD, recte divergentele Ponta-Geoana, uitand ca acestea sunt absolut normale intr-un partid democratic, care este un organism viu, dinamic (inclusiv “pulsiunile” dintre competitori, care sunt slabiciuni omenesti), esentiala fiind, in astfel de cazuri, nu prezenta, ci proportia in care se manifesta (avantajul viziunilor multiple este ca intotdeauna va exista o alternativa). Trebuie spus foarte clar ca nostalgia fata de un partid monolitic este cea fata de un partid de tip “turma”, care-l urmeaza pe conducator pana in prapastie si care nu ofera alternative. Ori, limitele unui om nu trebuie sa devina niciodata cele ale unui partid sau natiuni, iar luciditatea trebuie sa prevaleze intotdeauna in fata fanatismului.


Deformatorul

01/09/2010

Nimeni nu poate pune la indoiala faptul ca in societatea romaneasca actuala exista o nevoie acuta de schimbare, pentru depasirea crizei care se incapataneaza sa treneze. Cauza acestei inghetari a crizei tine de cel putin doua lucruri: 1) inexistenta unei conceptii de schimbare, a unei viziuni pe termen lung, care sa smulga tara din criza si sa o relanseze pe crestere (nu numai economica) si 2) faptul ca multasteptata schimbare nu si-a gasit inca agentul schimbarii potrivit, care sa uneasca teoria cu practica schimbarii. Traian Basescu nu este (si aici este marea problema) un om al schimbarii in bine, nu este un re-formator, ci un de-formator, in sensul cel mai degradant posibil al termenului. In managementul schimbarii exista, intr-adevar, potrivit modelului K. Lewin (dezghetarea-modificarea-reinghetarea) o astfel de etapa, de distrugere a vechilor stari de lucruri si de slabire a fortelor care le conserva, dar este etapa de debut, de initializare a schimbarii, iar daca nu mergi mai departe si nu pui in loc ceea ce poate impinge, realmente, societatea inainte, aspirational si functional, survine blocajul (cum prea bine se vede) si, in cele din urma, colapsul. De ce Traian Basescu este un Deformator, iar nu un Reformator ? Pentru ca, asemanator Cali Yuga (epoca de cumplita decadere spirituala si materiala), nu are vocatia Construirii, ci pe cea a Distrugerii, el nestiind decat sa strice tot ceea ce-i “pica” in mana: valori, norme, institutii, relatii etc. Oricine isi poate da seama de aceasta trista realitate daca, de pilda, va privi cu luare aminte la demotivarea si penalizarea unor valori propulsoare, precum munca, prin reducerea cu 25% a salariilor, la pervertirea clientelara a unor norme (legea ANI si alte legi) ori a institutiilor statului (DNA, dar nu numai), la degradarea relatiilor sociale, prin invrajbirea romanilor ori la depopularea Romaniei… Traian Basescu nu este reformabil, ci remaniabil, remaniere care nu poate iesi decat din urna de vot.


%d blogeri au apreciat: