Lectiile Regelui

Discursul Regelui Mihai I in Parlamentul Romaniei, la implinirea venerabilei varste de nouazeci de ani, primul de la abdicarea sa, in urma cu mai bine de sase decenii, a fost o lectie memorabila privind iertarea si impacarea cu trecutul, recunoasterea si sustinerea evolutiilor democratice de dupa Revolutia din 1989 si increderea in viitorul neamului romanesc.

A fost, inainte de toate, o lectie de adanca simtire romaneasca si de apartenenta responsabila la poporul din care face parte. Ar fi putut foarte bine ca, dupa multe evenimente nefericite pe care le-a trait, servindu-si tara, sa-si axeze discursul pe rechizitorii si revendicari, dar nu a facut-o, pentru ca a inteles ca istoria NU poate fi rescrisa, in schimb cartea prezentului si a viitorului – DA, a stiut ca cei care-si pun suferintele personale deasupra celor ale poporului fac dovada egoismului, a desolidarizarii si dezradacinarii sociale si nationale, a avut luciditatea si clarviziunea de a transmite Romanilor, precum un Pater, un mesaj optimist si constructiv, orientandu-i cu fata spre Viitor, singurul timp care ofera Sansele de a fi construit altfel decat Trecutul.

Cu intelepciunea data de indelungata-i si inegalabila-i viata, Regele a descifrat, ca nimeni altul, unele dintre conditiile primare, sub aspect relational, ale existentei national-statale, pe care ni le face cunoscute ca pe o porunca testamentara: sa ne respectam trecutul, sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul, uniti intre noi si cu vecinii si fratii nostri. Sa recapitulam: respect, rezistenta, pregatire, unitate, toate proiectate temporal si geopolitic…

Regele a identificat fara gres piatra unghiulara a democratiei noastre si a mersului european al Romaniei, care este Parlamentul, institutia care reuneste reprezentantii legitimi ai poporului roman, dar a numit si partile taioase ale politicii, care pot aduce prejudicii cetateanului, daca este lipsita de etica, personalizand puterea, in detrimentul institutiilor statului. Pacat insa ca tocmai cei care trebuiau sa auda in primul rand aceste lucruri, incepand cu presedintele Basescu, premierul Boc si alti membri ai guvernului, au absentat intr-o maniera nedemna de la aceasta lectie de democratie!

Desi din afara politicii, Majestatea Sa, Mihai I, a probat o buna cunoastere si o corecta diagnosticare a problemelor generate de criza si a situatiei multor domenii si categorii socioprefesionale, generate de lipsa banilor dar si de descurajarea institutionala, punand accentul pe cultivarea simtului eticii si datoriei in sustinerea, precum o coloana vertebrala, a statului de drept, pe iubirea de tara si competenta, ca si criterii principale ale vietii publice. Impresionante au fost si accentele sociale ale discursului fostului suveran, preocuparea fata de situatiile injositoare ale oamenilor batrani si ale celor bolnavi. Din nou, un prilej ratat sau poate deliberat evitat de catre regimul Basescu-Boc de a invata o alta lectie regala…

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea, ne invata Mihai I de Romania, care dupa 84 de ani de cand a devenit rege a inteles ca primele sunt necesare, dar nu si suficiente pentru implinirea natiunii romane (dar si a oricarei alte natiuni), stare care nu poate fi atinsa fara valorile de varf, identitatea si demnitatea. Ce se intampla in Romania bascizata si pedelizata vedem si auzim in fiecare zi, in tara si in lume: o pierdere graduala de identitate si demnitate. Pana cand?!…

Nu pot sa inchei aceste randuri fara a releva o alta lectie, ramasa pe nedrept in umbra, dar nu mai putin importanta. Este lectia celor care au facut posibil evenimentul care l-a avut in centrul sau pe ex-regele Mihai, un act de civilitate politica si normalitate democratica, fara resentimente sau agende personale, ci din respect pentru adevarul istoric si interesul national, in numele carora dihotomiile stanga-dreapta si republicani-monarhisti isi pierd sau ar trebui sa-si piarda relevanta. Multumim, Majestate! Multumim, Opozitie!

4 Responses to Lectiile Regelui

  1. […] Alecu Racoviceanu, Alioşa Popovici, Amza Carmen, Corina Creţu, Patrănoiu Dana, Cati Lupascu, Fragmentarium, Gondolin, Teodora Marinescu, Ionuţ Iancu , Pavel Ionuţ, Oana Niculescu-Mizil, Rinder Razvan […]

    Apreciază

    • Razboiul Rece a avut invingatori si invinsi. In 1989, Romaniei i s-a impus sa-si distruga aparatul de productie, pentru ca trebuia sa devina o piata de desfacere si o tara de consumatori pentru Occident… Cat il priveste pe nea Nelu, aparent s-a lasat “manipulat”, pentru ca formal trebuia sa joace un rol, ca tragedia nationala sa nu fie si mai mare… Istoria mai trebuie citita si printre randuri…

      Apreciază

      • Popateapa spune:

        Referitor la comentariul făcut pe blogul meu : „În concluzie nu ar trebui să ne concentrăm energiile luptând cu sistemul din poziţia de simplu cetăţean, ar trebui să ne concentrăm pentru a trezi conştiinţa de sine a poporului, a educa poporul, a organiza poporul”…Eu încerc să fac ce pot aşa cum mă pricep. Sunt fost membru al PCR, şi nu m-am implicat în viaţa vreunui partid după 1989 pentru, din jenă. Chiar dacă am participat la Revoluţie, cu tot sufletul, nu am cerut certificat de revoluţionar. Nu mi s-a părut necesar din moment ce am făcut-o din tot sufletul. Pentru mine, domnul Ion Iliescu a reprezentat un reper pe care nici Ponta, nici Geoană, nu-l poate înlocui. Cu atât mai mult sunt dezamăgit de faptul că acceptă să fie izolat de mase. Prin ceea ce mi s-a întâmplat am considerat adevărat aşa ceva. E adevărul meu, dar l-am făcut public. Şi încă ceva, aseară am început să primesc telefoane de ameninţare de la numere necunoscute, şi chiar o piatră în geam. Asta este democraţia noastră.

        Apreciază

      • Corecta si profunda concluzia colegului Bibliotecarul, pe care o sustin si o intaresc prin repostare: „(…) nu ar trebui să ne concentrăm energiile luptând cu sistemul din poziţia de simplu cetăţean, ar trebui să ne concentrăm pentru a trezi conştiinţa de sine a poporului, a educa poporul, a organiza poporul (…)”. In ceea ce priveste fosta apartenenta la PCR, acest lucru nu trebuie sa fie un motiv de autoculpabilizare si inactiune politica, asa cum s-a intamplat in 1989, cand oameni de mare altitudine morala si profesionala au facut pasul inapoi (tocmai pe acest tip de reactie au si mizat tot soiul de oportunisti si aventurieri!), pentru ca marile idei in care au crezut nu au fost comuniste, ci general-umane, iar acestea nu pot sfarsi nici crucificate si nici nu pot muri o data cu cu cei ce le-au tarat in noroi. Argumentul forte care ar trebui sa ne scoata pe toti din inertie ar trebui sa fie ca oricat de multe ar fi ticalosiile politice cu care vom fi nevoiti sa dam piept, acestea vor fi incomparabil mai mici fata de raul care se poate intampla tarii prin indiferenta si neimplicare…

        Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: