Dupa referendum: Moartea unui presedinte

30/07/2012

Din pacate nu este vorba despre titlul unei celebre carti si nicio gluma macabra, chiar daca este vorba despre o moarte politica: Romania nu mai are presedinte. Deocamdata, nici UE nici CCR nu vor sa recunoasca acest lucru, ceea ce-mi aminteste de teribilul secret de stat, care era impus a fi pastrat cat mai mult timp posibil, din ratiuni de conservare a puterii, in unele cazuri de disparitie fizica a unui sef de stat autocrat. Partea hilara e ca Romania e un stat democrat iar regula tacerii in cazul de fata vine din partea Bruxelles-ului si a unei institutii considerate de referinta in jurisdictia constitutionala romaneasca.

Referendumul s-a consumat, dar problema care a constituit obiectul consultarii populare a ramas, formal, la fel de nerezolvata si de controversata. Un presedinte jucator a fost grav accidentat in legitimitate de catre peste opt milioane de romani, care i-au fost impotriva la referendum, ceea ce l-a facut sa iasa de pe terenul de joc mai mult mort decat viu. Pe de alta parte, participarea foarte apropiata dar sub norma de cvorum, de 50%+1 din listele de alegatori, si rata covarsitoare, ce bate catre 90%, a celor care au votat pentru demitere au creat situatia absolut paradoxala a unui referendum invalid, formal, dar cu un presedinte invalid, pe fond.

Cateva consideratii politice privind cauzele si consecintele noii situatii, post-referendum, nu neaparat intr-o anumita ordine.

1. Criza politica interna s-a datorat unui singur om, iar criza cu UE a fost cauzata si intretinuta de catre acelasi personaj politic, Traian Basescu. Atata timp cat sursa generatoare a acestor crize va fi mentinuta in pozitia „On” si nu va fi trecuta pe cea de „Off”, crizele vor continua, intr-o forma sau alta.

2. Pentru prima data in istoria democratiei alegerilor, bula absenteismului electoral a fost umflata de catre cel care, din punct de vedere al culturii politice si al responsabilitatii constitutionale, ar fi trebuit sa stimuzeze participarea la vot. De obicei vorbim de dreptul si datoria cetateneasca, chiar patriotica a prezentarii la vot, iar ratele de absenteism le punem, de regula, pe seama culturii politice scazute a electoratului sau a nematurizarii democratiei. Avem acum dovada clara ca cele doua tare, care tin de lipsa de cultura politica si de democratie sunt prezente, in cel mai inalt si nefericit grad, chiar la cel care, prin exemplul personal, ar fi trebuit sa fie primul cetatean al tarii.

3. „Loveala” , cum au numit-o cu adanca ironie alde Moromete, s-a confirmat, numai ca aceasta nu a fost una de stat, ci una impotriva democratiei. Boicotarea referendumului nu a dus la iesirea din criza, ci la adancirea ei. In plus, vectorul crizei s-a deplasat amenintator dinspre politica spre democratie, boicotarea referendumului fiind de fapt o boicotare a democratiei.

4. Ambivalenta cvorumului, institutionala si electorala, a facut posibila specularea acesteia si transformarea cvorumului intr-o parghie politica de manipulare a referendumului, intr-o „inginerie” prezidentiala si de partid, prin care constanta absenteismului electoral, un fel de zgura sociala a carei marime difera de la tara la tara , sa fie pusa sa traga la cantar in favoarea lui Basescu si a PDL. Cvorumul este obligatoriu in partide, organizatii si institutii, care au statute si regulamente de functionare, dar nu si la nivelul cetateanului, liber de astfel de ingradiri (cel putin la noi si cel putin in acest moment), motiv pentru care impunerea lui in alegerile generale nu este operanta, fiind greu de realizat. Unanimitatea sau cvasiunanimitatea este posibila numai in regimurile totalitare, fiindca se bazeaza pe coercitie (se pare ca oficialii UE au omis acest lucru, frizand, prin decizia lor de cvorum electoral, modelul nord-coreean!).

5. Pe scaunul de la Cotroceni nu poate sta si nu poate reveni un cadavru politic. Pe scurt, este nevoie de reinventarea presedintelui si a democratiei. Formal, solutionarea crizei si revenirea la stabilitatea tarii nu depind decat de un simplu, dar atat de incarcat de consecinte, gest de onoare, care ar putea si ar trebui sa vina din partea unui singur om. Pentru guvernul post-motiune, rezultatele referendumului reprezinta un urias capital de legitimare electorala, care-l va ajuta sa-si duca la bun sfarsit Programul de Guvernare, ceea ce va insemna un start bun pentru alegerile din toamna. Privind relatia cu UE, de pe scaunelul care i-a fost oferit la masa din Biroul,  Oval sau nu, de la Bruxelles, Romania nu va reusi, in veci, din pacate, sa aiba vizibilitatea si vocalitatea fratilor mai mari, din scaunele inalte.

A continua lupta cu un presedinte decazut, care este ca si mort politic si electoral, ar fi o absurditate din care am avea de pierdut cu totii, dupa cum, corect, observa premierul Ponta. Dar si a-l mentine la Cotroceni in izolarea in care s-a scufundat dupa referendum ar insemna acelasi lucru, pentru ca toti avem nevoie ca institutia prezidentiala sa fie animata de un presedinte viu, politic si social, care sa se miste liber, fara handicapul ilegitimitatii, printre oameni si institutii.