de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Opinie
Pisica brun-roscata, noua spaima a soarecilor. In peregrinarile sale pe pamant, Dumnezeu s-a oprit si la casele unui american, unui rus si unui chinez. Cum primii doi se aflau in vrajmasie, acuzandu-se reciproc ca soarecii unuia distrugeau culturile celuilalt, Dumnezeu le-a dat la fiecare cate o pisica, de culoare neagra pentru american si de culoare rosie pentru rus. Deoarece chinezului nu avea ce sa-i dea altceva, i-a dat munca si intelepciunea, pe care nu le luase nimeni. Vrajba dintre cei doi nu s-a terminat insa, ci doar s-a mutat de la soareci la pisici. O vreme, culturile acestora si-au mai revenit, gratie pisicilor care le aparau de rozatoare. Ziua prindeau soareci, iar noaptea, cuprinse de amocul pisicesc, se iubeau, ferite de ochii stapanilor, pe campurile chinezului. Dupa un timp, culturilor americanului si rusului au inceput sa le mearga rau. Pisicile lor, de boala, de batranete sau din alte cauze, nu mai prindeau soareci. In schimb, cele ale chinezului au inceput sa arate din ce in ce mai bine, fiind aparate de niste pisici brun-roscate, care aparusera intre timp si care prindeau soareci ca nimeni altele.
De unde vine energia marelui salt. Cu siguranta, ati inteles ca aceasta istorisire este un update al celebrelor cuvinte „Nu conteaza daca o pisica este neagra sau rosie, important este sa prinda soareci„, apartinand inteleptului reformator chinez Deng Xiaoping. Dupa cateva decenii de cand au fost rostite, astazi stim ca, pastrand comparatia, noua pisica brun-roscata, rezultata din incrucisarea celei negre cu cea rosie, este mai performanta decat oricare dintre cele doua in prinderea soarecilor. Dupa criza comunismului si neoliberalismului, cam in aceiasi termeni se pune si problema noii cai de dezvoltare economico-sociala. Dupa un mars lung, presarat de saracie si violenta, descris foarte bine de Rana Mitter in Calea amara a Chinei, China si-a ales un nou drum, de mijloc, caruia ii datoreaza saltul spectaculos in modernitate. Pentru cei care ar continua sa citeasca intr-o cheie ostila schimbarile din China, care se confrunta cu o uriasa presiune demografica, le-ar fi foarte potrivite cuvintele autoarei citate, conform carora orice individ inteligent ar trebui sa stie ca acei copii chinezi nu urasc pe nimeni, ci doar ca nu au ce manca… Modelul chinez, de imbinare reusita a unor caracteristici politice si economice apartinand celor doua sisteme istorice, reabiliteaza ideea de originalitate in alegerea celei de-a treia cai, vazuta de Dominique Wolton in L’Autre Mondialisation si ca o legitimare a alegerilor intr-o lume finita, dar in care diversitatea modurilor de abordare a acesteia este infinita.
De la mizeria extremelor la aurita Cale de Mijloc. Pentru Europa, implicit pentru Romania, problema celei de-a treia cai se pune diferit, avand in vedere sistemul diferit de valori al acesteia, prin valoare intelegandu-se tot ceea ce este caracteristic unui model de societate din punct de vedere politic, economic, social, ca mod de viata, morala, drept, obiceiuri, identitate culturala etc. Pentru Europa, care a fost cand sfasiata cand dezechilibrata de extremele comunista si neoliberalista, nu este relevant sa ia drept unica referinta statul sau piata, in termeni de excluziune, sau-sau, ci numai de incluziune, si-si, in contextul valorilor amintite. Aceasta cale de mijloc este calea social-democrata. A treia cale inseamna stat social, economie sociala de piata, democratie sociala.
Statul social, lumina din viitor. Nu este nicio indoiala ca solutionarea marilor probleme ale prezentului este strans legata de viitorul statului social. Iata ce spune in acest sens Kenneth Arrow, laureat al Premiului Nobel pentru Economie (1972), pentru contributiile sale referitoare la echilibrul economic general si statul social, intr-un interviu pentru Romania libera, aparut in numarul de azi: În ceea ce priveşte statul social, cred că, în ciuda discursurilor pe care le auzim, acestă construcţie va continua, chiar dacă vom vedea probabil fluctuaţii – unele dimensiuni ale statului social se vor extinde altele vor fi reduse. Cu toate dificultatile etapei, impuse de criza, reputatul economist crede ca nu se poate vorbi de o contracţie a statului social, asa cum incearca sa ne amageasca falsii profeti ai regimului Basescu-Boc, ci de o ajustare a acestuia la noi realităţi. In acelasi timp, vorbind despre problemele economiilor mici si deschise, intre care se afla si Romania, este importanta evidentierea de catre Arrow a dependentei acestora de stimulii injectati de state mai mari, ceea ce ar trebui sa aduca in atentia social-democratiei necesitatea fundamentarii unor politici care sa vizeze cu preponderenta calea endogena de dezvoltare.
Fragmentarium Politic 