Dubla alianta si tinta ei miscatoare

11/01/2011

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Proiectie

Axioma potrivit careia aliantele non-ideologice se fac intre adversari ar trebui avuta in vedere ori de cate ori analizam constructii politice de acest tip, pentru a nu risca sa dam unor reactii critice (intre care unele pot fi, dupa cum am tot vazut, false sau de-a dreptul obsesiv-compulsive) o atentie pe care nu ar merita-o. Dar, pentru a intelege mai bine noile realitati politice sau pe cele pe cale de a se contura, va propun sa le privim cu detasare, pe cat posibil intr-o cheie dubla, pentru a beneficia de avantajele unei perspective extinse.

In primul rand, ar trebui plecat de la premisa ca sefii celor trei partide din opozitie apartin unei noi generatii politice, despovarate in cea mai mare masura de povara trecutului, ceea ce reprezinta un fapt incontestabil de progres si de speranta, dar nu si suficient pentru modernizarea clasei politice.

In al doilea rand, impresiile celor care ar fi tentati sa vada in cei trei lideri de partide niste Feti-Frumosi care vor sa caute sau sa mestereasca impreuna glontul de argint cu care sa-l rapuna pe Zmeul cel rau ar trebui ponderate de o alta viziune populara, care vine pe filonul mioritic, pentru ca la fel de bine ei ar putea fi asemuiti si cu cei trei baci sau ciobanei din cunoscuta balada, in care doi dintre ei se aliaza impotriva celui de-al treilea. Ceea ce ar lipsi ca acestia sa se identifice cu unii sau altii dintre eroii respectivi ar fi, o stim prea bine, intriga politica, intotdeauna aflata, se pare, cu un pas inaintea bunei credinte si, pe cale de consecinta, a reformei. Vreti cea mai recenta mostra ?! Iata “fitilul” consilierului presidential Sebastian Lazaroiu, care se intreaba retoric “ce cauta un partid care are 1-2% in sondaje alaturi de doua partide care au peste 20%” (sic !) si tot el isi raspunde: “Este vorba despre resursele mediatice si financiare pe care PC le pune la dispozitie”, dupa care forteaza: “Estimez ca alianta PSD-ACD ar obtine maxim 40%, ceea evident nu poate fi numit un succes” (sic ! sic !).

In al treilea rand, cei care ar fi inclinati sa creada ca ura ar putea sta la baza unei aliante politice ar trebui sa stie ca in politica nu sunt sentimente, ci numai interese. Ca urmare, spusele lordului Palmerston potrivit carora nimeni nu are amici sau dusmani eterni, dar in schimb are interese eterne, ar trebui subscrise si pe malurile Dambovitei (referirile erau la Albion, dar ele sunt general valabile). Privita prin aceasta prisma, este de salutat precizarea lui Victor Ponta, facuta astazi in discutiile online cu cititorii HotNews.ro, pe tema eventualei aliante cu liberalii: “Nu am nici un fel de ura fata de dl Basescu si PDL. Am o mare dezamagire pentru sansa ratata de Romania in ultimii 6 ani” (ramane in schimb discutabila afirmatia acestuia ca locul PC nu ar fi decat intr-o alianta de dreapta, nu si intr-una de stanga).

In al patrulea rand, ar trebui vazut cine ar avea de castigat de pe urma aliantei si, eventual, in ce ordine. Cel mai important castigator ar fi Crin Antonescu si PNL, care dupa ce Crin s-a dat o data peste cap si a produs cu PC miraculoasa ACD, care spera sa-i gonfleze suficient partidul pentru a-i putea pretinde fratelui mai mare tratament la paritate, mizeaza ca prin urmatoarea dare peste cap si obtinerea celei de-a doua minuni, alianta PSD-ACD, sa salte peste cele 20% din intentiile de vot in viitoarele alegeri (inclusiv sa urce in schema guvernului post-electoral). Urmatoarele locuri in ordinea avantajelor ar fi ocupate, evident, de PC (cu grupurile parlamentare proprii) si PSD (care, adaugand suficiente procente peste cele 40% ale sale, va fi in masura sa dicteze noile reguli ale jocului). Ei, bine, in pofida a ceea ce s-ar putea crede, printre castigatori se va numara si… PDL, care, indiferent de cat va pierde sau de aliniamentele ideologice pe care se va retrage in opozitie, mare parte din valorile sale vor ramane in zona puterii, prin PNL, ca partid de dreapta, si cuirasa sa ACD (asadar, la limita cel putin, afirmatia ca PNL ar putea lucra pentru intreaga dreapta ideologica, implicit pentru PDL, nu ar putea fi respinsa !).

In al cincilea rand, chiar daca nu stiu daca e adevarat ca graba ar veni de la diavol iar moderatia de la divinitate, asa cum se zice in popor, ar trebui sa mai remarcam ca „grabnicii” sunt in PNL, in timp ce „moderatii” apartin PSD, ceea ce ar putea induce, fie si numai speculativ, ideea preexistentei unui plan, cu obiective si termene supervizate (raspunsul la intrebarea „de catre cine ?” tine de o anumita pricepere; daca nu este un zvon ca puterea se pregateste de alegeri in 2011, atunci ar trebui luata in calcul ipoteza unei posibile strategii a acesteia de introducere a unui pilon fisurat in noua constructie politica, prin a carui retragere, la semnal, sa antreneze prabusirea intregului ansamblu !).

Dar de ce o „tinta miscatoare” ? Pentru ca de aceasta trag, divergent, si unii si altii, cel putin asa cum se observa pana in prezent. In timp ce PNL tinde sa indrepte tirul noii aliante spre un om sau un partid, obiectiv pe care Ludovic Orban ar vrea sa-l introduca inclusiv in Statut, dar care ar fi nesemnificativ pentru o schimbare calitativa, de fond, fiind mai degraba o diversiune (de ce ar vrea cineva cu tot dinadinsul sa ne asigure de distantarea sau ruptura de altcineva, daca nu ar folosi-o ca acoperire ?!), PSD spune foarte transant, prin vocea presedintelui sau, Victor Ponta: „Scopul nostru politic nu este debarcarea lui Basescu, ci un nou model economic si social pentru urmatorii 8 – 10 ani.” Tocmai aceast nou model, care este sau ar trebui sa fie miza reala a aliantei, va genera, inevitabil pentru deosebirile ideologice pe care le inglobeaza, tensiuni care vor face ca platforma comuna sa se zgaltaie


%d blogeri au apreciat: