Un nou contract social pentru Romania

de Fragmentarium Politic, Ideas.ro/Aliante politice

Celor care incearca sa blocheze alianta PSD-ACD le-as reaminti ca puritanismul ideologic nu se mai poarta nicaieri in lume. Istoric, purificarea pe criterii ideologice s-a dovedit a fi fost tot atat de aberanta ca si cele pe criterii etnice sau religioase, iar prezentul ne indica, inclusiv daca privim in PE, o intelegere mai larga a inrudirilor ideologice sau familiilor de partide, ceea ce mi se pare a fi un progres politic, deoarece o astfel de alianta pare a fi mai reprezentativa din punct de vedere al pluralismului de interese si, deci, mai democratica. Neindoielnic, abandonarea sectarismului ideologic, in favoarea compromisului, ca arta a politicii, la care a tot indemnat Ion Iliescu, dupa istoricul consens de la Snagov care a dus Romania in UE si NATO, reprezinta in conditiile actuale o conditie sine qua non pentru scoaterea tarii din criza.

Omul s-a nascut liber, dar pretutindeni este in lanturi, spunea la vremea sa Jean Jacques Rousseau, cuvinte pe care, mutatis mutandis, le-am putea folosi foarte bine pentru Romania de azi: Revolutia din decembrie 1989 ne-a facut liberi, dar regimul portocaliu al ultimilor sase ani incearca sa ne repuna in lanturi ! A contribuit in vreun fel „reformismul” basescianist la asanarea racilelor societatii romanesti si la sporirea binelui cetatenilor acesteia ? Nu, ci dimpotriva ! Urmarim cu consternare cum veriga lipsa din lanturile care ii vor face pe romani sclavi moderni in propria tara se incearca a fi construita dintr-un material alogen, dupa canevasul numit „flexibilizarea” si „zilier”-izarea muncii ! Iata de ce, ca si solutia propusa de Rousseau, alianta PSD-ACD ar trebui sa militeze pentru un nou contract social intre stat si cetatenii sai.

Noua alianta, a polilor de centru-stanga si centru-dreapta ai opozitiei, va trebui sa se intemeieze pe raporturi contractuale ferme, cu drepturi si obligatii, dar si sanctiuni, care sa puna capat instabilitatii legislative si, implicit, paguboasei relativizari a relatiilor dintre stat si cetatean, a solidaritatii sociale ori coeziunii statal-nationale. Romanii trebuie sa aiba garantia locului de munca, a salariului sau pensiei, in conditiile unei economii social-liberale de piata. Statul social-liberal ar putea reprezenta mult cautata cale de mijloc, intre statul asistential si statul minimal, o imbinare intre interesele de viata decenta ale majoritatii cetatenilor si cele ale intreprinzatorilor clasei de mijloc. Noua filosofie politica, economica si sociala ar putea fi foarte bine exprimata printr-un nou imperativ, in care munca si capitalul sa se regaseasca deopotriva: „Cere, si ti se va da !”, dar si „Da, dar si cere !” (cu un corolar sanctionatoriu pentru ambele parti contractuale: „Daca nu dai, nu ai !”). Si pentru ca noua alianta va trebui sa poarte un nume, nu i-as spune nici „conventie„, „alianta” sau „uniune” (recurs la memorie !), dar nici „pol” (restrictiv) sau „pact” (armistitiu), ci i-as spune simplu (dar care poate deveni si complicat, sub aspectul raspunderii): „Contractul Social-Liberal” !