Multiculturalism dupa ureche sau de mahala

UDMR a amenintat, din nou, cu iesirea de la guvernare daca PDL s-ar razgandi in privinta infiintarii unei facultati în limba maghiară la UMF Târgu Mureş. Programe si o linie de invatamant in maghiara exista si in acest moment la universitatea respectiva, suficient de acoperitoare pentru ponderea acestei minoritati, dar o facultate in aceeasi limba nu numai ca ar scinda-o pe criterii etnice si ar distorsiona sau rupe interconectarea dintre piata educatiei si cea a muncii, lucruri absolut inacceptabile, ci ar insemna si o pretentie de lux, pe bani publici, care ar putea antrena consecinte politice si economice pe termen lung, la fel de nesustinut.

O diploma profesionala (care, veti fi de acord, este altceva decat una generala sau liceala) obtinuta intr-o limba cu circulatie restransa (familie, grup, comunitate) are o utilitate sociala de acelasi nivel. Cati medici poti scoate anual pentru o comunitate etnica de cateva sute de mii de persoane?!

In primul rand, cea mai mare frustrare o va resimti chiar absolventul in cauza, care neavand o diploma in limba oficiala a tarii de rezidenta (de circulatie nationala) sau intr-o limba de circulatie internationala nu se va putea implini profesional in plenitudinea cuvantului, motiv pentru care, mai devreme sau mai tarziu, va alege sa migreze pe o piata a muncii pe care, lingvistic, isi va putea implini potentialitatea profesionala, in cazul de fata in Ungaria.

Confruntat cu asemenea efecte, dintr-o data, pentru statul formator ar aparea probleme de costuri si de ceea ce numim fenomenul brain drain, ca si cum ar subventiona educatia… dintr-un alt stat! Dincolo de orice alte consideratii constitutionale sau juridice, limba romana in invatamantul public este totusi o garantie, chiar daca minima, ca statul isi va recupera investitia educationala sau, daca nu, cel putin pierderile vor fi mai mici. Cu o facultate privata este cu totul altceva…

In mod regretabil, cererile excesive cu care UDMR incearca sa faca valuri electorale isi au originea intr-o confuzie, in amestecarea nepermisa a doua planuri distincte, cel al invatamantului obligatoriu, care tine de stat (indiferent ca e minimal sau social) si drepturile omului, prin care se prevede si asigura accesul general si gratuit la un standard educational minim garantat, si invatamantul facultativ, selectiv multicriterial si formativ profesional, in raport cu cerintele pietei romanesti a muncii.

Toata emotionalizarea maghiara ar fi avut sens in primul caz, daca nu ar fi fost solutionat, potrivit unor norme europene si nationale, insa in cel de-al doilea este lipsita de obiect, fiind vorba de o politizare sterila. Ceea ce este deconcertant la UDMR este contradictia absurda dintre pretentia separarii etnice, de parca nu ar fi vorba de cetatenii unei aceleiasi tari si nu ar exista o piata unica (apropo, comunistii ideologizau piata, scindand-o!), si cerinta integrarii europene.

Aceeasi idee extremista si cu iz medieval am auzit-o, ieri, si de la Laszlo Tokes, care vorbea de “impacare” intre “doua popoare”, impotriva realitatii istorice ca in Romania exista un singur popor, cel roman, si mai multe minoritati etnice, printre care si cea maghiara, tot asa dupa cum exista un singur popor ungar, cel din Ungaria, cu care conlocuiesc si convietuiesc pasnic mai multe minoritati nationale, inclusiv cea romana. Un mesaj in care evoci „impacarea” dar in acelasi timp ridici in calea ei separatismul nu poate fi decat unul de ipocrizie politicianista, deoarece alimenteaza exact stari contrare, de tensiuni, neintelegeri si dezbinari.