Despre arta manipularii si santajului sau cum Guvernul Boc merge mai departe si o data cu el si criza

02/09/2010

In prima runda in care s-a jucat soarta Guvernului, desfasurata la intalnirea cu grupurile parlamentare ale PDL, premierul Emil Boc s-a dovedit imbatabil in fata reformistilor, reusind miraculos sa-si salveze aproape in intregime Cabinetul, impreuna cu nucleul conservator al acestuia, remanierea simpla votata de senatorii si deputatii partidului fiind mai mult una simbolica, de ochii lumii si de gura presei. Ca sa fim cinstiti, miracolul nu a fost chiar miracol (esecurile puterii de scoatere a Romaniei din criza releva ca Flacara Violet, daca nu s-a stins, cel mult palpaie), ci, mai degraba, o „stralucita” lectie de persuasiune clandestina, de la care manipulatorii ar fi putut lua notite, dar si de o maleficitate extrema, avand in vedere ca aceasta a fost destinata (culmea, sa nu-ti vina sa crezi !), consumului intern, de partid, ceea ce arata ca, totusi, e ceva putred in Danemarca… Ce-i drept, Emil Boc a avut de unde sa invete, pentru ca de la inlacrimatul draga Stolo la dramatismul depunerii demisiei, de dragul partidului, nu-i cale lunga… Indiferent de sinceritatea mesajului sacrificial al premierului, important e ca stratagema a functionat si a produs efectul negationist scontat, asa ca i s-a dat mana libera…

Numai ca, intre timp, tartorul cel mare insusi pare sa-si fi bagat coada, pentru ca in runda a doua, tinuta la Colegiul Director, Elena Udrea, in rol de capetenie a nemultumitilor de solutia minimalista de remaniere, de doar doi ministri, a contraatacat, cerand demisia premierului, daca acesta nu va tripla numarul remaniatilor si nu va include si din greii partidului. Fiindu-i capul in joc, Emil Boc a cedat santajului, remaniind sase ministri, cuprinzand si din garda veche: Sebastian Vladescu-Finante, Mihai Dumitru-Agricultura, Adrian Videanu-Economie, Radu Berceanu-Transporturi, Gabriel Sandu-Comunicatii, Mihai Seitan-Munca. O asemenea reactie in lant, care a dat peste cap planurile lui Boc, subrezindu-i pozitiile prin remanierea unor cunoscuti ministri sustinatori, releva cine (si prin cine) controleaza, in mod real, PDL-ul si Guvernul si, intr-o anumita masura, sperantele de viata si strategiile de longevizare  ale acestora, anticipate de opozitia social-democrata (http://nastase.wordpress.com/2010/09/01/scenariile-lui-basescu/). Scopul remanierii pare sa fi fost mai mult unul de rafuiala interna si de imagine externa, decat unul de eficienta, deoarece aceasta a pornit din start cu stangul, fara o analiza si o evaluare critica a ministerelor, Emil Boc alegand sa prezinte un raport general despre situatia economica a Romaniei, ca si cand ar fi vrut sa sugereze de cat de eroic se lupta el cu criza, urmand un ordin irepresibil al subconstientului: Emile, fa-te ca lucrezi !


Social-democratia de cristal

02/09/2010

Substantieri avand claritatea si taria cristalului. Asa ar putea fi caracterizate pozitiile exprimate de Adrian Nastase la emisiunea Ora de  Foc-Realitatea TV privind agenda politica de toamna a PSD (http://nastase.files.wordpress.com/2010/08/ora-de-foc-30-08-2010.pdf). Felicitari, domnule Nastase ! Ati respins cu brio invaluirile care tinteau sa va oblige sa luptati in incercuire ! Sarjele lui Sebastian Lazaroiu cu sondajul, ale lui Dan Diaconescu cu guvernul de tehnocrati si, mai ales, a lui Crin Antonescu, cu trecerea motiunii si PM independent (de fapt, o momeala pentru PSD si o diversiune pentru public si celelalte partide !), cat si unele din studio au fost tot atatea esecuri. Nu PSD arunca PNL in bratele PDL, ci liberalii s-au aruncat singuri, votand legea ANI (si celelalte). Daca PNL si credea sincer in ceea ce lanseaza foarte acut in media, era suficient (si obligatoriu) sa nu puna botul la avansurile primite de la cele doua palate, in contul voturilor de glorificare mincinoasa a PDL si a Guvernului Boc. Da, guvern de serviciu pana la alegeri anticipate, asumat politic, inclusiv cu PM de la PSD, daca se va considera necesar (intr-adevar, ideea de guvern tehnocrat, cu manager PM este aberanta, deoarece un guvern nu este un consiliu de administratie), iar post-alegeri, guvern in functie de scorul electoral, iar daca nu este acceptat, suspendarea Presedintelui. Nu acum motiunea de cenzura, ci dupa 16 octombrie, cand PSD va avea un program de guvernare, iar sansele de intrunire a numarului de voturi pe motiune vor creste. Nu greva parlamentara, care in absenta unei majoritati nu va produce efecte. Corecta si pozitia de principiu ca presedintele partidului castigator al alegerilor sa fie si PM. Si, da, deciziile unui partid se iau in functie de cele ale competitorilor (conform celor 4-5 mutari evocate, care nu lasa loc de speculatii). Ati punctat bine si necesitatea depasirii orgoliilor. Foarte transanta si cu argumente la obiect si pozitia privind statul social (iar nu liberal, a carui carenta sociala ar insemna schimbarea “contractului social” al lui J.J. Rousseau). Ati castigat prin acuratetea si preeminenta mizelor nationale in fata celor de partid sau personale, principii care ar trebui sa devina un loc comun in politica romaneasca.


%d blogeri au apreciat: