Nici nu s-au stins bine ecourile unor cuvinte aproape providentiale, rostite la Bucuresti de un ilustru sef de stat, potrivit carora in lumea de azi au aparut noi pericole, diferite de cele date de „arme contra arme”, care se cer atent studiate si descifrate, ca am si fost zguduiti de scandalul provocat de un astfel de risc, cel al fenomenului supranumit „sarrazinizare.” Asa-numita sarrazinizare desemneaza efectele potential dezintegrative ale imigratiei ilegale asupra identitatii si securitatii unui popor, denumirea si descrierea fenomenului datorandu-se lui Thilo Sarrazin (al carui nume este coincident cu cel al sarazinilor, denumirea data in evul mediu musulmanilor din vestul Europei), un cunoscut om politic german, care, intr-o carte recenta ce a provocat multa valva, trage un semnal de alarma in ceea ce priveste pericolul care l-ar reprezenta pentru Germania (si nu numai) imigratia islamica (http://www.hotnews.ro/stiri-international-7751679-scandalul-sarrazin-risca-germania-dezintegrare-etnica.htm). In urma imigratiei islamice necontrolate, s-ar produce o societate paralela, devianta de la cea de baza, autohtona, formata din straini insuficient integrati pe piata muncii, care evazioneaza programele educationale si controlul social, sociologic vorbind, infesteaza cultura germana cu kitschuri si nutresc convingeri misogine, criminale si chiar teroriste, dar care beneficiaza de ajutoare sociale. Iar toate acestea se intampla cu concursul tacit al statului social.
Fenomenul migratiei semnalate nu este unul singular (a se vedea cel de africanizare din SUA sau cel de la granita americano-mexicana, devenit aproape de nestavilit), acesta fiind un risc de securitate insotitor al societatilor deschise, democratice. Ca urmare, la intrebarea daca sarrazinizarea poate fi un pericol si pentru Romania raspunsul nu poate fi decat unul afirmativ, cu atat mai mult cu cat frontiera de Est a acesteia este si cea a UE si a NATO. In afara acestei expuneri, de prima linie, mai exista insa si alti factori care conduc catre un astfel de pericol, care tin de unele slabiciuni politice, demografice, legislative si chiar constitutionale. Depopularea prin incurajarea politica a emigrarii economice si prin rata scazuta sau chiar negativa a natalitatii, in unele etape, cum sunt cele de criza afecteaza fondul genetic si capitalul de inteligenta ale poporului roman, putand face din Romania, in raport cu cresterea necontrolata a imigratiei, o tara „mai mica si mai proasta”, dupa cum se exprima Sarrazin in cazul Germaniei. Dar cele mai mari brese pentru imigratie sunt, in mod inexplicabil, de natura legislativa si constitutionala. Este vorba, pe de o parte, de legea cetateniei, prin a carei permisivitate excesiva (motivata cel mai adesea de ratiuni electorale) s-au adus si se vor aduce in in Romania si in UE mii si sute de mii de imigranti „innobilati” ca cetateni romani si europeni (si nu ma refer aici la fratii romani basarabeni, ci la imigrantii care pot spori masa alogenilor din Romania), iar, pe de alta parte, de includerea in Constitutia din 2003 a dreptului strainilor de a cumpara proprietati in Romania. Ceea ce poate fi insa si mai grav este posibilitatea ca, in goana dupa resurse si profit si in conditiile politicii clientelare din Romania, fenomenul de sarrazinizare sa se poata transforma cu usurinta intr-unul de colonizare cu acte in regula, prin dobandirea cetateniei si de proprietati.
Fragmentarium Politic 