Va schimba de drum PSD ?

Foarte corecta observatia presedintelui Consiliului National al PSD, Adrian Nastase, privind corelatia dintre Mesaj si Actiune (http://nastase.wordpress.com/2011/11/23/nevoia-de-mesaj-dar-si-de-actiune/). Probabil ca nu este intamplator faptul  ca liderul social-democrat vorbeste de acest lucru exact a doua zi dupa excluderea din partid a lui Mircea Geoana. Ma rog, poate e si un apropos pentru cineva, un mod de a-si exprima o anumita nemultumire…

Cert este ca pentru a se distanta de episodul de ieri si a-si reveni cat mai repede, PSD-ul trebuie sa-si tureze motoarele, sa puna ordine in relatia dintre mesaj si actiune, doua lucruri care conditioneaza esential si in egala masura Succesul Politic. Fara mesaj, politica este oarba, pura orbecaiala, iar fara actiune, ramane doar o suma de dorinte, de intentii… Intre cei doi factori mai intervine sau ar trebui insa sa intervina un al treilea, Organizarea, capitol la care PSD-ul schioapata.

Vizitiul bun face caii sa traga la caruta nu numai cu biciul, ci si cu haturile… Poate ca un Congres Extraordinar, evocat de presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, va fi mai mult decat necesar pentru ca partidul sa nu mai dea cu oistea-n gard… Fara a fi malitios, nu mi se pare normal ca seniorii sa fie carjele juniorilor…

Reactia lui Mircea Geoana la excluderea din PSD, tipica unui aventurier frustrat

Neindoielnic, prin excluderea lui Mircea Geoana PSD a castigat, eliberandu-se de un veleitar si un perdant de profesie, care a tras intotdeauna partidul in jos, ca o piatra de moara. Izbucnirea resentimentara, de dupa excludere, prin care a impartit acuze si insulte in stanga si-n dreapta este tipica unui aventurier frustrat, cu coatele ascutite… Toti liderii social-democrati, si din trecut si din prezent, sunt vinovati pentru ceea ce i s-a intamplat, numai el nu are nicio greseala! Ion Iliescu, cu indelungata-i experienta de viata si politica, nu s-a inselat, cand l-a caracterizat printr-un singur cuvant: “Prostanacul”! (doar concilianta cu care l-a tratat si speranta ca va evolua i-au jucat feste, pentru ca oamenii fara caracter nu se indreapta). Imi pare rau sa o spun, dar tot umbland hai-hui prin lume Geoana ne-a cam uitat vorbele si firea… Si tare mi-e teama ca daca va ramane la sefia Senatului, asa cum i-a „scapat” lui Sebastian Lazaroiu, omu’ lui Basescu, se va adeveri ceea ce este cel mai rau pentru PSD… Aveti dreptate, domnule presedinte Ion Iliescu, in ceea ce-l priveste pe ex-aciuatul din PSD, curat „obraznicie fara seaman„…

UPDATE: „Oamenii astia au o furie oarba, daca vor sa dea jos omul numarul 1 si omul numarul 2 in stat, e clar ca nu au mare lucru in cap.”  Aceste cuvinte ii apartin lui Mircea Geoana, in replica la cererea PSD, de a doua zi, dupa excludere, de a-l revoca si inlocui de la sefia Senatului.  E clar ca omul nostru, care nu are ce (si de ce) sa mai ascunda, si-a dat arama pe fata…

Suspendarea Presedintelui, Sezonul 2

Ieri, 21 noiembrie, alianta USL a decis sa recurga la o arma constitutionala cu repetitie impotriva lui Traian Basescu, declansand procedura de suspendare a acestuia din functia de Presedinte al Romaniei. Atacand capul Puterii, Opozitia spera, potrivit propriilor declaratii, sa darame un regim nepopular si sa puna capat, cu un an inainte de alegeri, austeritatii sociale crescande si derapajelor de la statul de drept. Siguri pe ei, ca urmare a majoritatii parlamentare, reprezentantii PDL, principalul partid al Coalitiei de guvernare, au privit anuntul de sus, cu relaxare, ca pe ceva lipsit de importanta si de urmari, pe care s-au grabit sa-l arunce, impreuna cu intregul demers, in derizoriu si in ridicol: „sanse zero”, „lideri imaturi” sau „un exercitiu de imagine” au fost reactiile celor mai multi dintre pedelistii chestionati pe aceasta tema.

Spre deosebire de 2007, actiunea de suspendare a Presedintelui din 2011 are cateva caracteristici deloc de ignorat, ca urmare a unor conditii diferite, in primul rand sub aspectul raportului de forte, dar si al strategiei si tacticilor utilizate. Daca in urma cu patru ani Parlamentul a spus DA, iar Electoratul NU, acum, pe fondul crizei economice si al erodarii Puterii, situatia este opusa, existand toate sansele ca, cel putin aritmetic, suspendarea sa fie blocata de mandatati, in timp ce, paradoxal, mandatantii ar vota demiterea, ceea ce ar arata ca ceva nu-i in regula cu masinaria noastra democratica (voi reveni mai jos).

Trebuie spus ca strategia de suspendare aleasa de USL este corecta si adecvata situatiei din campul luptei politice. Este strategia celui slab, care evita confruntarea frontala, pe punctele tari ale adversarului, in cazul de fata superioritatea din Parlament, dar care alege sa-l hartuiasca si sa-l loveasca marginal, in zone necontrolate, cum sunt cea sociala sau din justitie, dar nu numai, ai caror vectori pot fi compusi cu cel politic al Aliantei, putand deveni, in timp, niste multiplicatori redutabili de forta. Este un detaliu care a scapat PDL, detaliu care arata ca USL dispune de strategi de anvergura, infirmand aprecierile nemagulitoare la adresa liderilor Aliantei. Faptul ca USL alege sa-si infiga bine picioarele in spatiul social, care este fieful ei natural, evitand sa mearga cu suspendarea in cel al PDL, respectiv in spatiul parlamentar, pana cand nu va fi pregatita sa obtina un rezultat favorabil, dupa cum sublinia liderul Consiliului National al PSD, Adrian Nastase, este cel mai bun concept posibil. „Calea inversa”, ca tip de presiune, le va da, banuiesc, destule batai de cap guvernantilor, care se vor vedea inclusiv la adoptarea bugetului pe 2012, pe segmentul cheltuielilor sociale (pensii, salarii, sanatate, educatie…), pentru care Basescu sustine ca nu sunt bani, desi legea pensiilor, de exemplu, prevede in mod expres obligativitatea indexarii pensiilor…

Cred ca este de la sine inteles ca nu vom asista la un blitzkrieg, ci la o campanie indelungata, care se va suprapune perioadei de Iarna, al carei general ii va provoca Puterii serioase brese de imagine, pentru ca, nu-i asa, iarna nu-i ca vara. Deja, la primele ingheturi, care au venit mai devreme, au aparut primele victime ale taierilor subventiilor la caldura, iar ieri a fost adoptata legea asistentei sociale, care va lovi la fel de crud intr-o alta categorie vitregita de politica puterii de dreapta, in persoanele cu disabilitati… Si, atunci, daca USL ii trage pe carmuitori la raspundere, conform Constitutiei, pentru nerespectarea legilor si a oamenilor, inseamna ca-si face „imagine”?!… Categoric, nu, pentru ca acesta este rolul oricarei opozitii, de contraputere, prin metode legale si constitutionale, care legitimeaza orice putere (da, am zis bine!) si orice sistem democratic.

Privind efectul „zero” al demersului de suspendare, nu as fi atat de sigur, pentru ca strategia USL, pe care as numi-o a „Ierihonului”, ar putea zdruncina sau chiar prabusi zidurile Cotroceniului (metaforic, desigur, in zilele noastre), asa cum s-a intamplat cu cele ale cetatii biblice, sub forta sunetului zguduitor al trambitelor si a glasurilor puternice unite ale intregului Israel (si asa cum avea sa simta chiar si Ceausescu, pe propria-i piele!). Si acum, ca si atunci, singura arma va fi cuvantul, iar de USL va depinde ca acesta sa se auda! Acesta este si rostul etapei premergatoare suspendarii, de dezbatere publica a acesteia, o alta tactica subtila a USL!

Iar daca atunci cand USL va merge cu suspendarea in Parlament acest lucru nu se va intampla, va iesi la iveala, in toata „splendoarea” ei, instrainarea si lipsa de reprezentativitate sociala si electorala a „alesilor”, care, sub influenta banului, s-au transformat in servitori umili ai clientelei lor politice, nu ai poporului! Nu vad, in aceasta situatie-limita, un motiv mai puternic si mai legitim pentru ca USL sa ceara, sub rezerva retragerii din Parlament, devansarea calendarului electoral din 2012.

Cronica unei excluderi anuntate

Probabil ca numai o minune l-ar mai putea salva pe Mircea Geoana de la excluderea din PSD. Cum cei care ar putea face aceste minuni nu au ridicat niciun deget, Adrian Nastase declarand ca Geoana ar merita o sanctiune exemplara, dar nu ca o forma de vendeta, deoarece, aflam sibilinic de la Ion Iliescu, si-a taiat singur craca de sub picioare, meritandu-si din plin o anumita porecla, mai mult ca sigur ca pentru personajul in cauza ziua de maine, cand Comitetul Executiv al PSD va lua in discutie sanctiunea de excludere propusa de Comisia de Integritate Morala, va adeveri zicala ca martea sunt trei ceasuri rele.

Practic, ultimul rol care i-a mai ramas de jucat lui Mircea Geoana in PSD, prefigurat deja de scrisoarea de sambata, adresata partidului, este unul simbolic, cel al lui Maiakovski: „Nu trageti, tovarasi!” Desigur, lucrurile se petrec la o alta scara, cea a democratiei, dar, pe fond, atunci cand partidul nu te mai vrea, excluderea este tot o „executie” politica.

Nu stiu daca acuzele lui Geoana din scrisoare, prin care califica excluderea sa ca fiind „nestatutara si ilegala”, sunt sau nu intemeiate, acest lucru il va dovedi istoria, dar observ statura diplomatica a impricinatului, data de alegerea unor contraargumente inconfortabile si cu rezonanta suparatoare pentru un lider de partid si un fost om al legii, cum este cazul lui Victor Ponta, cat si lasarea unei portite deschise, care ar fi fost mai greu sau chiar imposibil de realizat in situatia unei demisii. „Voi ma dati afara din partid, nu eu cer sa plec, pentru ca sunt nevinovat si in adancul fiintei sunt si raman social-democrat”, acesta pare a fi mesajul strategiei diplomatice pe care Mircea Geoana a ales-o, inspirat, sa o opuna sanctiunii de excludere din PSD. Aceasta este partea plina a paharului.

Daca vom da insa la o parte problemele procedurale, intotdeauna discutabile, si unele declaratii penibile si provocatoare, cum ar fi cea facuta pe timpul vizitei in SUA, cand s-a dat drept „seful opozitiei” sau cea referitoare la pretentia de a mai candida inca o data la presedintie, ostila in mod fatis candidatilor USL, vom remarca faptul ca Mircea Geoana a devenit total inutil PSD-ului, la ale carui activitati nici nu mai participa in ultima vreme (inclusiv la Consiliul National din luna trecuta).

Inevitabil, fractura de dupa pierderea in serie a tuturor alegerilor, neasumarea acestor esecuri si distantarea orgolioasa de presedintele partidului, Victor Ponta, cat si de ceilalti lideri ai USL, i-au creat in propriile randuri o ambianta politica deloc de invidiat pentru cineva care ocupa a doua pozitie in stat. Precum turistii snobi si rupti de realitate din filmul „Daca e marti, e Belgia!”, care presupuneau unde se afla dupa foaia de parcurs a excursiei, Mircea Geoana afla despre traseul politic al PSD dupa… agenda Senatului, ceea ce, evident, pentru partid nu era deloc un fapt spumos, precum celebra comedie! Rezultatul pentru Geoana a fost izolarea in PSD, implicit in USL, si prinderea intre linii, si PDL-ul vanandu-i capul, stari de lucruri carora, sub presiunea alegerilor, social-democratii au decis ca trebuie sa le puna punct.

Ce va urma pentru PSD si USL? Daca PSD va pierde sau nu pozitia de sef al Senatului va fi mai putin important fata de pastrarea aliantei USL si a unitatii de actiune a cuplului motric Ponta-Antonescu. Sigur, in varianta nedorita de opozitie vor urma niste replieri, dar pierderea va fi mult mai mica decat daca o asemenea bresa ar fi provocata in plina lupta, in primul caz existand posibilitati compensatorii mult mai mari, prin organizare si mobilizare.

Ce se va intampla cu Mircea Geoana? Putin probabil ca acesta sa doreasca sau sa aiba capacitatea sa infiinteze un nou partid, si nici sa se alature partidului de transfugi al UNPR sau altui partid. Inclin sa cred ca, mai degraba, va alege sa-si legendeze „nevinovatia” si „puritatea” neintinata de social-democrat, in asteptarea unor vremuri mai bune, mai ales ca pe termen scurt, cel putin, va fi terminat, nu va mai avea capital politic. Profesional, cele mai mari sanse, daca nu chiar singurele, le-ar avea daca s-ar intoarce acolo unde a performat inegalabil: in diplomatie. In aceasta ipoteza, „recuperatorul„,  in a carui barca va fi cules, nu-i greu de ghicit…

Cand „daramarea idolilor” tinteste demolarea personalitatilor-simbol

Citind articolul lui Vasile Dancu, intitulat fulminant „Ultima batalie a stangii: daramarea idolilor” (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ultima-batalie-a-stangii-daramarea-idolilor/), m-am intrebat care ar putea fi premisele pentru care autorul a ajuns la o concluzie brutala, ce iese din matca democratiei. Pentru a fi intelese, fie si partial, va propun ca acestea sa fie conexate la conflictul din PSD dintre Victor Ponta si Mircea Geoana, in context preelectoral, urmand ca cele mai convingatoare raspunsuri sa vina, cu siguranta, din viitor.

“Revolutia permanenta” este un concept devastator, care produce instabilitate si criza. S-a vazut in Rusia lui Trotki si in Romania lui Ceausescu, in ultimul caz “continuitatea procesului revolutionar” sau “revolutia continua”, propovaduita de ceausism, fiind de fapt o camuflare abila a cunoscutului concept trotkist. Nocivitatea unei astfel de politici, care in permanenta dinamiteaza temeliile statului, institutiile si relatiile institutionale, sub masca falselor reforme si modernizari (refren pe care-l mai auzim, din pacate, si astazi!), nedand posibilitatea unei asezari a societatii pe niste temelii stabile si trainice, este atat de evidenta incat ne si miram astazi cum de a fost posibil asa ceva. Probabil ca explicatiile ar trebui cautate undeva in abisurile psihologiei politoide si dogmatismului, care merg brat la brat cu totalitarismul.

Dar ceea ce este surprinzator, azi, este ca mai exista actuali sau fosti politicieni care se amagesc cu “revolutia permanenta” sub o alta masca, numind-o seducator cea a “daramarii idolilor”. Mi se pare, sa fiu iertat, pentru ca nu vizez polemica sau atacuri la persoana, o rabufnire a a unui complex freudian, amintind de paricidul si incestul lui Oedip, de o tragedie existentiala, si aici sunt de acord ca daca ar avea loc, o asemenea “batalie” ar fi si “ultima”, cea de dinaintea sfarsitului. De fapt, prin teoretizarea unui asemenea curs extrem al evenimentelor se urmareste ca in locul idolilor daramati sa se puna un altul, un “mic Ceausescu”, mai pe sleau spus.

Mai este posibila, oare, in democratie, confiscarea unui partid de catre un singur om, care sa taie si sa spanzure, ceilalti membrii de partid ramanand o masa inerta si de manevra?! Partial, da, daca privim spre PDL, desi si acolo au inceput sa se miste lucrurile, dar in niciun caz intr-un partid cu vocatie democratica precum PSD, unde exercitiul democratiei este o ratiune de fiintare, si cu siguranta ca orice tentativa dictatoriala ar primi o riposta de masa din partea Cogresului, forul suprem al partidului.

O a doua greseala este de a identifica simbolurile politice cu idolii religiosi. Simbolurile politice unifica, dau coeziune si fortifica un partid, ii dau incredere, il mobilizeaza si il conduc in lupta, mentin treze nazuintele si idealurile pentru care s-a nascut. Aceste simboluri, in forma lor omeneasca, sunt intrupate de catre parintii fondatori ai partidului, de catre liderii si personalitatile acestuia. Ce sunt idolii? Sunt exact ceea ce spune psaltirea citata de domnul Dancu, niste figuri moarte, din aur si argint, care nu vad, nu aud si nu au suflare in nari, care slabesc adevarata credinta in idealuri si in valori, pentru ca nu au nicio legatura cu viata, cu realitatea, nu pot schimba datul sau influenta evolutiile, pentru ca pentru asta trebuie strategii si programe, mobilizare si directionare, pe care le fac liderii si partidele, acestea din urma fiind, ca si oamenii, niste organisme vii, care gandesc si actioneaza. Idolii nu sunt militanti, in schimb personalitatile-simbol, da.

Lectia de (anti)politica

Legenda despre Scylla si Caribda, cele doua femei transformate de catre zei intr-o stanca si, respectiv, intr-o prapastie, asezate una in apropierea celeilalte, ne spune ca acestea erau sortite a da pierzarii marinarii care ar fi incercat sa treaca printre ele, corabiile acestora sfarsind fie prin a se zdrobi de stanca, fie prin a se prabusi in prapastie.

De aceasta istorisire homerica mi-am amintit la inceputul acestei saptamani, in urma declansarii furtunii in PSD de catre lupta de orgolii dintre seful social-democratilor, Victor Ponta, si subalternul acestuia pe linie de partid, Mircea Geoana, presedintele Senatului.

Conflictul dintre cei doi este vechi, de pe vremea cand, in urma pierderii de catre PSD a alegerilor parlamentare si prezidentiale, Mircea Geoana a fost schimbat de la sefia partidului, fiind inlocuit cu Victor Ponta, in urma unor alegeri interne cu cantec, pe care perdantul Geoana, nu mai putin orgolios decat mai junele sau competitor, nu s-a sfiit sa le asocieze, aluziv, cu o lovitura de partid.

Noul varf de orgoliu al lui Mircea Geoana, iesit la iveala in timpul vizitei in SUA, cand s-a autodeclarat drept „seful opozitiei din Romania”, pare sa fi umplut paharul, punand la grea incercare mandria si ambitiile lui Victor Ponta, care a hotarat, cu pretul propriei demisii din fruntea PSD, sa scape de Geoana, luandu-i sefia Senatului si dandu-l afara din partid.

Cat de reala este insa „amenintarea” Geoana? Punand cap la cap mai multe indicii, declaratia acestuia ar putea sa nu fie o vorba aruncata-n vant, iar Ponta, care tinteste postul de premier, dupa alegerile de la anul, a simtit acest lucru. Faptul ca omul de stat numarul doi roman s-a bucurat de simpatia americanilor, care l-au numit cel mai bun prieten al lor, i-a alertat instinctul politic.

Aceasta simpatie americana fata de fostul ambasador la Washington, la a carei scoala de leadership a ucenicit, cat si conexiunile acestuia in cercurile politice inalte de peste Ocean, poate insemna mult mai mult decat o formulare diplomatica. Ar mai fi de remarcat si ca vizita numarului doi in stat a urmat la scurt timp dupa cea a numarului unu, o succesiune oarecum neobisnuita, care deschide un alt camp de ipoteze, daca avem in vedere criza grava din PDL, data de exercitiul guvernamental, si lipsa de candidati credibili din partea acestui partid pentru alegerile viitoare…

Probabil ca Ponta a simtit mai fierbinte in ceafa rasuflarea lui Geoana, cand acesta a declarat, la intoarcerea din SUA, ca ar mai candida o data la presedintie. Din acel moment, este clar ca Mircea Geoana si-a mai „castigat” ostilitatea unui lider important din opozitie, pe cea a sefului liberalilor, Crin Antonescu, ceea ce ne face sa observam ca, indiferent de cum va evolua conflictul din PSD, intre tandemul Ponta-Antonescu si Geoana, ultimul avand si el in spate destui sustinatori, se deseneaza o linie de rupere, care, daca va deveni activa, va face sa trosneasca din toate incheieturile corabia USL…

Numai ca socotelile infierbantate nu se potrivesc cu cele la rece, fapt pe care cel mai bine il stiu seniorii din PSD, Ion Iliescu si Adrian Nastase, care, dupa ce initial au sustinut pozitia lui Ponta, au facut pasul inapoi, in numele pastrarii unitatii partidului, esentiala pentru castigarea alegerilor din 2012.

Mai mult ca sigur, daca diferendul Ponta-Geoana va ajunge in fata Comitetului Executiv Nationala al PSD, greii partidului ii vor dascali pe cei doi pentru lectia de antipolitica, pe care vor incerca sa o transforme intr-una politica, cerandu-le sa-si bage sabiile in teaca si sa ramana, uniti, pe pozitii.

Am pomenit, la inceput, de Scylla si Caribda pentru ca tocmai asemenea pericole le-ar reprezinta pentru corabia PSD revocarea/excluderea lui Geoana sau demisia lui Ponta. Pe de o parte, riscul de a pierde sefia Senatului ar insemna o bresa adanca in dispozitivul de lupta parlamentara al social-democratilor, de cealalta, demisia presedintelui PSD ar arunca partidul in haul luptelor interne, ambele posibilitati fiind rele politice la fel de distrugatoare, care ar duce la fund PSD-ul, implicit USL-ul…

„A inceput?!”, m-am intrebat, contrariat, cand am vazut paginile ziarelor si ecranele televizoarelor pline cu scandalul dintre Ponta si Geoana, gandindu-ma la ce zeu nenumit i-ar putea ridica unul impotriva celuilalt?!…