Guvernul bionic

Dupa anuntul presedintelui Traian Basescu privind desemnarea ca premier a sefului SIE, Mihai Razvan Ungureanu, primul gand  a fost ca acest serviciu secret de elita a pierdut un profesionist rasat. Urmatorul gand m-a trimis la manual si la intelepciunea populara, care avertizeaza, primul, ca extrapolarile de competente nu garanteaza in toate situatiile aceleasi performante, a doua, ca poti fi fruntas la sat, dar codas la oras.

O succesiune atipica. Demisia Guvernului Boc reprezinta a saptea victima in randurile guvernelor europene. Daca in cazurile precedente noile guverne au fost alternante de tip putere-opozitie sau stanga-dreapta, in Romania nu s-a intamplat nimic din aceste cutume democratice, un guvern fiind inlocuit cu un alt guvern de aceeasi culoare politica, al aceleasi coalitii. Cu alte cuvinte, dreapta neoliberalista va ramane pe pozitii, ceea ce va face ca schimbarea de guvern sa nu aduca cu sine si o innoire a viziunii si solutiilor politice. Pe cale de consecinta, inghetul doctrinar si ideologic va persista, va fi doar o penibila rotatie a cadrelor, care va reactualiza, cinic si zgomotos, caragialeasca asumptie a status-quo-ului: sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimica!

Un plan „smart”, cu curele de sustinere externa? Am aflat de la presedintele Basescu ca planul de schimbare a lui Boc dateaza din decembrie, dar ca amanarea aplicarii acestuia s-a facut din ratiuni de stabilitate si interes national. Asa ar fi, daca apocalipsa sociala din ianuarie si greva parlamentara a Opozitiei, al caror sfarsit nu se intrevede si care sunt varfuri ale crizei economice si demografice, nu l-ar contrazice copios. De ce a tacut capitanul, cand nava debusolata salta, amenintator, pe valuri?! Ei bine, Basescu stia ca parama de salvare va veni, la momentul potrivit, de la Franks, seful misiunii de evaluare a FMI. De ce tocmai din exterior?! Pentru ca din interior nimic nu l-ar mai fi putut sau putea sustine, sacul solutiilor Puterii era si va ramane gol, cele ale Opozitiei erau si sunt demolatoare pentru establishment, iar daca Boc ar fi plecat ca un invins, in urma lui s-ar fi prabusit, asurzitor, toata schelaria regimului…

Speriati de o perspectiva non-portocalie, dupa masa de adio de la Busteni s-a dat drumul planului lui Traian, cu ajutorul curelelor de transmisie ale lui Jeffrey. FMI, precum un mare dascal al omenirii, i-a dat sefului PDL coronita de premiant si i-a facut un laudatium pe masura: toate tintele cantitative au fost indeplinite, cresterea economica in 2011 a fost de 2,5%, cea din 2012 va fi 1,5-2%, peste media UE etc. Franks a mai facut insa ceva special, care atrage atentia asupra faptului ca situatia dreptei neoliberaliste chiar e disperata si ca „merita” a se pune la bataie bani pentru a fi salvata, si anume a blagoslovit guvernul succesor ca, in an electoral, sa dezlege baierele pungii, pentru cresterea consumului, pe care o apreciaza ca va fi cruciala pentru obtinerea cresterii prognozate! Dar pentru a taia din asteptari si a-si putea lua inapoi cu doua maini ceea ce vor fi fortati sa dea cu o mana, din cauze electorale, cei doi evoca, la unison, pericolul reintoarcerii crizei, ceea ce, trebuie sa recunoastem, nu va fi greu de aranjat, cand interesele o vor cere, prin jocul de-a alba-neagra cu „prognoze” si „ratinguri”, dupa cum am tot vazut… Ingenios plan, nu credeti?…

Un brat ionic pentru regimul Basescu. Cu un presedinte-jucator, nu se poate lua in serios ideea unei „victorii” a Opozitiei sau protestatarilor prin demisia Guvernului Boc, deoarece nu a cazut un cap al regimului, ci doar un brat, capul ramanand la locul lui, bine insurubat. Mai mult, bratul amputat va fi inlocuit cu unul mult mai lung, cu o proteza bionica, bine captusita cu cipuri, microfoane si tot felul de circuite, care va fi comandata cu puterea gandului de la Cotroceni. Cred ca, daca Guvernul Ungureanu va trece de Parlament, nu va trece mult timp si ne vom aminti cu nostalgie de jovialul Boc.

Consilierii care l-au sfatuit pe Basescu sa desemneze ca premier un sef de serviciu secret sunt, probabil, bine specializati in strategii si tehnologii de impunere a puterii, sub forma unui Guvern cu acoperire democratica. Ca intr-o lume orwelliana, a limbajului dublu (nouvorba), in care fiecare cuvant desemna o realitate opusa celei invocate, alegerea respectiva a fost motivata prin interesul national! Sa nu fim naivi, niciun cetatean sau interes national nu va fi mai bine protejat fara un sef SIE super-profesionist, dar cu un Prim-Ministru diletant!

Aceasta mutare, neortodoxa si riscanta pentru democratie, proprie regimurilor autoritare, serveste mai degraba unui interes clientelar, de grup, al carui exponent, Traian Basescu, orbit de putere si paralizat de teama de a o pierde, a sarit si ultimul parleaz al democratiei, aducand la palatul Victoria Big Brother-ul, care va sta cu ochii pe toti, si Tele-Ecranul, la palatul Cotroceni, care va recepta imagini de peste tot, oferindu-i un control total care l-ar fi facut invidios si pe dictatorul Ceausescu!

In loc de concluzii. As dori sa ma insel, dar cred ca in timpul care ne-a ramas pana la alegeri Opozitia va fi din ce in ce mai vanata, iar conflictul mocnit dintre interesul clientelar si cel national va deveni unul fatis. MRU, un cavaler integru al domeniului de origine, va fi nevoit, in postul oferit de Basescu, sa accepte ca echidistanta ia sfarsit acolo unde incepe politica si ca magnetului Puterii este greu sa-i rezisti. Faptul ca in fruntea Guvernului se va afla un fost sef al SIE ar putea fi interpretat nu numai ca un indicator ca resursele interne de putere au fost consumate si ca sustinerile regimului vin pe filiera externa, dar si intr-o maniera mult mai stanjenitoare, avand in vedere ca din interactiunile asimetrice ale acestor servicii pe plan international rezulta doar doua tipuri de raporturi, de coordonare si de subordonare.