Lupta pentru dezvoltare si al patrulea aliat

Nota de extraordinar a Congresului PSD de sambata, ca si a celorlalte partide aliate in USL, a fost data de orientarea sa spre viitor si de refacerea legaturii paradigmatice a acestuia cu dezvoltarea. Dupa mai bine de douazeci de ani in care regresul si stagnarea par sa ni se fi impus in mod programatic, prin dezindustrializarea fortata si dezmembrarea complexului economic national, astazi stim mai bine ca oricand ca nu exista viitor fara dezvoltare.

Tezele economiei politice a Capitalismului Neoliberal, care ani in sir ne-au fost psalmodiate cu aceeasi religiozitate ca si cele din Manifestul Comunist, dar in care, de aceasta data, ceasul a fost pus sa sune pentru proprietatea publica iar expropriatii au devenit chiar statele, au cazut una cate una, la fel ca si cele ale economiei centralizate, de comanda. Efectele neoliberalismului, ale domniei discretionare a pietei libere, in fapt a „libertatii” de a se afunda nestingherit in buzunarul cetateanului ori in avutia natiunilor a unei altfel de „Maini Invizibile” decat cea a lui Adam Smith, cea a agentilor economici privat-clientelari ai regimului ori a agentilor suprastatali ai politicilor globaliste sunt, oriunde te-ai uita, catastrofale (un reputat istoric,  Dinu C. Giurescu le compara cu cele ale unui bombardament atomic).

Au fost multe reactii post-Congresul USL, majoritatea optimiste si entuziaste, dar si unele sceptice, ma rog, ca in viata reala. Ceea ce este insa important cu adevarat este ca in societatea romaneasca nu exista un curent de masa romano-sceptic, asa cum incearca sa acrediteze strategiile de curte, interesate in mentinerea status-quo-ului. O asemenea tentativa am vazut-o, de exemplu, si la Dan Tapalaga, un jurnalist talentat, dar a carei atentie analitica nu a fost atrasa, in mod ciudat, de asaltul insufletitor al ideilor social-democrate sau liberale venind dinspre Romexpo, ci doar de faptul ca acolo s-au adunat niste „camarazi”.

Ceea ce nu s-a vazut in marele pavilion expozitional, ocupat pana la refuz de delegatii celor trei partide aliate, PSD, PNL si PC, a fost un al patrulea aliat, populatia. Tocmai de aceea, opiniile venind din aceasta zona sunt singurele care conteaza, deoarece au relevanta democratica a majoritatii. Ne place sau nu, trebuie sa ne raliem acestora si sa recunoastem ca ori fi ei Ponta si Antonescu „tineri si nelinistiti”, dar nu au in spate viata si istoria traita nici a rezervistului Ion Iliescu, fondatorul si presedintele de onoare al PSD, nici a combatantului Adrian Nastase, cel mai bun Prim-Ministru al celui mai bun Guvern din istoria postdecembrista a Romaniei. Acesti seniori ai politicii, moromotesc oamenii, nu pot fi lucrati din cuvinte si nici inghititi cu fulgi cu tot de catre Basescu, cum s-ar putea sa se intample cu cei doi co-presedinti ai USL (cumpararea unuia ori anihilarea amandurora prin stimularea distrugerii reciproce sunt metode mult prea de succes pentru a nu fi experimentate in continuare).

Problema e ca cel care in mod real ar putea sa incurce orice socoteli electorale sau post-electorale care sa dea castig actualei Puteri (nu trebuie scapat din vedere ca a doua zi dupa atingerea obiectivelor electorale USL nu va mai putea fi tinuta de rezolutia de necolaborare cu Basescu si PDL) ar fi Adrian Nastase, care, pentru a prelua o expresie care definea relatia antagonica dintre Brucan si Ceausescu, ii sta in gat ca un os de peste lui Basescu. Probabil, imi spunea un hatru, inchizand cu subinteles un ochi, osul cu pricina nu va putea fi scos decat cu instrumente marca DNA sau ICCJ, ca dinspre partea razei violet, nici vorba, s-a vazut deja la televizor unde s-a mutat!

Desi admit ca ceva este in neregula cu procesele lui Nastase (excesul de indicii, care par a tine mortis sa salveze  niste aparente, ascund de multe ori contrariul), sper ca justitia va face lumina si, in cele din urma, dreptate. Inainte de a ma referi la trei dintre ideile sustinute de catre liderul social-democrat la Congres, care mi se par transpartinice, nu pot sa nu va impartasesc o nedumerire, rezultata din compararea Guvernarii Basescu (formal ale lui Boc si MRU) cu Guvernarea Nastase. Daca in cazul primeia, relatia de incompatibilitate dintre coruptie si performanta s-a confirmat cu varf si indesat prin dezastrul apocaliptic care ne inconjoara, de ce in timpul celei de-a doua aceeasi relatie de cauzalitate nu a functionat?

Prima dintre ideile promovate in premiera de Adrian Nastase, care se muleaza perfect pe cea a legaturii dintre dezvoltare si viitor, se refera la patriotismul economic. Nu cred ca ar putea stramba din nas (cel putin nu la vedere) vreun partid romanesc, cu atat mai mult cu cat vedem ca asasinii economici pot distruge o tara mai bine decat o poate face un razboi, in acceptiunea militara. Nu poate fi vorba nici de pace sociala si nici de o tara libera sau de democratie atunci cand ramanem martori tacuti si fara replica la drama paradoxala a masei mari a romanilor saraci care traiesc intr-o tara bogata.

Nu putem ramane inactivi la vanzarea una cate una a ultimelor mari intreprinderi de stat, restrangand in loc sa crestem numarul locurilor de munca, de unde ne extragem cele necesare vietii, pentru noi si familiile noastre. Nu putem inchide ochii la jefuirea barbara a resurselor, care intretin focul oricarei dezvoltari, cu atat mai mult cu cat toate problemele noastre umanitare, precum frigul, foamea, lipsa unui acoperis deasupra capului, precaritatea educatiei si sanatatii, bolile si intreg cortegiul de necazuri sociale cu care ne confruntam si care se adancesc pe zi ce trece isi au originea in deficitul cronic al resurselor de toate felurile, care ne „hraneste” subdezvoltarea.

„A sosit momentul sa depasim complexele ideologice ale perioadei de tranzitie” este al doilea lucru nemaiauzit la niciunul dintre politicienii nostri foarte guresi si tot atat de serbezi cand vine vorba de idei si de solutii. Intr-adevar, am iesit din bezna totalitara, dar a ramane vesnic incremeniti cu fata spre trecut riscam sa nu vedem niciodata lumina viitorului. Culpabilizarea la nesfarsit pentru un esec sau altul, din care unii profeti par sa-si fi facut o fisa a postului, este tot atat de traumatizanta ca si esecul insasi, din care niciodata nu se vor naste invingatori si victorii. Sunt oare stanga si dreapta brate care se ciuntesc ori dezmembreaza intre ele sau extensii menite sa slujeasca corpul, in functie de nevoi si posibilitati? In cautarea raspunsului nu putem face abstractie de modelul atat de roditor al bipartizanismului american. A venit, cu adevarat, vremea sa schimbam de drum, dar pentru asta trebuie sa discutam, sa ne stabilim idealuri, sa facem planuri, sa construim.

 O a treia idee pivot a lui Adrian Nastase, care este strans legata de celelalte doua si, deasemenea, nu are culoare politica, este nevoia de a pune capat razboiului romano-roman. In locul acestui razboi, care ne aminteste de cuvintele lui Isaia ca o casa dezbinata se prabuseste peste ea insasi, trebuie sa asezam coeziunea si solidaritatea pe care le cere lupta comuna pentru propasirea tarii si, implicit, a fiecarui cetatean.

Aceasta este lupta PSD si a intregii Opozitii grupate in USL, al carei spirit, care a acompaniat ca un laitmotiv lucrarile Congresului, este ca nu este indreptata impotriva cuiva, ci pentru obtinerea a ceva, a dezvoltarii Romaniei.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: