Despre rottweileri si avioane cu o singura aripa

01/07/2012

Tuturor ne lipsesc analizele politice ale lui Adrian Nastase. Venind din chiar inima politicii, cel care cu o stredelitoare autoironie isi surprindea destinul politic prin doar trei cuvinte, “ministru-prim ministru-blogger”, in care punea tot dulcele-amar al carierei sale politice de exceptie, decripta orice input, orice manevra sau orice strategie care era aplicat sau iesea din black-box-ul politicii, mergand fara gres la esente. Oare cum ar fi caracterizat Adrian Nastase Conventia Nationala Extraordinara a PDL, de ieri?

Arareori mi-a fost dat sa vad asemenea stupiditati, arogante si lipsa de rusine la niste indivizi care, la nici doua luni de zile de la uscarea cernelii pe motiunea de cenzura care i-a trimis in opozitie si la doar trei saptamani de la esecul dezastruos de la alegerile locale, puneau la cale o monstruoasa lovitura imagologic-electorala, bazate pe minciuni sfruntate, procese de intentie si de justitie politica, calomnii, diversiuni si toata recuzita securist-procuror-ista, in cel mai pur stil gangsteresc, comunist sau neoliberalist, care sa-i readuca, in toamna, in fruntea bucatelor. Nu tu o analiza critica, nu tu o ideologie, o doctrina sau un program politic, niste invataminte sau corectii, pe niste orizonturi de timp intermediare, cu strategii si tactici de etapa, nimic din toate acestea, ci doar o pretentie absurda, imposibil de atins in sase luni de la catastrofa nimicitoare de la locale.

O fi ea memoria sociala scurta, ori mai fi ele si unele gripe sau stranuturi ale noii puteri, dar nimic nu se poate compara cu o pandemie, genocidara social si convulsiva economic, precum cea portocalie. Cine si-ar mai dori revenirea la austeritate, inevitabila sub o guvernare neoliberalista, pentru ca de aici clientela portocalie si-a extras cele mai mari profituri, cu salarii si pensii taiate sau inghetate, cu derobarea statului de obligatii fundamentale fata de proprii cetateni, sub rezerva unei false necesitati a statului minimal, dar care in fapt se dovedeste a fi maxim maximorum pentru un grup restrans, cu multinationale lipsite de raspunderea sociala corporatista ori fata de mediu, cu scoaterea la mezat a resurselor naturale si productive ale natiunii, cu fenomenele crescande ale lipsei locurilor de munca, somajului, precaritatii prestatiilor din sanatate si educatie ori ingradirii accesului persoanelor nevoiase la serviciile elementare ale acestora et caetera, et caetera?!…

Alegerea lui Vasile Blaga, component al celebrei triplete dure B(laga)-V(ideanu)-B(erceanu), drept presedinte al PDL nu ar trebui sa ne mire, avand in vedere impasul disperat in care se afla acest partid de tip “rottweiler”, dupa cum nu ar trebui sa ne surprinda nici lansarea formatiunii, exact a doua zi dupa Conventie, in campania electorala, ceva nemaiauzit si nemaicunoscut, care sigur va ramane in istorie, dar care da si adevarata masura a disperarii portocaliilor. “PDL a iesit din CNE cu obiectivul de a coagula dreapta care sa se opuna in toamna USL”, si-a declarat drept unica tinta proaspatul presedinte de partid, fara nicio viziune sau strategie economica ori vreo referire la problemele actuale cu care se confrunta Romania, ca si cand acestea nu ar exista sau nu ar interesa, ceea ce lasa sa se intrevada ca pedelistii vor avea o singura preocupare, intreprinderea de atacuri politice virulente si in valuri, in toata perioada care urmeaza pana la alegerile parlamentare.

“Vreau un partid muncitor si disciplinat”, a cerut Blaga ramasitei de oaste, de dupa prapadul din 10 iunie, pe a carei flamura zdrentuita, ce bate mai mult in palidul unui zombi decat in portocaliul plin de viata de altadata, si-a inscris cu litere rosii, intr-o tentativa oarba de rebranduire mincinoasa, sloganul motiunii cu care si-a sustinut candidatura la sefia partidului, “PDL-Pentru o societate dreapta”. Culmea ipocriziei si ridicolului, de fapt a inselatoriei (dar oare mai conteaza?!) a acestei false reiventari sau reidentitari este data de faptul ca ideea este furata din denumirea Programului de Guvernare al PSD, “Romania corecta-Romania sociala” si, printr-o alchimie politica a sinonimiei, un cuvant care exprima o valoare si un principiu al stangii social-democrate este utilizat manipulatoriu de catre dreapta democrat-liberala, pentru care acesta nu exprima decat pozitia pe esichier si nimic altceva (daca vi se pare ceva deja vu, amintiti-va de Alianta DA!).

Dincolo de impartirea pe caprarii, care este de fapt o schimbare de esaloane, sa mai observam ca din noua conducere a PDL fac parte nume grele si verificate in administratia centrala si locala, in comisiile parlamentare sau ca si consilieri prezidentiali, care sunt deasupra oricarei suspiciuni de flexibilitate sau, cu atat mai putin, de incalcare de consemn (Cezar Preda, Cristian Preda, Mihai Stanisoara, Dorin Florea, Gheorghe Flutur, Anca Boagiu etc.). Privind mult trambitata Initiativa Civica de Centru-Dreapta a meteoricului si ultimului premier basist, Mihai Razvan Ungureanu, evocata in chip salvator la Conventie, care se asteapta sa furnizeze o platforma de unificare a dreptei sub forma unei Uniuni Popular Liberale (UPL), sa remarcam ca aceasta, spre deosebire de USL, va avea un viciu de proiectare fundamental, lipsa oricarei reprezentativitati pe una din partile esichierului, ceea ce o va face sa semene cu un avion cu o singura aripa. Oricate motorase i se vor adauga, sub noua anvelopa motoare vom ghici cu usurinta acelasi balast sau motor cu rateuri care va ramane PDL. Ce alegator va alege sa calatoreasca, intr-un nou ciclu electoral, cu un astfel de cosciug zburator?!

In loc de concluzii, o lectie a crizei. PDL s-a dovedit inca o data obtuz si lipsit de imaginatie, coplesit de propriul exclusivism, izvorat din interese egoiste, de grup, de gasca, chiar. Criza a demonstrat nevoia depasirii schismele ideologice, in eforturile de iesire din recesiune, atat in cazul unor tari UE, ca Grecia (Guvern conservatori-socialisti), dar nu numai, cat si al UE insasi (vezi pactul pe crestere, adoptat la recentul Consiliu European, prin acomodari reciproce intre socialistii si popularii europeni). In urma punerii in umbra de catre cerintele dezvoltarii eonomico-sociale a schismelor ideologice, intelectualii lui Basescu, care s-au opus cu vehementa oricarei formule de acompaniament intre stanga si dreapta, pe care o etichetau ca fiind contra naturii, au inregistrat un rasunator esec politic si intelectual. De aici si pana la cel al noii constructii politice a ungurenilor nu-i decat un pas.


%d blogeri au apreciat: