Pedeliada

13/09/2010

Romanii sunt, pur si simpu, buimaciti de evenimentele de pe scena politica, fara a intelege ca acestea sunt un spectacol care li se adreseaza, la sfarsitul caruia actorii nu vor cere aplauze, ci voturi. De aceea, pentru a intelege tot romanul, ar trebui spus ca PeDeLiada a inceput. Semnalul a fost dat de insusi Zeus, prin aprinderea focurilor de artificii ale remanierii guvernamentale, la lumina carora am vazut cazand, sub securea remanierii, capete insangerate de ministri, cat si pe primul saltimbanc fericit pentru ca nu le-a impartasit soarta… Glumesc, fireste, pentru ca nimic din ceea ce se intampla in intrecerea politica din arena numita Romania nu aminteste de fair-play-ul olimpiadelor adevarate. Pedeliada este cu totul altceva, o lupta necinstita a PDL, o incercare de a castiga intr-un mod incorect. Prin arestarea “preventiva” a lui SOV, de exemplu, prin care se incalca in mod grosolan prezumtia de nevinovatie care ar trebui sa-l apere pe orice cetatean de abuzuri si nedreptati, se urmaresc obiective care tintesc in zonele politicii si ale presei. Ramai literalmente siderat sa vezi cum dintr-o pretinsa penalitate se face un calus care este pus in gura presei. Hot-news-ul este plin de articole prin care sunt denigrate nume sacre ale presei pentru simplul motiv ca vocile acestora s-au ridicat nu in “apararea” unei fapte penale, cum se insinueaza, ci in apararea respectarii prezumtiei de nevinovatie (1) si impotriva periclitarii vietii unui bolnav de catre regimul de detentie, nemeritat pana la proba contrarie (2). Poate ca asta se si urmareste, dupa cum observa un jurnalist. Si poate ca, plecand de la aceste indicii semnalate de presa, teama oricarui ministru sau primar de a nu fi arestat, de care amintea ministrul remaniat Radu Berceanu, chiar nu este una figurativa. Dupa cum, la fel de bine s-ar putea ca penelul prin care sindicalistul Bogdan Hossu tusa figura unui SOV fioros, care urmarea sa faca un conglomerat politic, economic si mediatic pentru a acapara putere, influenta si patrimoniu, sa fi fost manuit de o mana mult prea lunga… Ipoteze sau intrebari de acest fel pot fi multe, dar ceea ce se poate spune cu certitudine in acest caz este ca „silogismele” prin care se muta atentia de pe cetatean pe omul de afaceri miros de la o posta a sofisme politice. Traim vremuri interesante…


%d blogeri au apreciat: