Se va rupe cheia Boc in broasca Schengen ?

27/11/2010

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Reactie

Dupa aderarea la NATO si UE, intrarea in spatiul Schengen, prevazuta in martie 2011, reprezinta cel mai important obiectiv de politica externa pe termen scurt al Romaniei. Desi Guvernul Boc a dat asigurari ca a luat toate masurile  ca acest lucru sa se intample la data si in conditiile convenite, declaratia presedintelui PSD, Victor Ponta, facuta in cadrul reuniunii socialistilor de la Strasbourg, potrivit careia Romania nu ar fi pregatita sa adere la spatiul Schengen, a produs un val de reactii de dezaprobare din partea PDL, UNPR si PNL. Cateva observatii:

– fara a incerca sa fie o Casandra, liderul social-democrat si-a sustinut punctul de vedere cu argumente politice (incompetenta si coruptia Guvernului) si tehnice (nesecurizarea frontierelor cu Moldova si Serbia si nepregatirea aeroportului Otopeni pentru preluarea fluxului de calatori din spatiul Schengen);

– opinia lui Victor Ponta nu a fost una singulara, atat in spatiul intern, cat si in cel extern exprimandu-se, cu ceva timp in urma, aceleasi indoieli de catre presedintele Consiliului National al PSD, Adrian Nastase si de catre  secretarul de stat pentru Afaceri Europene al Franţei, Pierre Lellouche, ultimul propunand o amanare a deciziei pana la raportul de verificare din vara lui 2011, datorita unor ingrijorari legate de „supravegherea reală şi eficientă a frontierelor exterioare ale UE” şi de „lupta împotriva corupţiei”;

– reactiile celor trei partide au fost pur emotional-politicianiste, fara contraargumente, fiind brodate pe subiectivari gen „greseala”, „ignoranta juvenila” sau presupuse daune de imagine; daca solidaritatea celor din arcul guvernamental este lesne de inteles, cea a opozitiei liberale este mai greu de motivat (poate doar din ratiuni ideologice);

– UDMR, in schimb, nu a marsat in siajul partenerilor de coalitie, iar daca luam in calcul ca si tacerea este un raspuns, atitudinea sa ar putea insemna ca refuza sa se imbete cu apa rece (si atunci tot zgomotul din jurul acestei povesti capata un alt sens) sau ar putea fi inceputul unei apropieri timide de PSD.

Si, acum, concluzia: daca se va rupe cheia lui Boc si usa Schengen va ramane inchisa, atunci va trebui ca acesta sa se dea la o parte si sa lase pe altcineva priceput sa o deschida. Cu speraclul nu mai tine, Emile… Anunta-l de pe acum si pe Traian.


Contrareforma New-Look

27/11/2010

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Analiza

Indicatorul de autenticitate al oricarei reforme il reprezinta schimbarea in bine a starilor de lucruri vizate, in absenta progresului scontat situandu-ne, fara indoiala, pe terenul esecului sau opusului acesteia. Nu de putine ori dreapta politica s-a dovedit extrem de abila in a specula diverse procese ori nevoi sociale, in ale caror forme a turnat false continuturi,  in folosul intereselor ei egolatre de grup. Acestor abilitati malversante, de obtinere a profitului, exersate inclusiv teoretic, li s-au asociat chiar, la inceputul anilor ’90, conceptul de inteligenta economica (unele instrumente financiar-bancare care au alimentat criza mondiala fiind, din pacate, produsele acesteia), iar atacurile din acest sfarsit de deceniu la adresa statului social, sub acoperirea crizei, reformei ori austeritatii, nu sunt intamplatoare. Pe plan international, cruciada dreptei impotriva Muncii, cuceririlor Luptei si Reformei social-democrate a capatat proportiile unei adevarate Contrareforme. O transformare care doar in forma se revendica a fi o reforma, dar care in continut abdica de la comandamentele sociale inseamna o instrainare si o negare a reformei, care ar trebui sa aduca mai binele in viata celor multi. Globalizarea si Contrareforma merg mana in mana.

 Nici in ceea ce priveste actiunile dreptei dambovitene, aflate la putere (ca aproape in toate statele europene), lucrurile nu stau altfel. Dimpotriva, aceasta s-a afirmat ca un invatacel silitor, depasindu-si maestrii internationali. Am mai scris in alt loc despre miturile fondatoare ale dreptei basescianiste, reforma si anticoruptia. Unul a fost recent demontat, caracatita coruptiei prinzand in tentaculele ei unele dintre pozitiile cele mai inalte ale politicii si administratiei (afacerea Soric-Fatuloiu), celalalt, dupa toate datele, urmeaza la rand. (…) Lansez un mesaj către politicieni, un ultim apel, deoarece la anul s-ar putea să fie prea târziu: fiţi responsabili! (…) Regret ca am trimis la reexaminare Legea pensiilor, Parlamentul s-a dat in stamba (…) Românul să muncească bine, dacă vrea să trăiască bine (…) Acel premier (Petre Roman, n.n.) a avut ghinionul sa aiba un presedinte (Ion Iliescu, n.n.) care voia Romania asa cum e ea acum (…) et caetera… Ati recunoscut, desigur, semnalele de alarma ale presedintelui de dreapta, in exercitiu, care, parca presimtind apropierea urgiei economice, da semne ca s-ar pregati de lupta, prevestind si o scadenta, dar cu cine ramane o taina, deoarece cu criza in niciun caz. De fapt, adevarul e pe jumatate, pentru ca, ne-a spus-o D.S.Kahn, prapastia e in fata, cealalta jumatate care nu a fost spusa e ca se pregateste marea eludare a asumarii raspunderii pentru iminenta prabusire, vinovati fiind cand Ponta, cand Nastase, cand Iliescu, cand pesedistii, fesenistii, comunistii si, tot asa, poate chiar Tutankamon… 

Singurul efect palpabil al reformei portocalii este Golemul clientelar, ale carui victime sunt toti exclusii sociali: copii, tineri, femei, bolnavi, pensionari, someri etc. Cei mai mari perdanti ai luptei economice nedeclarate care a dus la formarea imperiului clientelar sunt muncitorii. Genocidul social a fost si este unul tacut, inabusit de zarva jihadului impotriva crizei. Alaturi de aspectele economico-sociale ale reformei guvernarii de dreapta sunt si unele care tin de rafinamentul ideologic sau manipulativ, mai putin cunoscute, dar si de unele limite. In primul rand, este vorba de faptul ca dreapta democrat-liberala a inteles mai repede si mai bine faptul ca in ansamblul raporturilor dintre partide indicatorul de putere s-a deplasat in mod decisiv in domeniul economic. Ca urmare, aceasta se poate alia politic cu oricine, ramanand in acelasi timp un adversar inversunat pe plan economic (asa cum s-a intamplat in scurtul episod de guvernare prin coabitarea PDL-PSD, care a fost o greseala a social-democratilor). In al doilea rand, dreapta basescianista si-a format din clientela bratul sau inarmat economic. In al treilea rand, aceasta isi poate impune unilateral interesele in orice proces de reforma (invatamant, sanatate, salarii, pensii etc.), considerand opozitia un outsider al democratiei si procesului legislativ, ceea ce ar putea indreptati conceptul de reforma belicoasa, al carei vector este indreptat agresiv dinspre dreapta spre stanga, dinspre capital spre munca. Exista insa si un revers, decredibilizarea, care poate fi pe termen lung, PDL putand impartasi soarta PNTCD. In lipsa binelui indelung promis, ideea de reforma tinde sa fie asimilata cu un pretext pentru a determina populatia sa inghita pastila ultraliberalismului si sa accepte, astfel, sacrificarea modelului social pe altarul crizei. Asa cum criza a ingropat pentru totdeauna miturile liberale ale mainii invizibile a pietei si concurentei pure si perfecte, discursul reformist al PDL si-a atins limitele. Guvernul Boc a ajuns la limita logicii sale in ceea ce priveste reforma. Este nevoie de o noua conceptie, de o noua cale.


%d blogeri au apreciat: