Reactie rapida: Evaluarea si urmarile boicotarii referendumului de catre PDL

24/07/2012

Recunosc, am fost surprins de decizia publica a PDL de a boicota referendumul. Ma asteptam la un semnal discret de boicotare, nu la unul asumat, cel putin pentru a-si salva aparenta de partid democratic, daca nu pentru a evita expunerea la critici. Dar PDL-ului nu-i mai pasa nici de democratie, nici de critica, si-a impartit in culise rolurile cu Basescu si a inceput sa joace dur, extrem de murdar si de nedemocratic, pe noua scena politica, de dupa pierderea puterii.

Semnificatiile boicotului sunt tintuitoare pentru PDL. Cand judecam partidele si le impartim in democratice si nedemocratice o facem in functie de recursul sau nu la argumentul electoral. Gestul extrem al PDL, de intoarcere a spatelui electoratului si consultarii populare, ar putea foarte bine sa insemne sau sa fie asimilabil cu o repozitionare pe aripa autoritarist-nedemocratica a dreptei. Practic, PDL a demonstrat ca nu este interesat de ce gandeste si simte electoratul si ca respinge cea mai inalta forma de democratie directa, care este referendumul. Prin boicotarea unui act popular de amploarea si importanta referendumului din 29 iulie, cei care, culmea ironiei si cinismului, se autointituleaza ca fiind un partid „popular” au dovedit ca le este teama de popor, ca tot ceea ce vine dinspre popor le pute, ca aleg sa stea cat mai departe de sudoarea muncii si cat mai aproape de huzurul nemuncii, ca nu le place decat un singur rol social, acela de patura suprapusa, cum denumea Eminescu categoria celor care vesnic parazitau corpul social, sau de „Camasi Albe”, cum se pretind, elitist, a fi pedeleii lui Blaga si civicii lui Ungureanu sau, mai pe scurt spus, gasca lui Basescu.

Ati auzit ce striga Monica Macovei la mitingul PDL de la Iasi, de sustinere a lui Basescu, incapabila sa emita macar o singura idee politica inteligibila, care sa-i apartina? „Dati-ne tara inapoi”!!! Ceva de rasu-plansu!!! Cea mai cretina utilizare a unei idei politice furate, ar fi fost mai cinstit sa ceara cu propriile cuvinte sa li se dea din nou ciolanul, sa fie pusi din nou in fruntea bucatele sau, si mai simplu si mai pe inteles, sa fi scandat doar atat: „Noi nu stim sa muncim, ci doar sa diriguim si sa hotim”!!!

Aparent, hotararea PDL de boicotare a referendumului ar reprezenta o greseala tactica. In realitate, in virtutea partajarii amintite, cu asumari de roluri de falsi infailibili si tapi ispasitori, in care doar rezultatul final va conta, dupa tipicul urma scapa turma, Traian Basescu va obtine un castig strategic, precum in lumea pradatorilor, in care atunci cand seful de haita isi consolideaza puterea si incepe sa maraie, nimeni nu-i va incalca teritoriul marcat.

Nu voi spune nimic despre rezultatul referendumului, care ramane unul deschis, dar si pentru ca in ajunul unei batalii nu este bine sa te programezi pe altceva decat pe succes. In pofida unei anumite legende, care isi are rolul ei in cultul sefului, Basescu nu ar fi fost in stare sa castige de unul singur nicio batalie politica, ci doar in coalitie. Acest lucru nu este o noutate, ci este o caracteristica a victoriilor politice din zilele noastre. De aceea voi observa o schimbare de accent in sistemul de sustineri al lui Basescu, in urma deciziei de boicot, dinspre sustinerile interne catre cele externe.

“Soparla” cu cvorumul, in realitate o parghie de manipulare strecurata in legea referendumului, care va detona multe calcule politice, nu ar fi fost posibila fara ajutorul “portocaliilor” Europei, al popularilor europeni (PPE). De fapt, principala lupta s-a dat cu Bruxelles-ul, iar declaratia satisfacuta a lui Barroso ca Romania a facut un pas inapoi de pe buza prapastiei, prin acceptarea verdictului CCR, in dauna hotararii Parlamentului, cat si cea a premierului Ponta, ca va respecta toate angajamentele fata de CE si FMI spun totul despre raportul de forte si deznodamantul momentului.

Basescu se va decupla de PDL, ceea ce il va descarca intr-o anumita masura de pasivul politic acumulat si-i va aduce un surplus de imagine. Nu-i exclus ca mitul flacarii violet sa fie reinviat si sa mai aiba cateva mici palpairi. PDL va fi trecut in esalonul doi, postura in care va incerca sa se mangaie cu diverse idei-surogat despre apararea “democratiei” si “statului de drept”, in fapt conservarea bastionului basist al portocaliilor, iar Initiativa Civica de Centru-Dreapta a lui MRU, care cel mai probabil se va transforma urgent in partid, dupa 29 iulie, pentru a fructifica oportunitatile post-referendum, va trece in linia intai de bataie, in jurul carei se va coagula si o uniune de centru-dreapta.

Dar toate acestea se vor dovedi iluzorii sau castiguri pe termen scurt, pana la alegerile parlamentare, care vor consolida schimbarea inceputa in 10 iunie sau chiar o vor incheia, daca se va ajunge, intr-un fel sau altul, la alegeri prezidentiale anticipate, pentru ca USL-ul nu va sta pe loc, la fel cum se va intampla si cu noul trend european.

Nimic nu va lucra mai bine pentru USL si nu-i va deschide calea catre castigarea zdrobitoare a luptei electorale din toamna decat atingerea obiectivelor Programului de Guvernare. Indiferent ce minciuni si mizerii va mai debita liota de propagandisti portocalii, oamenii vor simti si vedea ca noua putere este altceva, ca Guvernul Ponta este unul al faptelor, iar acest lucru va conta enorm in determinarea intentiilor de vot. Probabil ca daca Adrian Nastase ar fi fost liber, ar fi cerut PSD si partenerilor din USL doua lucruri, “Fapte!” si “Inainte!”.

In acelasi timp, nimic nu va lucra mai bine impotriva lui Traian Basescu decat dezvaluirea sursei sale externe de putere, strainatatea vestica, al carei pion este in dispozitivul ei, financiar-bancar si corporatist, de acaparare globala a resurselor. Pentru a-l putea taia de la radacina, romanii vor trebui ajutati sa inteleaga care este sursa raului lor social. Basescu nu este altceva decat tentaculul capitalului multinational, care a insfacat si incolacit, constrictor, Romania.


Puci prezidential cu referendum: Cum incearca Basescu si PDL sa rescrie manualul loviturilor de stat

24/07/2012

Probabil ca niciodata sau de foarte mult timp sintagma “lovitura de stat” nu a fost invocata cu atata frecventa, cinism si lipsa de sens cum au facut-o presedintele suspendat Basescu si PDL intr-o singura luna, cea de campanie pentru referendumul de demitere, care se incheie peste cateva zile. „Baietii destepti” cu politichie portocalie au luat in brate aceste cuvinte oribile pentru orice democratie pentru a se culca si scula cu ele in gura in fiecare zi, racnindu-le din toti rarunchii, cu speranta ca doar-doar vor prosti pe unii sau infricosa pe altii.

Atunci cand vrea sa insele sau sa intimideze pe cineva diavolul devine un fel de personaj-orchestra, care sufla in toate trompetele, ciupeste toate corzile si bate toate tobele, pentru a crea iluzia de multime care concerteaza pe o melodie data sau, dupa caz, de vuiet de lupta, caruia nu i te poti opune. Numai cel care va rupe panza dinapoia careia se aud sunetele unei astfel de „reprezentatii” nu se va lasa inselat, pentru ca va descoperi un singur ins, jalnic de asudat si consumat de „virtuozitatile” unei asemenea inselatorii… Nu cred ca in politica, in general sau in cazul de fata, in special, sa fie altfel, poate cel care scrie si distribuie partiturile ori cei care le interpreteaza sa poarte alte nume, de presedinti, sefi de guvern,  de partid, ambasadori, ong-uri etc., dar scopul de inselare a opiniei publice este acelasi.

