Vizita presedintelui Traian Basescu in SUA si ricoseul unei razgandiri

14/09/2011

Faptul ca intalnirea dintre Barack Obama si Traian Basescu nu a fost pe agenda niciunuia dintre cei doi presedinti, cel roman urmand a fi primit, pe timpul vizitei oficiale in SUA, doar de catre vicepresedintele american Joe Biden spune multe despre imaginea reala a lui Basescu la Washington. In mod cert, primirea lui Basescu de catre Obama nu a fost considerata oportuna si necesara. Nu stiu daca acest lucru ar fi fost sau nu o greseala de protocol, dar ca nu a fost una de programare este in afara de orice indoiala, o astfel de omisiune sau lipsa de predictibilitate fiind de neimaginat printre apostolii corectitudinii politice si planificatorii de la Casa Alba.

Si totusi, ceva, undeva a produs un declic, din moment ce Barack Obama si-a modificat programul si l-a primit pe Traian Basescu, pret de 25 de minute, in Biroul Oval. Evenimentul a facut ca presa de dreapta din Romania sa exulte si sa exclame admirativ: Bravo, Basescu! In acelasi timp, ca reactie la neconfirmarea afirmatiei sefului PSD ca presedintele Romaniei nu va fi primit pe usa din fata a SUA ci pe cea a servitorilor, aceeasi presa a privit cu manie spre varful stangii, aruncandu-i dispretuitor: Rusine, Ponta!

Nu as vrea sa adaug nicio speculatie la cele facute pe marginea bascularii lui Obama in privinta intalnirii cu Basescu ci  doar sa emit niste ipoteze, bazate pe fapte, a caror validare sau nu o vom vedea in viitor. Nu doresc sa impartasesc ideea unui Obama resentimentar, care nu ar fi uitat ca Basescu nu a raspuns cand a sunat goarna adunarii la Varsovia a liderilor central si sud-europeni, inclusiv a paratului kosovar, pentru ca politica nu se face pe sentimente, iar specificitatea intereselor se pastreaza in orice alianta democratica. Si nici pe cea a scaderii interesului american pentru zona geopolitica de apartenenta (scutul antiracheta demonstreaza contrariul).

Premisa de la care voi pleca in cele ce voi spune este una strict electorala. Nu trebuie sa uitam ca anul viitor va fi unul al alegerilor prezidentiale pentru americani si legislative si locale pentru romani. Pentru Obama va fi esential sa castige un al doilea mandat, pentru continuarea politicilor economice si sociale (as aminti doar miza uriasa a recentului American Jobs Act), iar pentru Basescu, desi nu mai are dreptul sa candideze, va fi vitala, pentru supravietuirea sa civila, ca simplu cetatean, castigarea alegerilor de catre PDL, singura cale prin care ar evita sa plateasca supraincarcata nota de plata a abuzurilor si injustitiilor din cele doua mandate prezidentiale.

Cum plecarea presedintelui Basescu in SUA nu avea nicio motivatie care sa reclame prezenta si implicarea primei pozitii strategice a Romaniei (dupa cum s-a vazut, semnarea acordului privind scutul antiracheta s-a facut la nivelul ministrilor de externe), cea mai plauzibila si mai rezonabila explicatie pentru fortarea acestei vizite ramane incercarea disperata de a scoate PDL-ul din groapa de potential electoral si de imagine in care presedintele jucator l-a adus.

Ori, o asemenea prabusire in sondajele interne privind increderea in locatarul de la Cotroceni si intentiile de vot vizand PDL-ul, dar si, nu in ultimul rand, izolarea externa a regimului, in principal vest si est-europeana, nu a ramas nedetectata de seismografele politice de la Washington. Cel mai probabil, consilierii i-au argumentat lui Obama ca intalnirea cu seful unei administratii si guvernari macinate de coruptie si in cadere libera la capitolul sustinere populara nu este oportuna si necesara, deoarece, din perspectiva scrutinului prezidential american 2012, i-ar putea aduce prejudicii de imagine. Cu alte cuvinte, in acest tip de calcul electoral ar trebui cautate si originile deciziei initiale a Casei Albe de a nu aranja o intalnire intre Obama si Basescu, mass-media si electoratul americane fiind sensibile si atente la empatiile politice externe ale Administratiei.

Ceea ce a stricat acest calcul si a determinat, in extremis, razgandirea lui Obama a fost tentativa presedintelui opozitiei social-democrate, Victor Ponta, de a folosi neintrevederea la varf romano-americana ca pe un prilej si o platforma de pe care sa-i aplice o lovitura de imagine lui Traian Basescu, prin acuzatia ca presedintele Romaniei ar accepta sa fie tratat ca un servitor de catre aliatul american. Este de prisos sa mai spunem ca prin zgandarirea unei asemenea corzi sensibile, cum este cea a mandriei nationale, Ponta ar fi punctat decisiv. Numai ca reconsiderarea deciziei presedintelui american in favoarea intalnirii cu omologul roman,  luata pe temeiurile unei democratii mature, de a gandi de doua ori si a taia o data, a avut efectul unui ricoseu, la podea ajungand, in cele din urma, chiar Ponta, care, lipsit pe neasteptate de punctul de sprijin, a lovit in gol, dezechilibrandu-se si tragandu-si in jos si partidul! Despre ce am putea spune ca este aceasta lectie politica, despre (i)maturitate, (in)abilitate sau altceva?!…

Urmarea va fi ca PDL-ul se va grabi sa speculeze electoral acest “succes”, asezand alegerile comasate de anul viitor sub spiritul tutelar al sefului administratie prezidentiale, guvernului si partidului si neostenind sa-i ridice statui cu coronite de lauri in fiecare colegiu sau circumscriptie…

Anunțuri