Manual de campanie

04/12/2010

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Analiza

Am urmarit scrutinul parlamentar 2010 al neamurilor transprutene nu numai cu un firesc interes coetnic si geopolitic, ci, avand in vedere esecurile stangii romanesti si perspectiva alegerilor din 2012, si cu unul electoralist. Cateva lucruri care mi-au atras atentia ar putea rescrie multe pagini.

Cei care au avut o incredere netarmurita in suprematia masinariei electorale pro-occidentale si-au vazut asteptarile inselate, cea pro-estica performand intr-un mod neasteptat, ceea ce ar putea indica persistenta unor stereotipuri in primul caz si o evolutie semnificativa in cel de-al doilea.

 Ideea ca cine organizeaza alegerile poate transa si victoria a fost inca  o data infirmata prin relevarea unor factori transcendenti care pot juca un rol decisiv in ecuatia electorala, ca in orice batalie care nu poate fi dinainte castigata.

In pofida tuturor preparativelor adversarilor sai, comunistii au devenit prima forta politica a tarii, obtinand cele mai multe voturi din partea alegatorilor si cele mai multe mandate in parlament: PCRM (Vladimir Voronin) – 39,3% din voturi, 42 mandate; PLDM (Vlad Filat, dreapta) – 29,4% voturi, 32 mandate; PDM (Marian Lupu, centru) – 12,7% voturi, 15 mandate si PL (Mihai Ghimpu, dreapta) – 10% voturi, 12 mandate.

Cum a fost posibil ca PCRM sa castige alegerile fara o campanie mediatica, sa-l sustraga pe alegator influentei ochiului ciclopic al televiziunii si sa-l castige de partea sa ?! Ei bine, acest lucru s-a intamplat prin ceea ce comunistii stiu cel mai bine, prin comunicarea electorala directa, de la om la om, prin grupuri mici sau adunari publice, ceea ce a insemnat o suntare sau ocolire a Ciclopului, practic o orbire a acestuia.

Cel mai probabil, in modularea perceptiilor electorale a intervenit nu numai schimbarea felului comunicarii, ci si modificarile survenite in atractivitatea modelelor vehiculate de catre competitori, criza economico-sociala si austeritatea sociala facand ca cel occidental sa nu mai aiba stralucirea de alta data. In fata alternativei taierii de salarii si pensii, oferita de dreapta europeana, inclusiv de cea portocalie din Romania, cei mai multi moldoveni au votat stanga comunista, pentru ca le-a dat pensii, dupa cum au declarat majoritatea dintre acestia.

Chiar daca in unele privinte s-a dovedit nesigura prin penele politice suferite, anveloparea PLDM, PDM si PL in alianta AIE a oferit, spre deosebire de situatiile individuale, suportul unei contraponderi colective, dar nu si posibilitatea controlului jocului politic in cazul alegerii presedintelui (lipsindu-i 2 mandate pana la 61 necesare, din 101), ceea ce a lasat deschisa oricarui compromis problema constituirii majoritatii parlamentare. A existat insa si un efect toxic al anvelopei AIE, sub raportul optiunilor democratice, prin polarizarea politica si electorala pe care a indus-o excluzand practic posibilitatea existentei unei a treia forte sau unei a treia cai.

Revelatorie pentru situatia din campul electoral este si eroarea uriasa, una dintre cele mai mari intalnite vreodata, a sondajului realizat dupa iesirea de la urne (exit-poll), care dadea drept castigator detasat PLDM si indica o victorie zdrobitoare a aliantei pro-occidentale, AIE. Incapacitatea acestei adevarate Casandre moderne, tehnic bine pusa la punct, de a prevedea rezultatul alegerilor nu poate veni decat din dedublarea electorilor, care una au votat si alta au declarat, ceea ce ar putea reprezenta un al doilea indicator de rezistenta la manipulare.

Campaniile electorale moderne sunt de neconceput fara media si sondaje, dar acestea din urma sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a manipula intentiile de vot. Cum experimentul moldovean a evidentiat unele modalitati de crestere a rezistentei la manipularea electorala, nu poti sa nu te intrebi, daca acestea vor castiga teren, cum vor arata campaniile viitorului ?