Contraatacurile lui Traian Basescu

Orice s-ar spune, Traian Basescu are, ca orice politicianist invechit in rele, un simt aparte al momentului. Si al mijloacelor. Atacurile sale in valuri, prin declaratii politice succesive, prin care a tintit probleme fierbinti ale Romaniei, ne-au aratat atat o mostra din binecunoscuta sa reactivitate de presedinte jucator la provocarile mediului politic si social, cat si o incercare abila de a o lua inaintea evenimentelor.

Aparent, cele mai multe din declaratiile politice ale Presedintelui par a fi corecte. Beton armat, ar putea spune un neavizat. Dar, dupa cum stim deja de sase ani de zile si, mai ales din 2008 incoace, oricat de bune ar fi declaratiile de intentii sau principiile, acestea nu vor produce efectele scontate daca vor fi puse in practica de oameni nepotriviti. Si, aici, ajungem la problema competentei fiecarui ministru in parte si a intregului guvern, in ansamblul sau, pe care seful statului a escamotat-o intotdeauna, in favoarea docilitatii si clientelismului acestora. O proba o gasim si in tema remanierii Guvernului Boc 4, despre care Traian Basescu a recunoscut ca nu a adus personalitati, ci oameni dornici sa se implice (obedienta de partid si sinecurismul politic luand-o si de aceasta data inaintea competentei), avand grija, in acelasi timp, sa se distanteze fata de posibilile urmari negative ale unui astfel de act, pe care le arunca in curtea PDL, in numele dreptului acestuia de a-si asuma responsabilitati. Totusi, vorbind despre mult vehiculata idee privind existenta unor grupuri in PDL, care ar pune sub semnul intrebarii unitatea acestuia, el lider maximus o respinge, preferand sa ascunda gunoiul sub pres. In schimb, incearca sa spulbere partidele din opozitie, acuzandu-le de imaturitatea liderilor, absenta proiectelor si incapacitatea acestora de a reprezenta alternative pentru scoaterea tarii din criza (arestarea lui Sorin Ovidiu Vantu si extradarea lui Nicolae Popa, implicati in scandalul FNI, vor urmari, cel mai probabil, sa aplice o lovitura puternica unei anumite parti a opozitiei).

Pe zona economica, afirmatia Presedintelui potrivit careia momentul maxim al crizei a trecut si ca 2011 va marca iesirea certa din recesiune a fost primita critic de opozitie, dar aceasta ar putea reprezenta pilula dulce-amaruie care, administrata cu ritualul specific producerii efectelor placebo, ar putea induce increderea si speranta. Predictia privind atingerea maximului efectelor sociale in aceasta iarna are insa toate sansele, din pacate, sa se adevereasca. Evocarea adancirii austeritatii in vederea ajustarii deficitului bugetar si a perspectivei diminuarii sau chiar eliminarii venitului minim garantat, sub argumentul neincurajarii muncii, sunt tot atatea atacuri la adresa PSD si a doctrinei acestuia privind statul social. Stilul alunecos, prin care blameaza si pune pe seama opozitiei indatorarea pentru consum, neezitand insa sa avanseze optiunea pentru un nou acord cu FMI ori criticarea PSD pentru proiectul acestuia de a duce cota unica la 10%pentru firme, in timp ce guvernul de dreapta are girul sau de a pregati impreuna cu Fondul variante de reducere a acesteia, seamana destula confuzie si dezorientare, la adapostul carora pot fi pregatite viitoarele lovituri.

Traian Basescu tinde sa castige la puncte in fata opozitiei (inclusiv electoral, la o adica) si in problema expulzarii tiganilor, unde deceleaza corect ca fenomenul responsabil de generarea acesteia este cel al nomadismului (iar nu cel al infractionalitatii), care nu se identifica cu intreaga masa a acestei etnii si indeamna politicienii si specialistii sa analizeze daca acesta tine de dreptul de alegere sau de cel la educatie, precum si sa gaseasca solutii inteligente de motivare a stabilitatii acestora. Daca dam insa la o parte zgura populista cu care isi insoteste aceasta constatare nu gasim nimic viabil, pentru ca este greu de crezul ca o subcultura a cortului si nisipului isi mai poate gasi un loc propice in lumea civilizata (in afara celui de origine, evident).

Cu toate acestea, in timp ce cucuvelele crizei anunta apocalipsa Romaniei, iar cazanul social ameninta sa dea in clocot, mein kampf-ul lui Traian Basescu merge mai departe. Din cand in cand, se aud glasuri ale celor incatusati in urma vanatorii de vrajitoare, tintuindu-l pe Zeus, precum cel al lui SOV: Sa ajungi ca mine, dupa prima lupta pierduta ! Brrr, ce crivat se anunta dinspre Cotroceni…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: