Un film politic din „Dosarele X”

04/01/2011

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Opinie

Seria dezbaterilor HotNews.ro pe tema „Declinul SUA ?” se dovedeste, cu fiecare editie, inspirata si atragatoare, nu insa si titlul ales, pentru ca nu este vorba despre declinul unei tari, ci despre sfarsitul unui imperiu. O astfel de distinctie ar fi importanta pentru ca ne-ar ajuta in mai buna distributie a accentelor de dramatism sau realism pe cele doua planuri, complet diferite in termeni de declin sau refacere. In fond, toate tarile sunt afectate de criza, pe care intr-un fel sau altul o vor depasi, lucru care nu se se intampla insa  cu imperiile, soarta acestora fiind, mai devreme sau mai tarziu, una si aceeasi in toate cazurile. Iata de ce ultimul si cel mai mare imperiu, pe care l-as numi nord-atlantic (nu numai pentru a menaja orgoliul american), nu are cum sa nu-i urmeze celui sovietic. Este insa prea devreme de a se vorbi despre acest fapt, dupa cum corect concluziona una dintre dezbateri, dar cand se va produce nu va insemna ca toata lumea se va prabusi, cum se incerca intr-alta in mod fals sa se acrediteze (poate decat in acceptiune filosofica, cand sfarsitul unei lumi vechi inseamna inceputul uneia noi).

Cel mai recent invitat, cunoscutul scriitor si cineast american Saul Landau a spus multor lucruri pe nume, recunoscand ca „America a avut sansa ei, insa a dat-o in bara.” Landau a adresat un adevarat rechizitoriu clasei politice americane, pe care o face responsabila de suprainarmarea si aventurierismul militar care au irosit avutia nationala, de deperformarea invatamantului, dezintegrarea infrastructurii, refuzul bogatilor de a plati taxe si impozite, coruptia legislativului ori stupiditatea alegerilor… Dar, asa cum se intampla de multe ori, in noianul de efecte si al unor vorbe de claca ( a se citi ideologie) unele cauze sunt denaturate sau raman ascunse.

 „Nu exista astazi in lume nicio tara dispusa si capabila sa preia conducerea la nivel global”, spune Landau, dar cred ca lucrul acesta nici nu ar mai fi posibil si nici macar de dorit in conditiile in care globalizarea apropie sensibil pozitiile tehnologice si civilizationale ale tot mai multor tari, ceea ce face ca niciuna sa nu mai fie capabila, de una singura, sa le domine pe celelalte. Pe de alta parte, spre deosebire de unipolarism, multiplicarea centrelor de putere se apropie mai mult de dezideratul general de simetrizare si democratizare a relatiilor internationale. Ar putea suna straniu ceea ce spun, dar nici „competitia”, asa cum am cunoscut-o noi, in esenta ei neoliberala, nu va mai fi legitima in viitor. De ce ? Pentru ca oamenii au preluat spiritul de intrecere din arenele sportive, dar nu si codul deontologic si sanctionatoriu al acestuia, ceea ce le-a permis ca, prin lovituri sub centura (conflicte, razboaie etc.) sa castige „competitia” in mod necinstit, ori castigatorii mincinosi si falsele ierarhii vor deveni inacceptabile in noua lume globalizata.

 Situatia SUA din 1945, pe care o evoca Landau, cand acestea detineau 55% din capacitatea mondiala de productie si rolul de lider mondial, era rezultatul unui razboi, nu al unei competitii economice. „De-atunci insa, concluzioneaza in finalul dezbaterii cineastul, noi am construit un complex militaro-industrial, am ignorat sfatul lui Eisenhower de a-i pune capat si am luptat in razboaie permanente pentru pacea perpetua, irosind avutia nationala si creand cea mai stupida societate de consum de pe Pamant – totul in numele valorilor crestine (sbl. ns.).Efectele enumerate sunt corecte, nu insa si cauza pretinsa  in numele careia acestea au avut loc; „Saule, Saule, de ce ma prigonesti ?” „De atunci”, ar putea adauga orice observator obiectiv si patrunzator, America s-a supraindatorat, ajungand la astronomica datorie de circa 14 mii de miliarde de dolari, suficienta pentru a ruina mai multe Americi, nu una.

(Sursa:http://www.hotnews.ro/stiri-8175344-saul-landau-cineast-castigator-premiului-emmy-america-avut-sansa-insa-dat-bara.htm)


%d blogeri au apreciat: