Iarna politica

04/12/2011

Democratia este un motor politic alternativ, in care puterea guverneaza si opozitia sanctioneaza, cu schimbari ciclice (si chiar intraciclice) de roluri. Caracteristic acestui tip de regim politic este capacitatea inalta de autoreglare si autoregenerare, care face ca, in situatii de criza, alternativa oferita de opozitie sa impiedice prabusirea societatii odata cu cea a puterii. Cine se dispenseaza de opozitie si concentreaza in mainile sale intreaga putere aseaza deasupra sa si a tarii o sabie a lui Damocles, care oricand, in absenta alternativei, poate creea o criza ireversibila.

Acapararea de catre regimul Basescu si a functiei de presedinte al Senatului a declansat o iarna politica, care ameninta cu inghetul democratiei. In mod practic, prin controlul asupra celor patru varfuri de putere executiva si legislativa, cu Traian Basescu-sef al Statului, Emil Boc-sef al Guvernului, Vasile Blaga-presedinte al Senatului si Roberta Anastase-presedinte al Camerei Deputatilor, PDL, partidul prezidential, isi merita pe deplin denumirea de partid-stat, cu toate riscurile amintite pentru democratie. Regimul Basescu a ajuns exact in situatia pe care o anticipam dupa alegerile prezidentiale din 2009, cand, pe baza vointei absolute de putere si a modului cum si-a adjudecat cel de-al doilea mandat, spuneam, mai ironic mai in serios, ca acesta va evolua inevitabil catre un „prezidentialism guvernamentalist-parlamentarist„:https://fragmentariumpolitic.wordpress.com/2009/12/23/exercitii-imaginare-de-admiratie/. Daca am presupune ca eroul acestei epopei politically incorrect ar urma indeaproape instructiunile unei falacioase agentii de rating, care, prin absurd, ar exista si ar incuraja astfel de piete politice, probabil ca aceasta i-ar rasplati sarguinta cu calificativul maxim…

Ceea ce este ingrijorator pentru democratie este ca sunt incercari de reproducere a regimului si dupa 2012, miza ascunsa a comasarii alegerilor fiind, potrivit multor analize, tocmai perpetuarea sistemului instapanit de PDL. Copresedintele USL, Crin Antonescu, a evocat deja posibilitatea ca, in fata pericolului comasarii, Opozitia sa se retraga in bloc din Parlament si sa ceara convocarea alegerilor. Aici as face observatia ca temerile legate de reactiile speculative ale Puterii nu sunt intrutotul justificate. In primul rand, pentru ca intr-un an electoral nu se mai poate vorbi de alegeri anticipate (implicit de pretinsul antireformism al acestora), posibilitate consumata in 2011, ci doar de devansarea calendarului electoral. Nu vad niciun obstacol, in afara celui care tine de vointa, ca alegerile comasate, de exemplu, sa fie aduse din toamna in primavara, ceea ce ar raspunde si argumentelor economice ale Puterii (de economii etc.), dar si celor de ordin social ale Opozitiei (de a scurta suferintele populatiei). Cerintele partilor, fiind simetrice, s-ar compensa reciproc, iar neintelegerea s-ar stinge…

Jucand o asemenea tactica, Opozitia va fi in castig in oricare din situatiile de raspuns ale Puterii, chiar fara a se retrage din Parlament: in caz afirmativ, ii va creste capitalul electoral, in cel negativ, va devoala intentiile ascunse ale regimului, care va pica testul credibilitatii… Efectele vor fi oarecum similare si in cazul de-comasarii, dar, evident, pe un calendar devansat… Contraargumentul sezonului rece pica de la sine, fiind destule precedente in materie (si mai apropiate, si mai indepartate), oricum inghetul fizic nu se poate compara cu cel democratic. Arma tactica a devansarii alegerilor ar merita sa fie folosita cel putin ca mijloc de presiune si slabire a pretentiilor regimului (si, de ce nu, chiar pentru obtinerea unor concesii in contrapartida, la capitolul social).