Radicalizarea puterii, polarizarea opozitiei

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Analiza

Probabil ca pentru a fi crescut cota sperantei in schimbare ar fi fost mai bine daca situatia ar fi fost inversa celei din titlu dar, din pacate, modul cum se prefigureaza in acest moment evolutiile celor doua tabere nu ar indreptati o alta predefinire.

 Dualismul PDL-UDMR functioneaza fara fisura, ca si cand ar fi un monolit, apropiindu-l cu fiecare pas de asaltul final asupra democratiei. Dupa asumarea raspunderii Guvernului pe Legea Educatiei Nationale, Traian Basescu si Marko Bela si-au freacat bucurosi mainile, pregatindu-se de alte “succesuri”. Primul a mai reusit o “modernizare”, cel de-al doilea a mai obtinut o “satisfactie personala” desi, prin consecintele pe care le va genera, LEN isi va pierde nu numai caracterul national, cat si pe cel democratic. Prin cantonarea intr-un spatiu delimitat educational si lingvistic, amintind de o rezervatie tribala sau un Chinatown, minoritatea maghiara va fi drastic discriminata prin ingradirea posibilitatilor de comunicare, circulatie si angajare in orice alt loc de munca de pe teritoriul national, datorita necunoasterii limbii romane, ceea ce, ar trebui sa recunoastem, nu seamana cu nimic din ceea ce exista in orice democratie europeana.

Nu cred ca ar mai putea constitui un secret pentru cineva ceea ce va urmari presedintele in acest an premergator alegerilor parlamentare ci, mai curand, ar putea fi mai greu de inteles cum ar putea-o face si in ce mod va reusi sa intoarca situatiile nefavorabile, cunoscut fiind ca stie foarte bine sa aplice strategiile junglei in lupta politica, incepand de la cele de panda si inselare pana la cele de mers la firul ierbii (multa lume s-a intrebat de ce nu si-a tinut cuvantarea de Anul Nou !) si saltul de atac. Sunt multe semnalele care-i indica siguranta pe pozitii si tentatiile de escaladare, chiar o anumita graba in acest sens. Agenda politica anuntata la inceput de an, de pilda, este stufoasa si de cursa lunga, tintind transarea de o maniera decisiva a unor obiective ideologice, cum ar fi anihilarea statului social sau constitutionale, prin modificarea legii fundamentale, toate vizand un singur si ultim scop, concentrarea intregii puteri in mainile unei singure persoane, ceea ce ar insemna, evident, sfarsitul democratiei.

Este demn de atentie cum in acest joc intre doua ape, in care nimic nu este din ceea ce pare, Traian Basescu nu lasa nimic la voia intamplarii, ci isi construieste cu minutiozitate loviturile, punctele de sprijin, liniile de retragere (cel mai probabil pe alte aliniamente ideologice) si chiar vinovatii de seviciu, toate proiectate dintr-o perspectiva manipulativa. Un exemplu cinic de utilizare a dublului standard in folosul clientelei politice s-a consumat chiar in aceste zile de sarbatoare, cand si-a tusat foarte apasat discursul de austeritate sociala, ceea ce nu a impiedicat Guvernul Boc sa faca si mai roza viata membrilor Consiliilor de Administratie ale companiilor de stat (oameni ai PDL), printr-un memorandum care le dadea dezlegare sa primeasca in continuare indemnizatii reduse. Care va sa zica, pentru unii muma, pentru altii ciuma !

In ceea ce priveste esecul Schengen, deja anuntat oficial de catre presedintia ungara a UE, Basescu si-a asumat in mod public responsabilitatea politica, ceea ce ar fi trebuit sa-i atraga demisia din functia de sef al statului, asa cum corect remarca liderul social-democrat Adrian Nastase, dar asumarea in cauza are toate sansele sa ramana un act formal, mizand doar pe obtinerea unui bonus populist, deoarece consecintele practice ale acesteia vor fi impinse, cel mai probabil, catre zona guvernamentala. Deja, Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, a iesit la inaintare, declarand ca este gata sa demisioneze fara nicio problema, daca va fi gasit vinovat, dar ca pentru aceasta neimplinire ar exista (asta-i tare de tot !), o  pretinsa „coresponsabilitate a intregii societati romanesti” ! Despre ce ar putea fi vorba in aceasta speta, despre meteahna basescianista de a-i culpabiliza pe toti, in incercarea de a iesi basma curata sau despre incompetenta crasa ?!… Voit mai „subtire”, ca unul care a respirat mult timp din aerul sefului de la Cotroceni iar acum il impinge pe cel de la Bruxelles, europarlamentarul Cristian Preda vine cu o alta manarie, propunand, nici mai mult nici mai putin (tineti-va din nou bine !) incheierea unui pact de catre membrii clasei politice pentru aderarea Romaniei la Schengen (care fiind post-factum nu ar face decat sa disipeze vinovatia unui esec plin din cap pana’n picioare de portocaliu !).

Recentele manevre din opozitie deschid campul unor interpretari si mai interesante. Asa cum am anticipat din titlu, noua alianta PNL-PC, care a luat nastere in urma ruperii celei a PSD-PC, inseamna o polarizare ideologica a opozitiei. O fi bine, o fi rau ?! Liderii social-democrat si liberal s-au grabit sa dea asigurari de bine, dar, cu siguranta, fiecare se gandeste cum sa-l atraga in jocul propriu pe celalalt, din perspectiva accederii la putere de pe si pe pozitii cat mai avansate. Deocamdata, nu as cumpara teoria unitatii opozitiei pana la consfintirea la tribunal a mariajului respectiv. As observa, pentru inceput, ca polarizarea respectiva schimba raportul de forte in cadrul opozitiei, ceea ce inseamna ca liberalii au punctat. In acelasi timp, polarizarea va face sa cantareasca mai greu criteriul ideologic in stabilirea obiectivelor comune ale opozitiei, dar si sa creasca posibilitatea desprinderii cu mai multa usurinta a unuia de celalalt. Anuntul lui Daniel Constantin ca alianta PNL-PC va avea candidati comuni la alegerile din 2012 si 2016 precum si promisiunea lui Crin Antonescu facuta conservatorilor ca acestia vor avea grupuri parlamentare distincte la Senat si la Camera Deputatilor indica miza alegerilor si asteptarile ambelor parti (cele ale liberalilor tintind cu siguranta sefia guvernului), care vor imprima un grad foarte mare de coeziune aliantei liberal-conservatoare.

In ceea ce priveste agenda opozitiei unite, s-ar impune doua nuantari. Prima se refera la realismul discutabil al atingerii tuturor celor trei obiective: suspendarea presedintelui (i), daramarea guvernului (ii) si realizarea unei noi majoritati parlamentare (iii). A doua nuanta este data de flexibilitatea sau inflexibilitatea raportarii la primul obiectiv, Crin Antonescu admitand ca preluarea puterii ar fi posibila si in conditiile in care Traian Basescu ar ramane presedinte, in timp ce Victor Ponta sustine ferm ca agenda comuna nu va putea fi facuta nici cu Traian Basescu, nici cu PDL, aceasta fiind o conditie necesara ca agenda sa functioneze. Probabil ar putea fi vorba de o prima insinuare ideologica intre cei doi poli ai opozitiei.

Ce va urma ? Teoretic, avand in vedere confruntarea ireconciliabila dintre cele doua tendinte diametral opuse si mediul de criza in care aceasta se desfasoara, evolutiile politice ar putea fi incadrate intr-un spectru avand ca extreme lovitura de stat constitutionala si revolutia electorala. Practic, ramane de vazut unde se va opri acul balantei politice…

2 Responses to Radicalizarea puterii, polarizarea opozitiei

  1. popateapa spune:

    Am avut Dreptate sa spun în postul pentru care tocmai am dat link ca Voiculescu a văzut în PNL un partener mai ușor de manevrat decât în PSD-ul condus de Ponta

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: