Contrareforma New-Look

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Analiza

Indicatorul de autenticitate al oricarei reforme il reprezinta schimbarea in bine a starilor de lucruri vizate, in absenta progresului scontat situandu-ne, fara indoiala, pe terenul esecului sau opusului acesteia. Nu de putine ori dreapta politica s-a dovedit extrem de abila in a specula diverse procese ori nevoi sociale, in ale caror forme a turnat false continuturi,  in folosul intereselor ei egolatre de grup. Acestor abilitati malversante, de obtinere a profitului, exersate inclusiv teoretic, li s-au asociat chiar, la inceputul anilor ’90, conceptul de inteligenta economica (unele instrumente financiar-bancare care au alimentat criza mondiala fiind, din pacate, produsele acesteia), iar atacurile din acest sfarsit de deceniu la adresa statului social, sub acoperirea crizei, reformei ori austeritatii, nu sunt intamplatoare. Pe plan international, cruciada dreptei impotriva Muncii, cuceririlor Luptei si Reformei social-democrate a capatat proportiile unei adevarate Contrareforme. O transformare care doar in forma se revendica a fi o reforma, dar care in continut abdica de la comandamentele sociale inseamna o instrainare si o negare a reformei, care ar trebui sa aduca mai binele in viata celor multi. Globalizarea si Contrareforma merg mana in mana.

 Nici in ceea ce priveste actiunile dreptei dambovitene, aflate la putere (ca aproape in toate statele europene), lucrurile nu stau altfel. Dimpotriva, aceasta s-a afirmat ca un invatacel silitor, depasindu-si maestrii internationali. Am mai scris in alt loc despre miturile fondatoare ale dreptei basescianiste, reforma si anticoruptia. Unul a fost recent demontat, caracatita coruptiei prinzand in tentaculele ei unele dintre pozitiile cele mai inalte ale politicii si administratiei (afacerea Soric-Fatuloiu), celalalt, dupa toate datele, urmeaza la rand. (…) Lansez un mesaj către politicieni, un ultim apel, deoarece la anul s-ar putea să fie prea târziu: fiţi responsabili! (…) Regret ca am trimis la reexaminare Legea pensiilor, Parlamentul s-a dat in stamba (…) Românul să muncească bine, dacă vrea să trăiască bine (…) Acel premier (Petre Roman, n.n.) a avut ghinionul sa aiba un presedinte (Ion Iliescu, n.n.) care voia Romania asa cum e ea acum (…) et caetera… Ati recunoscut, desigur, semnalele de alarma ale presedintelui de dreapta, in exercitiu, care, parca presimtind apropierea urgiei economice, da semne ca s-ar pregati de lupta, prevestind si o scadenta, dar cu cine ramane o taina, deoarece cu criza in niciun caz. De fapt, adevarul e pe jumatate, pentru ca, ne-a spus-o D.S.Kahn, prapastia e in fata, cealalta jumatate care nu a fost spusa e ca se pregateste marea eludare a asumarii raspunderii pentru iminenta prabusire, vinovati fiind cand Ponta, cand Nastase, cand Iliescu, cand pesedistii, fesenistii, comunistii si, tot asa, poate chiar Tutankamon… 

Singurul efect palpabil al reformei portocalii este Golemul clientelar, ale carui victime sunt toti exclusii sociali: copii, tineri, femei, bolnavi, pensionari, someri etc. Cei mai mari perdanti ai luptei economice nedeclarate care a dus la formarea imperiului clientelar sunt muncitorii. Genocidul social a fost si este unul tacut, inabusit de zarva jihadului impotriva crizei. Alaturi de aspectele economico-sociale ale reformei guvernarii de dreapta sunt si unele care tin de rafinamentul ideologic sau manipulativ, mai putin cunoscute, dar si de unele limite. In primul rand, este vorba de faptul ca dreapta democrat-liberala a inteles mai repede si mai bine faptul ca in ansamblul raporturilor dintre partide indicatorul de putere s-a deplasat in mod decisiv in domeniul economic. Ca urmare, aceasta se poate alia politic cu oricine, ramanand in acelasi timp un adversar inversunat pe plan economic (asa cum s-a intamplat in scurtul episod de guvernare prin coabitarea PDL-PSD, care a fost o greseala a social-democratilor). In al doilea rand, dreapta basescianista si-a format din clientela bratul sau inarmat economic. In al treilea rand, aceasta isi poate impune unilateral interesele in orice proces de reforma (invatamant, sanatate, salarii, pensii etc.), considerand opozitia un outsider al democratiei si procesului legislativ, ceea ce ar putea indreptati conceptul de reforma belicoasa, al carei vector este indreptat agresiv dinspre dreapta spre stanga, dinspre capital spre munca. Exista insa si un revers, decredibilizarea, care poate fi pe termen lung, PDL putand impartasi soarta PNTCD. In lipsa binelui indelung promis, ideea de reforma tinde sa fie asimilata cu un pretext pentru a determina populatia sa inghita pastila ultraliberalismului si sa accepte, astfel, sacrificarea modelului social pe altarul crizei. Asa cum criza a ingropat pentru totdeauna miturile liberale ale mainii invizibile a pietei si concurentei pure si perfecte, discursul reformist al PDL si-a atins limitele. Guvernul Boc a ajuns la limita logicii sale in ceea ce priveste reforma. Este nevoie de o noua conceptie, de o noua cale.

One Response to Contrareforma New-Look

  1. […] Toate aceste războaie nu au adus nimic bun nici Statelor Unite, nici restului lumii. Războiul din Coreea a debutat în ziua de 25 iunie 1950. Pe 27 iulie 1953 s-a semnat un armistiţiu. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: