Drumul pe care Guvernul Ponta angajeaza Romania este cel bun, neindoielnic, cel al revenirii la normalitate, chiar daca acesta este presarat cu obstacole de catre oamenii Presedintelui. Dar, daca institutia guvernamentala se tot impiedica de actele celei prezidentiale, nu ar trebui sa existe o separatie a puterilor si in interiorul puterii executive? Nimeni nu-i contesta sefului statului intaietatea in probleme de securitate si aparare nationala (este capul constitutional al ostirii), dar in cele de gestiune administrativa si economico-financiara a tarii exista un Guvern, care, tot atat de constitutional, ar trebui sa fie lasat sa-si faca treaba, acesta avand in plus de partea sa si argumentul expertizei. Am urmarit declaratiile presedintelui la intalnirea cu romanii din Chicago, primirea calda si adeziunea de care s-a bucurat, dar am observat si o fractura de discurs (sper sa o fi facut si altii) intre abordarea problemelor de securitate, care coincide, corect, 100% cu cea a partenerului strategic american, dar atunci cand incepe sa se amestece in probleme economico-financiare, la care nu se pricepe si nu are feelingul de trend, ramane pe dinafara, uneori rau de tot, pentru ca-i tot da inainte cu austeritatea, ceea ce-l apropie de cancelarul german Merkel, care, dupa cum s-a vazut, a ramas izolata la summitul G-8. Celor care nu au sesizat deja, le-as recomanda sa compare conceptul despre cresterea economica al presedintelui american Obama cu cel al Guvernului USL, vis-a-vis de austeritate, si intr-un caz si in celalalt, pentru a observa identitatea perfecta dintre acestea… Am facut aceste remarci pentru a intelege, pe o speta concreta, nevoia, aproape naturala, unei diviziuni a reprezentarii externe, pe cele doua ramuri ale puterii executive.
UPDATE. M-da, virtuozitatile de interpretare par a tine intotdeauna de pozitia dominanta, dar nu stiu daca este bine sa privim in mod absolut puterea executiva ca pe un mediu concurential, desi notiunile de coabitare si non-coabitare exprima, in termeni politici, tocmai acest lucru. Doi, nu cred ca Guvernul ar trebui sa caute cu lumanarea ambuscade, mai ales acum, premergator alegerilor, cand totul se transforma in scor electoral. Dincolo de Constitutie si de pozitia dominanta, ca sustinere parlamentara, a noului Executiv, problema tine si de perceptia uzuala, in termenii cetateanului, de aceasta data, care e, pe undeva, precum Dictionarul, obligat, in cele din urma, sa retina sensul atribuit de vorbirea populara, in detrimentul celui atribuit academic. Ori a veni, chiar daca pe noul val guvernamental, si sa incerci sa caricaturizezi rolul Presedintelui, reducandu-l la unul de opereta, nu stiu daca va reusi sa infranga stereotipurile legate de statutul simbolic si reprezentativ, dar nu numai, al sefului statului. Nu spun ca ar fi bine sau rau, ci riscant si ca poate ca ar fi fost mai bine ca problema sa fi fost transata dupa alegeri, pentru ca oricum tratatele si deciziile strategice vor ajunge in Parlament… Trei, e clar ca unii isi vor musca sau frange degetele, vazand ca au pariat, ca la curse, pe calul necastigator, si din acest punct de vedere, soldul Guvernului si al Romaniei va fi, categoric, unul pe plus. Deja s-a vazut si la Chicago, unde cei care au inteles foarte repede la cine e bagheta s-au adresat cu revendicari unui ministru al Guvernului, nu Presedintelui… (NB: oare pe unde o fi Harabula, ca parca se simte nevoia de opiniile lui?!).
Fragmentarium Politic 