Clubul de la Bucuresti, un laborator de reinventare a politicii social-democrate (2)

Caracteristici si prioritati ale modelului social european

Modelul european se bazeaza pe trei piloni: crestere economica, somaj scazut si protectie sociala universala. Aceste caracteristici au facut ca in Europa nivelul de saracie sa fie mai scazut, dar si cresterea economica sa fie mai redusa, spre deosebire de SUA, unde situatia se prezinta invers (comparatia are in vedere statistici pe termen lung, neluand in calcul efectele actualei crize mondiale). Politicile economice se inspira insa din teorii diferite privind sursele de crestere economica si de protectie sociala: prin buget perfect echilibrat (desi dezvoltarea nu se face din echilibre bugetare), prin reducerea impozitelor (ceea ce nu redistribuie insa corect veniturile) sau prin cresterea locurilor de munca. Ultimul tip de abordare este impartasit si de social-democratia romaneasca: mai multe locuri de munca si mai bune (more and better jobs). In pofida unor particularitati nationale sau zonale (care disting un model nordic, unul german si altul britanic), modelul social european are cateva prioritati generale: lupta impotriva saraciei, educatia permanenta, sistem de protectie sociala care garanteaza securitatea si demnitatea, limitarea inegalitatilor de avere, obiective meritocratice (ordonarea ierarhiei sociale dupa merit), cresterera productivitatii tinerilor, scaderea cotelor de impozit pe familie etc.

Schimbari de paradigma. Spre o noua filosofie sociala

Experienta capitalismului de supravietuire trebuie inlocuita cu orientarea spre munca. Politica va trebui sa decida in primul rand ce se produce, nu ce se taxeaza. Nu mai trebuie nimic de impartit din ce a ramas de la comunism, ci trebuie sa impartim numai ceea ce producem prin munca. Paradigma, mult vehiculata dupa Revolutie, potrivit careia Romania va deveni o tara cat mai bogata cu cat bogatii vor fi mai bogati s-a dovedit a fi eronata, fiind generatoare de dezechilibre si asimetrii economice si sociale. Dimpotriva, Romania va deveni o tara cat mai bogata cu cat saracii vor fi mai putin saraci. Nu prin egalitarism, ci printr-o crestere bazata pe competenta. Opozitia stat asistential-stat liberal este gresita si tendentioasa, ea ar trebui inlocuita cu notiunea de stat optimal. Denumirea descalificanta de stat asistential este de fapt o creatie artificiala, menita a fi usor invinsa politic. Prin (re)echilibrarea raporturilor dintre munca si capital, bazate pe corelarea cresterii economice cu crearea de noi locuri de munca si protectia sociala, statul social este un stat optimal. Probabil ca, privind lucrurile din aceasta perspectiva, mai devreme sau mai tarziu toata lumea va merge spre stanga…

Clubul de la Bucuresti, un laborator de reinventare a politicii social-democrate (1)

Sub patronajul presedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, ieri, in aula mare a Universitatii Romano-Americane, si-a reluat dezbaterile Clubul de la Bucuresti, aflat la a sasea editie, cu o tema incitanta: „Romania, incotro ?”, care a atras, alaturi de elita intelectualitatii de stanga, reunind politicieni, academicieni, universitari si reputati experti si specialisti in diverse domenii, un public numeros, in care tinerii au fost o prezenta marcanta.

Adancirea crizei actuale si neputinta dreptei guvernante de a o depasi, probleme care reprezinta o stare de alarma si de urgenta pentru reflectia politica romaneasca, au sensibilizat si orientat gandirea si actiunile social-democratilor in directia identificarii si fundamentarii unui raspuns alternativ viabil, care sa redeschida perspectivele Romaniei. In acest cadru s-a inscris si dialogul din cadrul Clubului, care a dat consistenta catorva idei si concluzii, pe care le voi evoca succint.

Greseli postdecembriste

In demersul politic de dupa Revolutie s-au impus doua orientari, cea interbelica (restitutio in integrum), in prima parte , si cea neoliberala, in ultimii ani, cea de-a treia, social-democrata, ramanand o alternativa pentru viitor. In Romania s-a impartit tot ce se putea imparti, ceea ce a dus la scaderea vertiginoasa a productiei, facand ca muncitorimea industriala, factorul motor al Revolutiei, sa devina principalul perdant al acesteia. In Ungaria, Cehoslovacia si Germania, unde erau guverne de dreapta, s-a decis sa nu se restituie nimic in natura, ci sa se acorde despagubiri in bani, in limite relativ suportabile pentru popor (maxim 75.000 de dolari). Tot comparativ, in Romania s-au distrus si CAP-urile, desi principiul asocierii agricole nu era un patent comunist, acesta venind, pe filiera istorica, de la taranisti, Mihalache fiind cel care-i indemna pe tarani sa se asocieze. O alta greseala a fost cea cantitativist-neoliberala, de rupere a cresterii economice de resorturile ei sociale, in dauna dezvoltarii economico-sociale durabile, care implica si aspecte care tin de calitatea vietii.

Paradoxuri ale tranzitiei romanesti

Ceea ce ne-am propus la inceput nu ne-a iesit. In loc sa devenim o tara capitalista democrata, am involuat spre o tara subdezvoltata. Suntem mai degraba o societate precapitalista decat una capitalista, orientata spre subdezvoltare decat spre dezvoltare. Societatea capitalista e o societate a muncii salariate, dar Romania nu e o societate care da de lucru oamenilor, care sa se preocupa de ocuparea fortei de munca. Solutia normala e preturi mari, salarii mari, dar in Romania e invers, salarii mici si preturi mari (amintind de tarile din zona coloniala). Cauza principala e sistemul de distributie. Am ramas anchilozati in Romania intr-o distributie a avutiei, in locul unei distributii a veniturilor, ceea ce a dus la mari disparitati sociale. Cum veniturile sunt cele care se consuma (spre deosebire de avutie), in momentul in care productia s-a prabusit cei care au pierdut au fost cei care depindeau de aceasta, salariatii. S-a terminat cu distributia de avutie, de bogatie, distributia prin venituri este noul trend social, sustinut de social-democrati.