Comemorarea Miimii

02/12/2010

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Istorie

In timp ce la Bucuresti politicienii s-au calcat pe picioare in a primi onorul Armatei Romane de Ziua Nationala, la Budapesta maghiarul roman Laszlo Tokes a calcat peste sensibilitatile istorice ale celor doua tari vecine, afirmand ca sarbatoarea romanilor este zi de doliu pentru maghiari. Intr-o cheie tendentioasa, s-ar putea crede ca sarbatoarea unora este pe seama doliului altora, dar prima are si ea partea ei de tristete, discreta insa sau nespusa. Desi doliul se tine o perioada determinata, fiind o recunoastere implicita a unei disparitii ireversibile, vii fiind cu vii, iar mortii cu mortii, cum spune Sfanta Scriptura, preotul reformat a facut o greseala religioasa. Europarlamentarul a fost incorect si politic, pentru ca niciun imperiu care a murit nu a mai inviat. 1 Decembrie nu este numai un moment de sarbatoare, asa cum petrecaretii portocalii, carora le place sa iasa in fata cu astfel de prilejuri, ar putea lasa sa se inteleaga. Intr-o abordare sincronica, Ziua Nationala este sarbatorirea de catre urmasi a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, care este insa doar o felie dintr-un intreg. Diacronic, aceasta este si o comemorare a unei nenorociri colective a inaintasilor, care i-a urmarit o mie de ani, asa cum este Pesahul la evrei, prin care celebreaza eliberarea din robia egipteana sau Hanuka, comemorarea victoriei macabeilor asupra monarhiei seleucide din Siria, care a incercat sa le distruga religia si sa-i asimileze. Unii extremisti din UDMR nu s-au sfiit sa ceara chiar schimbarea Zilei Nationale, care sa nu mai aminteasca de cei o mie de ani in care romanii s-au aflat sub robie ungureasca, si probabil ca cei mai slabi de inger din PDL sau cei care merg la toarta cu radicalii respectivi nu ar zice nu… Numai ca, in constiinta politica si religioasa a Romanilor, Ziua Nationala reprezinta si o Zi de Comemorare a Miimii. De fapt, dac-ar fi s-o spunem p-aia dreapta, Comemorarea Miimii nu ar trebui sa tina o zi, asa cum e acum, si nici macar opt zile, cum e Hanuka, ci zece zile, cate una pentru fiecare o suta de ani din cei o mie de dominatie ungureasca…