Nu stiu daca aceasta asociatie de idei am citit-o undeva sau daca este un rezultat subconstient, intuitiv, propriu tuturor oamenilor normali care simt o manarie necurata si care nu vor sa se lase amagiti, pentru ca este imposibil, oricate vraji a-i face, ca o perioada de opt ani de prezidentiat basist ori de patru ani de guvernare pedelista sa o comprimi atat de mult incat sa-i ascunzi abuzurile si ilegalitatile strigatoare la cer dupa cele de-abia doua luni de guvernare ale noului Guvern USL, care nici macar nu a avut timpul fizic necesar pentru auditarea situatiei economico-financiare lasate de Guvernele Boc si MRU, darmite sa repare toate stricaciunile si sa arate ce poate. Nicio orchestratie nu poate sterge din memoria sociala vaierele milioanelor de salariati, pensionari, mame, copii si batrani, din timpul administratiei basist-pedeliste, carora li s-au taiat salarii, pensii, ajutoare, medicamente, in timp ce banii erau transferati, fara de lege si fara de rusine, dinspre munca spre profiturile capitalului. Ar fi absolut stupefiant sa crezi, de pilda, ca Elena Udrea isi punea poponetul pe capace de WC de 15.000 de euro, asa cum au dezvaluit listele de achizitii de la ministerul turismului, din timpul fostei ministrese, si ca acei bani, care, cel mai probabil, nu reprezinta decat varful aisbergului jafului din banii publici, nu au umplut gentile Vuitton ale fostei prim-turiste portocalii a tarii.

Asa se face ca ecourile  unui pretins puci parlamentar, care l-ar fi suspendat in mod abuziv pe presedintele tarii, desi sanctiunea si procedura sunt constitutionale, iar aplicarea lor a urmat perfect Constitutia, in litera si spirit, au facut inconjurul lumii, punand pe jar lumea civilizata si facand imense deservicii de imagine tarii. Asa s-a ajuns ca dezinformarile si mesajele alarmist-extremiste, de intoxicare ale lui Basescu si PDL, care au iesit din matca realitatii politice din Romania dar si a normalitatii unei lupte electorale sau opozitii democratice, sa atraga reactii dure ale cancelariilor occidentale, de la Washington pana la Berlin si, nu in cele din urma, Bruxelles, unele dintre ele fiind normale si chiar asumate de catre premierul Victor Ponta, ca rezultat al unei comunicari guvernamentale defectuoase, desi ti-ar trebui o doza mare de agramatism in ale democratiei sau de tendentiozitate ca sa nu observi ceea ce este vizibil de la o posta, contradictia in termeni a unei expresii lingvistice, deoarece hotararile unui parlament liber ales, institutia blazon a democratiei si unica legiuitoare, nu provoaca puciuri, ci impune vointa celor care l-au ales si pe care-i reprezinta, poporul fiind titularul de drept si de fapt al puterii.

Din aceasta perspectiva, una din cerintele necutumiare ale Comisiei Europene, cea de legare a validarii referendumului de un prag de prezenta la vot, de cel putin 50% plus 1 din numarul alegatorilor inscrisi in liste, pare excesiva sau cel putin ciudata, cu posibile complicatii asupra democratiei insasi, in anumite circumstante, pe care, acum, doar le putem banui sau presupune, la o analiza mai atenta. Sper insa ca electoratul sa se mobilizeze si sa participe in proportie majoritara la referendum, prezenta la vot de la locale, de 56,39%, arata ca este posibil, cu o singura conditie…

Strategia de campanie pentru referendum a lui Basescu si a PDL ar putea fi asemuita cu o „furcuta”, ca paliere de desfasurare si ca dublu mesaj. Pe o ramura, Basescu cheama sus si tare la referendum, clamand cu o jucata intransigenta nonpartizana (sa-l creada cucii, ca romanii pe care i-a jupuit pana la oase, nu!) ca daca PDL-ul va proceda invers va intra in „coliziune directa” cu el, dar in acelasi timp se prezinta ca un alfa si omega al recastigarii „credibilitatii” Romaniei, scoaterii tarii din „izolare” si opririi „prabusirii” leului, ceea ce echivaleaza cu un indemn la boicot pentru camarila care viseaza la restabilirea establishmentului de dinaintea suspendarii. Pe cealalta, MRU si PDL joaca pe cartea caricaturizarii suspendarii si a descurajarii, mai mult sau mai putin voalate, a participarii la referendum, fiind de asteptat ca, dupa ce se vor convinge ca electoratul portocaliu a inteles mesajul, sa dea verde „libertatii” de constiinta (probabil, azi, din cate au lasat sa se inteleaga) privind participarea sau nu la referendum.

Ce s-ar putea intampla la referendum? Nu vreau sa acreditez nimic, as fi extrem de bucuros sa fiu infirmat de rezultatele care vor fi anuntate a doua zi dupa referendum, pe 30 iulie, pentru ca ne vom elibera cu totii de un cosmar, dar una din situatiile posibile si probabile ar fi ca referendumul sa fie invalidat ca urmare a lipsei de cvorum, a neprezentarii la urne a celor peste 9 milioane de alegatori, cati ar reprezenta jumatate plus unu din listele de alegatori. Cauzele ar putea fi multe, intre care sezonul vacantei estivale, in care se inregistreaza cea mai mare absenta de la locurile de domiciliu ale populatiei, ar putea juca un rol important. Dar cea mai importanta sursa a absenteismului ar fi boicotarea votului de catre electoratul PDL, al carui consemn tacit, chiar daca nu va fi recunoscut, l-au primit in campanie, iar daca din varful de participare de la alegerile locale, din 10 iunie, care, cu toata mobilizarea, greu ar putea fi atins in conditiile verii, vom scadea fie si numai o parte din electoratul prezumat a-i fi ramas fidel, intrunirea cvorumului ar putea fi pusa sub semnul intrebarii.

Dar, in conditiile invalidarii, s-ar putea inregistra si o alta situatie, de-a dreptul aiuritoare din punct de vedere al democratiei. Ultimele alegeri, din 2009, Basescu le-a castigat cu un avantaj minim, cu putin peste cele circa 5 milioane cati au reprezentat jumatatea, din cele 10 milioane care au participat la vot, cu vreo 70.000 de voturi in plus, daca ne aducem bine aminte. In 2012, la referendumul de demitere ar putea vota „DA” un numar mult mai mare decat cel din 2009, cat a votat pentru Basescu, sa zicem sase milioane, sapte milioane sau opt milioane, ceea ce ar putea reprezenta un procent covarsitor pentru demitere, care nu ar fi exclus sa atinga scoruri absolut surprinzatoare, de peste 80%, avand in vedere cum va vota electoratul de stanga, cel putin, pentru care nu exista o alta sansa de mai bine decat prin pensionarea sau trimiterea inapoi la vapoare a marinarului. Dar, in pofida unui vot covarsitor pentru demitere, si in valoare absoluta si in valoare relativa, fata de 2009, Basescu se va putea intoarce linistit la Cotroceni, situatie absolut stanjenitoare pentru democratie, pentru ca nu a fost cvorum!!!

In loc de concluzii. Cine a impus schimbarea regulii in timpul jocului, prin introducerea cvorumului la referendumul de demitere a presedintelui?! Onorata Comisie Europeana! Si, acum, sa revenim la definitia loviturii de stat, care, intr-o acceptiune nepretentioasa, de bun simt ar spune ca, in esenta, lovitura de stat are loc atunci cand vointei poporului sau reprezentantilor sai legali, constituiti in Parlament, singurul organ care ii impune vointa prin lege, i se substituie o vointa straina. Daca situatia descrisa, de invalidare a referendumului, se va adeveri, in conditiile de asimetrie neta a rezultatelor comparative, in defavoarea presedintelui suspendat Traian Basescu, pentru care numarul celor care se vor pronunta in 2012 pentru a i se retrage increderea si mandatul va fi mai mare decat cel al celor care i le-au incredintat in 2009, dar vointa electoratului va fi ignorata, fata democratiei occidentale, la a carei masa am fost invitati sa luam loc pe cel mai mic scaun, pe motiv ca nu am avea experienta democratica, va fi greu de spalat, pentru ca, iata, adevaratul puci va fi unul prezidential, comis cu cvorumul, cu voie de la Imparatie! Ce-i de facut?


%d blogeri au apreciat: