Supranationalismul si lectia de „ostilitate”

„Desigur, nu mai traim constant pe buza unei catastrofe politice si ideologice globale, ca in secolul al 20-lea. Dar schimbari deconcertante se petrec la frontierele Europei, precum ciocnirea de rau augur intre stalinism si vechiul nationalism european, in Ungaria sau Romania.” Aceasta afirmatie socanta apartine filosofului francez Andre Glucksmann si a fost facuta intr-un interviu aparut in editia online a publicatiei germane Der Spiegel. [1]

Nu stilul profetic-apocaliptic, cunoscut celor mai multi dintre noi, este surprinzator, ci raspandirea, in noul sol european, a vechilor seminte ale „ostilitatii” impotriva Europei de Est sau Noii Europe, cum o numea cineva. A vorbi despre stalinism, in secolul al 21-lea, inseamna o rupere de realitate si o traire in trecut, o forma de negationism, de negare a uriaselor transformari revolutionare si democratice, devenite ireversibile, din aceasta parte a Europei.

Nu cred ca domnul Glucksmann n-ar sti ca stalinismul a reprezentat o forma agresiva de supranationalism, iar nationalismul, o forma de rezistenta, ci, mai degraba ca, atunci cand vorbeste despre nasterea Uniunii Europene, ca „prima alianta economica supranationala”, urmareste de fapt o schimbare de locuri intre cauza si efect. Istoric, filosoful francez ne prezinta UE drept „o reactie defensiva la oroare”, provocata de razboiul politico-militar, dar aceasta definitie a fost valabila pana la PPE, care a provocat, prin razboiul politico-economic, un alt tip de oroare, cea a crizei pe care o traim.

Mai mult, acelasi supranationalism ameninta cu noi ziduri ale Berlinului, unul in zona euro, dupa cum semnaleaza cu ingrijorare finlandezii, altul intre nordul si sudul Europei, potrivit unui semnal de alarma al unor oameni politici germani si baltici. Dar domnul Glucksmann vede numai pericole si amenintari din partea celor care se opun supranationalismului, de aceea declama o adevarata lectie a urii: „Europa trebuie sa invete sa gandeasca in termeni de ostilitate inca o data”!!!

Ostilitatea, spre deosebire de prietenie, nu a fost niciodata un sfetnic potrivit al binelui comun, i-a adus mereu impotriva rele precum neincrederea, izolarea, inghetul… De aceea cred ca filosofului i-ar sta bine cu politica daca va reusi sa o inobileze, catusi de putin, cu ceva din sensul originar al filosofiei.

[1] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13080661-filozoful-francez-andre-glucksmann-der-spiegel-schimbari-deconcertante-petrec-frontierele-europei-precum-ciocnirea-rau-augur-intre-stalinism-vechiul-nationalism-european-ungaria-sau-romania.htm

3 Responses to Supranationalismul si lectia de „ostilitate”

  1. […] Este un îndemn pentru întoarcerea la anii ’50, un îndemn al acelor vremuri în care activiştii de partid spuneau :“Cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. Este un îndemn de nesocotire a […]

    Apreciază

  2. revista presei…

    […]Supranationalismul si lectia de “ostilitate” « Fragmentarium Politic[…]…

    Apreciază

  3. […] Este un îndemn pentru întoarcerea la anii ’50, un îndemn al acelor vremuri în care activiştii de partid spuneau :“Cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. Este un îndemn de nesocotire a […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: