Sfarsitul lumii se amana

Nu am nicio indoiala, nu va fi sfarsitul lumii. Cel putin, nu dupa calendarul maiasilor. Cine nu-si poate prevesti propriul sfarsit, nu o poate face pentru altcineva. Un calendar politic sau un inceput de sfarsit este insa cu totul altceva, lucruri de care vom avea prilejul sa ne convingem anul viitor. In acest an insa, nici desemnarea premierului, nici investirea guvernului nu va face imposibila coabitarea dintre Ponta si Basescu.

Asigurarile ca procedura de consultare si de desemnare a premierului se va desfasura conform regulilor alunga orice indoiala ca maine ne-am putea astepta la ceva iesit din comun din partea convorbirilor de la Cotroceni. Grija cu care presedintele Basescu incearca sa arda orice cliseu ca s-ar putea afla la originea reaprinderii crizei s-a vazut si in chemarea la discutii simultane cu toate partidele, criticile legate de nechemarea aliantelor ori de posibile intelegeri separate ramanand fara obiect.

Sa nu ne amagim insa, prudenta in a nu-i fi decontata o criza a „desemnarii” nu se datoreaza vreunei fobii sau atac de panica, de teama „sabiei” lui Ponta sau ca nu ar fi in cea mai buna forma de „joc”. Pur si simplu, instinctul ii spune sa amane atacul, ca nu e momentul. Nu este vorba numai de intuitie, ci si de calcule si de semnale. Noua pozitionare a UDMR, de sustinere a lui Victor Ponta ca singura varianta de premier, si intalnirile informale ale lui Ponta si Antonescu cu Basescu nu lasa niciun loc jonglarii cu aritmetica propunerilor  de candidati sau a voturilor din Parlament, pe desemnare sau, si mai sensibil, pe viitor, mai ales ca, tocmai acum, Comisia de la Venetia si-a gasit sa propuna depolitizarea suspendarii Presedintelui si transferarea procedurii pe taramul raspunderii juridice, la initierea legislativului!

Reactia lui Jose Barroso de dupa publicarea rezultatelor scrutinului, de a-l felicita pe Ponta pentru victorie si de a asteapta sa colaboreze cu cei doi coabitanti, pentru ca „Poporul roman a facut o alegere clara”, este un semnal puternic si neechivoc. Chiar si cel mai fervent sustinator, care la parasirea postului i-a transmis de la scara avionului ca ar dezavua o „rejucare” a crizei din vara si ca se asteapta ca Romania sa isi „respecte promisiunile”, nu i-a lasat niciun spatiu de manevra, poate cel mult pentru celebra replica a uimirii si neasteptarii: Si tu, Markus? M-am referit, evident, la ex-ambasadorul american la Bucuresti, Mark Gitenstein. Pretul ignorarii unor astfel de semnale nu va fi altul decat izolarea, de care Basescu va fugi ca dracul de tamaie. In consecinta, ma astept ca maine sa aud un singur nume, pe care il asteapta toata lumea buna: Victor Ponta!

De la natiunea tolerata la minoritatea rasfatata: Cooptarea UDMR la guvernare, un proiect controversabil

Anuntul lui Victor Ponta, imediat dupa alegeri, privind asocierea UDMR la guvernare a surprins pe toata lumea. In primul rand, pentru ca nu are nicio acoperire in rezultatele si asteptarile electorale, ba dimpotriva. Firul guvernelor PDL a fost rupt de o motiune de cenzura, iar electorii au refuzat in 9 decembrie sa-l reinnoade. In logica distributiei costurilor oricarui esec, co-guvernantul UDMR ar fi trebuit sa fi fost, alaturi de PDL, co-platitor al facturii fostei coalitii de guvernare. Asta, evident, in afara unui angajament electoral, dar spre deosebire de UNPR, UDMR nu a incheiat niciun protocol de sustinere a USL in alegeri, care i-ar fi putut legitima eventualele pretentii de guvernare.

Ruptura dintre aceasta stare de fapt, neescamotabila, si intentia discutabila a lui Ponta a starnit un adevarat cutremur in USL. Impotrivirea PNL si PC, care alcatuiesc polul de centru-dreapta in interiorul aliantei castigatoare, de a aduce pe gratis la masa puterii o ruda de dreapta saraca, reprezinta primul test de rezistenta post-electorala al USL si un prim cost politic fata de aliati pentru Victor Ponta.

In al doilea rand, din mecanismul votului de duminica nu ar trebui respins sau neglijat rolul memoriei colective, faptul ca a ierta nu inseamna si a uita, fiind binecunoscut ca cine uita lectiile istoriei risca sa le repete. Populatia majoritara din Transilvania a votat USL pentru a preveni, intre altele, o noua co-guvernare a UDMR si, o data cu aceasta, o posibila reactualizare a scandalurilor si provocarilor legate de autonomia teritoriala pe criterii etnice, care, ne amintim, au venit de la Budapesta, pe filiera Fidesz-Jobbik-UDMR. Temerile acestui corp electoral transilvanean, amenintat a-si vedea asteptarile inselate, vin din trauma istorica provocata de catre fosta stapanire imperiala ungara, care prin umilitorul statut de „natiune tolerata”, un concept care permitea orice fel de abuzuri, a supus populatia bastinasa celei mai cumplite asupriri, romanii fiind considerati si tratati drept o „rasa inferioara”.

Faptul ca liderul PSD isi aroga fata de UDMR rolul caragialesc al mamiticii rasfatatoare din „Domnul Goe”, prin oferirea pe tava a fructelor unei victorii nemeritate, ar putea avea multe consecinte educationale in materie de democratie. In absenta unor garantii, nimeni nu va putea garanta ca dl. Goe nu-i va scandaliza pe ceilalti calatori din euro-trenul democratiei, ca nu va scoate capul pe fereastra vagonului si vantul nu-i va lua palarioara, ca nu va ramane blocat in toaleta sau ca nu va opri garnitura intre statii…

Dupa cum se stie, numai victoriile electorale, in coalitie sau nu, pot schimba locurile intre guvernare si opozitie. Un partid cu o pondere mica, de cateva procente, cum este cel al UDMR, cu greu poate ajunge la guvernare in afara unei aliante. Uneori, asa cum s-a vazut si la aceste alegeri, se poate confrunta chiar cu pericolul de a nu intra in Parlament. Intrebarea pe care mi-o pun si v-o pun este de ce, in pofida unor astfel de riscuri, UDMR fuge de aliantele electorale si alearga numai catre cele guvernamentale? Nu cumva pentru ca nu doreste sa ofere garantii (la care, avand in vedere caracterul reciproc modelator, ar fi obligata in aliantele de campanie) care sa faca nereproductibile comportamente impardonabile, ca ale personajului evocat?

Asa cum se vede din istoricul modernizarii partidelor nationale, si am in vedere criteriul raportarii politice la acelasi cadru statal-national, care incadreaza in aceasta tipologie toate partidele, inclusiv pe cele americane, rusesti etc., pentru a da cele mai proeminente exemple, cat si din cel al modernitatii partidelor europene, fie ca e vorba de PPE, de PES sau oricare altul, vehicolul exclusiv etnic catre putere a devenit invechit si neperformant, care-si reclama un indreptatit loc in muzeu.

O dezbatere pe aceasta tema cred ca ar fi utila atat pentru compatriotii nostri cat si pentru intregul sistem politic si electoral. Nimeni nu ar mai putea contesta initiativa-promisiune a lui Victor Ponta daca ceea ce va oferi UDMR-ului va fi, pentru intreagul USL, compensat de ceea ce va primi. Altfel, demersul sau nu va fi perceput decat ca o pretentie unipersonala, de securizare cu ajutorul voturilor romano-maghiarilor a propriei pozitii, ceea ce nu-l va deosebi fundamental de un posibil Domn Goe.

A doua batalie: In cautarea unui premier

Dupa catastrofa electorala inregistrata de ARD, care a desfiintat-o la propriu, desemnarea unui premier favorit a capatat proportiile unei a doua batalii pentru Traian Basescu. Poate este mult spus „favorit” pentru un presedinte de dreapta nevoit sa desemneze un candidat de stanga, dar incadrarea acestuia in tiparele geopolitice ale vremurilor i-ar putea asigura o coabitare cu mai putine probleme. Pentru a intelege dificultatile dar si subtilitatile jocului prezidential din aceste zile, doua precizari sunt importante. Prima, ca de coabitare se poate vorbi numai in conditiile unui premier din afara familiei politice a dreptei, iar a doua, ca viitorul premier nu va avea sanse decat daca va fi un social-democrat, in acord cu ponderea PSD in USL si cu intelegerea facuta cu liberalii la fondarea aliantei privind impartirea functiilor de prim-ministru si de presedinte. Tentatia desemnarii unui liberal a existat, numele ex-premierului Tariceanu a fost destul de apasat vehiculat, dar „inteligentul” Basescu, cum l-a caracterizat Crin Antonescu, si-a dat seama ca atacul frontal al partajului strategic de putere din USL nu ar fi avut sorti de izbanda si s-a reorientat.

Conceptul de „profil pro-european si pro-atlantist” al viitorului premier, lansat de presedintele Basescu, pare a corespunde tiparului amintit. Enuntiativ, suna chiar bine. Pro-europenismul este lesne de inteles si acceptat, niciun cetatean european nu si-ar dori vreodata sa fie guvernat de cineva din afara Europei. A fi pro-NATO este in aceeasi masura de sustinut, mai greu ar fi insa de inteles ce ar insemna sa fii pro-atlantist. Analitic, conceptele de europenism si atlantism si procesele pe care acestea le desemneaza istoric si, cu deosebire, viitorologic par a nu beneficia de o intelegere prea clara din partea presedintelui Basescu, ceea ce, sa recunoastem, nu are nicio importanta practica pentru presedintele- jucator, mai ales daca va reusi sa dejoace planul USL de nominalizare a lui Ponta in fruntea noului Guvern. De abia cand il auzi ca vorbeste ca Romania trebuie sa mearga spre Vest, nu spre Est, cu UE si SUA, nu cu Rusia si China, iti dai seama de hiba „conceptului”, ca el este rezultatul unei gandiri schismatice, de lagar,in termenii Razboiului Rece si ai Sferelor de Influenta, pentru care libertatea in toate azimuturile a economiei de piata si globalizarea nici nu ar exista. Altfel spus, „profilul pro-european si pro-atlantist” are, ca si „statul de drept” cu care s-au facut valuri in vara, alura unui alt construct ideologic, de iarna, pentru nevoi practice, pre-democratice, ale luptei politice post-electorale.

Miza consultarilor prezidentiale discrete din aceste zile, premergatoare celor oficiale, este de a gasi o alternativa de premier la cea ofertata de USL, Victor Ponta, cazut in dizgratia americana si europeana pentru multe idei percepute a fi impartasite de la Adrian Nastase, al caror ax sunt afirmarea patriotismului economic si denuntarea statutului de colonie al Romaniei, dar si a lui Basescu, pentru dosarele suspendarii si referendumului de demitere. In evaluarea sanselor lui Basescu de blocare a drumului lui Ponta spre un nou mandat la Palatul Victoria sunt de remarcat, pe de o parte, o schimbare salutara de atitudine din partea UE, Jose Manuel Barroso declarand dupa alegeri ca nu vor exista dificultati in a colabora cu Victor Ponta, premierul dovedindu-si angajamentul de a corecta lucruri nepotrivite din perspectiva Comisiei Europene, iar pe de alta parte, tacerea americana, desi ambasadorul Mark Gitenstein i-a facut a doua zi dupa anuntarea victoriei USL o vizita lui Ponta, dar fara sa o fi insotit de vreun mesaj protocolar (uzual in astfel de cazuri). Faptul ca rezervele americane fata de desemnarea candidatului majoritatii castigatoare nu numai ca nu s-au topit dar au ramas si in offside vor alimenta si mai mult ideile in circulatie privind cine sunt cu adevarat „stapanii coloniei” si de la cine va primi Basescu „mutarea in plic.”

Cum niciun liberal nu ar fi capabil sa realizeze o majoritate parlamentara (nici nu cred ca ar accepta, riscul ca un asemenea act sa fie privit ca o „tradare”, care ar pune in pericol protocolul de alianta al USL, fiind mai mult decat posibil), informatiile neconfirmate ca Traian Basescu i-ar fi oferit postul de premier lui Mircea Geoana ar putea avea consistenta, dar si castig de cauza. Fostul ambasador la Washington se bucura de trecere in randurile multor politicieni americani, iar relatiile cu Basescu sunt interpretate in chei controversate, dupa esecul neasteptat in alegerile prezidentiale din 2009, fiind susceptibile de mult mai multe puncte comune. In plus, alterarea relatiilor cu unii lideri ai PSD (s-a ales chiar cu o „gratulare” celebra din partea lui Ion Iliescu) il crediteaza in ochii adversarilor stangii cu un mai mare potential de „flexibilitate”. Interesanta este si nuanta adusa de Elena Udrea, potrivit careia  Basescu l-ar putea desemna totusi premier pe Ponta, avand in vedere scorul covarsitor la care a castigat USL, ceea ce arata cat de mare poate fi balansul in ceea ce as numi cele mai iesite din comun alegeri de dupa 1989.

Dupa alegerile parlamentare 2012: Cateva concluzii preliminare plus la ce „cadou” ne-am putea astepta de la presedintele Basescu

Castigarea la scor a alegerilor parlamentare de catre USL, cu mult peste majoritatea absoluta minima (dar sub cea de doua treimi), este o nota buna pentru atenuarea macro-divizarilor electorale din societatea romaneasca si pentru sustinerea sociala consistenta de care se va bucura viitorul Guvern, absolut necesara pentru a urni Romania din punctul mort al crizei. Privind prin prisma rezultatelor scrutinului din 9 decembrie, se intrezaresc, dupa ani de convulsii si lupte oarbe, primele semne si premise ale unui inceput de pace sociala si de cristalizare a culturii politice. Sau, cel putin, sper ca recunoasterea civilizata a invingatorilor, asumarea infrangerilor si demisiilor de onoare, diminuarea acuzatiilor de frauda, iesirea din starea de spirit de perpetuum electoralism ori aprecierile pozitive ale procesului electoral de catre organizatiile internationale (OSCE) nu vor ramane niste flori rare, ca s-a pus punct razboiului politic si civil al distrugerii national-statale si ca timpul constructiei a venit. 

Cred ca una dintre lectiile care ar trebui adaugata in manualele politice ar fi ca motoarele unei natiuni in criza vor trage mai bine daca isi vor lua combustibilul din majoritati consolidate. Un asemenea fapt depinde, neindoielnic, de identificarea si transpunerea cat mai judicioasa a interesului national in obiective de etapa si de gasirea celei mai bune strategii politice si electorale de ducere la indeplinire, care, ceea ce este la fel de important, sa reverbereze social, comandamente care necesita lideri si partide pe masura. In opinia mea, majoritatile la limita, rezultate in urma impartirii tarii in tabere sensibil egale, care, tragand unii hais si altii cea, rup tara in doua sau, in cel mai bun caz, o tin pe loc, este tot atat de contraindicata ca si unanimitatea, care o poate duce in prapastie fara nicio impotrivire. Majoritatea consolidata o am in vedere ca si conditie de succes pentru proiecte decisive si de anvergura, cum sunt sau ar trebui sa fie cele de iesire din criza, care nu pot fi duse la capat fara un suport politic si social puternic. Pentru a intelege acest lucru este suficient sa ne uitam la criza din Europa si America, care a trecut de la forma in „V” si a ajuns la al nu stiu catelea „W”, trenand de ani buni si cu o perspectiva contradictorie, tocmai datorita disonantei dintre politic si social.

O temere preocupanta, care daca se va adeveri va fi partea goala a paharului acestor alegeri, ar fi ca majoritatea electorala, asa cum a iesit din urne, sa nu devina si una parlamentara, cum ar fi legal si constitutional. Ideea a fost deja uploadata in spatiul public de catre surse din PDL, care dau ca certa desemnarea unui (alt?) premier „capabil sa formeze o majoritate parlamentara”. Daca Victor Ponta, presedinte de partid si co-presedinte al aliantei invingatoare, care l-a nominalizat pentru functia de premier, nu va fi desemnat de catre presedintele Basescu drept candidat pentru functia de prim-ministru, „in urma consultarii partidului care a obtinut majoritatea absoluta in Parlament”, „paharul” alegerilor s-ar putea rasturna sau chiar sparge.

Este adevarat, prerogativa desemnarii premierului apartine presedintelui, conform articolului 103 din Constitutie, dar aceasta este una pur formala, ca atunci cand presedintele unui juriu oficiaza conferirea medaliilor castigatorilor unei competitii. In niciun caz medalia sau cupa nu va putea fi oferita altcuiva decat celui aflat pe podium sau, in cazul echipelor, capitanului sau celui desemnat de echipa sa o primeasca. Pe de alta parte, ar mai trebui sa observam ca tot atat de adevarat precum faptul ca alegatorii nu au ales premierul, ci parlamentul, este si ca nu au votat in principal sau exclusiv partide, ci doua aliante, care au fost „grelele” competitiei. Daca alianta electorala ARD, in care s-a invesmantat PDL, ar fi iesit castigatoare, Basescu ar fi procedat tot asa cum, conform anuntului, se pregateste sa procedeze cu USL?! Raspunsul il stim cu totii! Un alt lucru de notat, care pledeaza exact in sensul caracterului formal al desemnarii de catre presedinte al premierului, este ca articolul 103 nu este inscris la  capitolul II „Presedintele Romaniei”, cum ar fi fost normal daca ar fi fost o atributie de fond, ci la capitolul III „Guvernul”, la subcapitolul „Investitura” sau Premierea, daca ar fi sa pastram comparatia cu competitia sportiva, din care, ma grabesc sa adaug, nu lipseste fair play-ul, pe care Basescu incearca sa-l ascunda sub presul de la Cotroceni!

Ce s-ar putea intampla? Ne-am ars de prea multe ori cu Basescu pentru a nu sufla in iaurt si dupa alegeri. Desigur, mi-as dori ca romanii sa se poata bucura de rezultatul votului lor iar ceea ce voi spune sa ramana o simpla speculatie. Dar non fair play-ul, de care presedintele-jucator ar putea da dovada prin nerecunoasterea abuziva a rezultatului alegerilor ar putea avea efectele unui „cadou”, pentru a imprumuta un termen indragit al sarbatorilor de iarna, facut de cetateanul presedinte cetatenilor acestei tari. Articolul 103 din Constitutie trebuie citit, in privinta unor consecinte posibile, in corelatie cu articolul 89, in conformitate cu care Parlamentul ar fi obligat sa nu acorde votul de incredere unui Guvern care ar avea in fruntea lui un alt premier decat cel constitutional, propus si sustinut de catre formatiunea castigatoare. Daca Basescu va cuteza, de dragul himerelor puterii, sa-l reinvie pe Mos Gerila si sa umple casele romanilor cu tristetile unei crize, indraznesc, la randu-mi, sa fac o profetie: va fi ultimul act de putere al presedintelui in exercitiu!

File din cronica alegerilor parlamentare 2012 (Updated)

1. Faptul ca prezenta la vot la ora 10.00 era inferioara cu cateva sutimi celei din 2008 si la jumatatea celei de la referendum poate avea cel putin doua explicatii. Prima, generala, care tine de diferenta dintre iarna si vara, si a doua, speciala, de varful de precipitatii din cursul diminetii. Ar fi o greseala sa se puna aceasta prezenta slaba pe  seama unei pretinse lipse de interes sau de educatie civic-electorala a alegatorilor. Acest lucru se va vedea pe parcursul zilei, cand urgia vremii se va mai potoli si caile de acces spre sectiile de votare vor fi degajate.

2. Dupa proverbul cine sapa groapa altuia cade el in ea, PDL va fi nevoit sa suporte pe propria-i piele greseala de a nu fi fost de acord cu desfasurarea alegerilor in toamna si impingerea acestora in iarna, din false calcule de crestere a ratingului electoral. PDL va fi cel mai dezavantajat de vremea rea, care inevitabil va afecta prezenta la vot. Spre deosebire de referendumul de demitere, cand a dat semnalul neparticiparii la vot, scorul electoral pe care il va inregistra in alegerile parlamentare va fi direct proportional cu rata de prezentare la urne. Aceast fapt s-a vazut si din chemarea la vot a cetatenilor de catre Basescu. Ca o ironie a sortii, alegerile la rusi au loc in majoritatea lor iarna!

3. Avalansa declaratiilor prezidentiale electorale este de-a dreptul stupefianta. Nici macar in ziua alegerilor nu s-a putut stapani, “asasinandu-i” pe uselisti cu tinerea drumului spre Vest si pericolul zonei gri in cazul schimbarii de drum. De fapt, este o falsa problema si o manipulare cat se poate de reala, in stilul diversiunilor binecunoscute ale lui Basescu, pentru ca alegerile parlamentare nu inseamna in niciun fel un referendum de iesire din organizatiile euroatlantice (chiar si britanicii, cei mai eurosceptici, ar avea nevoie de un referendum pentru a face un asemenea pas). De nepermis a fost si invocarea, in chiar sectia de votare, a numelui liberalului “euroatlantic” Tariceanu, ca un cantec de sirena pentru postul de premier. Ramane de vazut cine si in ce mod il va trage la raspundere pe seful statului care, prin astfel de acte impardonabile, se situeaza deasupra Constitutiei!

UPDATE: Depasirea prezentei la vot din 2008, in conditii de iarna agresive (cod portocaliu), confirma interesul crescut al romanilor pentru alegerile parlamentare. Faptul ca prezenta la vot a fost crescuta in judetele preponderent votante USL si scazuta in cele controlate de ARD ne ingaduie sa estimam, in marja unei erori destul de mici, inaintea primelor exit-poll-uri, ca diferentele de scor intre cele doua aliante vor fi mai mult decat semnificative. Mai importanta decat diferenta dintre USL si ARD va fi de aflat ecartul de scor dintre PSD si PNL, avand in vedere posibilitatea spargerii de catre Basescu a USL (si chiar a PNL) prin desemnarea unui premier liberal. Spectrul instabilitatii politice, declansate de catre cel care ar trebui sa apere Romania de un astfel de risc, pare si mai probabil in urma analizelor agentiilor de presa din Vest, care avertizeaza asupra pericolului, cat si a celor din Est (Rusia), care avanseaza ideea posibilitatii repetarii revolutiilor colorate, ceea ce, si intr-un caz si in celalalt, ar fi un dezastru economic. Daca El Pais are dreptate ca Romania este piesa care nu se potriveste cu UE, atunci forta de expulzare va fi mai mare decat cea de absorbtie.

Romani, luati-va revansa: Mergeti la vot!

Alegatorule, azi e ziua ta, oriunde te-ai afla, voteaza!

Alegatorule, nu te da batut in fata vremii, invinge-o si vei invinge vremurile! Voteaza!

Alegatorule, fa din votul tau o Ana a lui Manole, din care va fi zidita Romania viitoare! Voteaza!

Alegatorule, aminteste-ti de toate umilintele din ultimii patru ani si ia-ti revansa! Voteaza!

Alegatorule, da o sansa posibilitatii ca dreptatea sa fie dusa pana la capat! Voteaza!

Alegatorule, fa din ziua de azi o saturnalie electorala, in care alegatorii sunt stapanii alesilor! Voteaza!

Alegatorule, hai, foloseste-te de libertatea din decembrie!/Age, libertate decembri utere! Voteaza!

Alegeri parlamentare 2012: O campanie atipica si o victorie (masiva) asteptata

Este duminica, o zi de iarna, adanc sapata in calendarul electoral: 9 decembrie. Mai sunt cateva ore bune pana la deschiderea urnelor. Toate analizele interne si externe despre scrutinul parlamentar de azi conduc catre o singura concluzie, Uniunea Social-Liberala (USL) va castiga majoritatea absoluta in Parlament. In pofida prognozei meteo nefavorabile, cu ploaie, lapovita si ninsoare, se asteapta inregistrarea unui record de participare la vot. Ce-i va scoate pe romani din case pe o asemenea vreme si-i va determina sa voteze atat de hotarat?

Aceasta determinare electorala, nemaiintalnita de la primele alegeri postdecembriste, este explicabila prin caracteristicile de mediu, international si national, si cele ale campaniei electorale. Politicile supranationaliste europene si americane si valurile de recesiune de pe ambele maluri ale Atlanticului au un impact contorsionant asupra economiei Romaniei, efect de propagare al carui sfarsit, din pacate, nu se intrevede. Cu fiecare incercare esuata de a ajunge la normalitate a devenit tot mai luminatoare ideea ca solutiile unor probleme vitale precum cele legate de absorbtia fondurilor europene, exploatarea nationala a resurselor autohtone, consolidarea cresterii economice, crearea de locuri de munca ori, pe aceste baze, cresterea calitatii vietii, sarcina sociala a Revolutiei ramasa neindeplinita, nu pot fi gasite in limitele vechiului capitalism, care nu mai reprezinta o alternativa. Cautarile nu mai tin de pozitia in interminabilele invartiri in cerc, ci de directia de iesire din incercuire, care sa duca spre un nou capitalism. Politicile economice gresite, de austeritate, ale guvernelor de dreapta romanesti si criza politica din jurul suspendarii si demiterii presedintelui au creat un munte de frustrare populara si un larg front de asteptare electorala.

Campania electorala, pe care presedintele Basescu a etichetat-o drept “nerelevanta pentru realitatile din Romania”, si alegerile de azi au capatat o relevanta strategica, de optiune cruciala pentru viitorul romanilor. Nu este vorba de o optiune politica sau militara, de a alege, pe aceste coordonate, intre Vest si Est, aceasta a fost stabilita dupa Revolutie, prin consens national, tratate internationale si parteneriate strategice, si are taria unei stanci, am revenit si vom ramane pe vecie in Europa. Este vorba de libertatea optiunilor economice, care tine de insasi libertatea economiei de piata. In economie, cu deosebire in cea mondiala, vechiul „principiu” politic potrivit caruia prietenul meu trebuie sa fie dusmanul dusmanului meu nu mai poate sa functioneze fara riscul adancirii crizei actuale sau al saririi dintr-o criza in alta. Istoria a demonstrat cu prisosinta ca atunci si acolo unde acest fals principiu a functionat, economia nu a fost libera. Economia mondiala trebuie sa functioneze ca o piata libera a interactiunilor dintre economiile nationale, dupa cum libere trebuie sa fie uniunile regionale si interactiunile cu acestea ori dintre acestea, ca procese si trepte intermediare ale globalizarii. „Avutia natiunilor” a lui Adam Smith trebuie recitita si reactualizata.

Pe scurt, campania electorala 2012 s-a caracterizat prin asimetrie, substitutie si intruziune.

Asimetria absoluta a competitorilor, in termeni de putere (USL) si slabiciune (ARD), a avut drept efect si o asimetrie de acelasi calibru a intentiilor de vot sau o depolarizare accentuata a electoratului, in favoarea cresterii ratei de coeziune socio-electorala a acestuia. Spre deosebire de alegerile prezidentiale americane, de pilda, unde simetria relativa a celor doi candidati si scorul sensibil al competitiei a avut drept rezultat o falie prin chiar mijlocul masei de alegatori, ceea ce s-ar putea sa fie un efect pervers al politicii „Dezbina si cucereste!”, in cazul alegerilor parlamentare romanesti o asemenea falie are toate sansele sa fie una marginala, ca urmare a diferentei mari de scor, ceea ce ar putea fi tradus si ca un rezultat al unei altfel de strategii electorale, „Uneste si salveaza!”.

Substitutia prezidentiala a ARD, prin implicarea activa a presedintelui Basescu in campania negativa versus USL, a condus la deconstitutionalizarea si mai puternica a persoanei acestuia, ca ocupant al functiei de sef al statului, careia Constitutia ii interzice in mod explicit partizanatul politic si electoral. Cu siguranta, Basescu si-a atras un al doilea vot de blam, dupa cel de la referendumul din vara, care se va vedea, diseara, in scorul electoral, dar si, in functie de cum se va raporta la rezultatul alegerilor, intr-un eventual nou episod de suspendare/demitere. Cu o campanie si niste alegeri sub spectrul prezidentialist-justitiarist, in care presedintele a transformat justitia intr-un instrument personal, pentru scopuri politice si electorale, cu opozanti aruncati in inchisoare sau urmariti penal, coabitarea, nu ma hazardez deloc sa o spun, se contureaza si mai improbabila, iar o noua criza politica, si mai probabila.

Intruziunea externa, europeana si americana, a fost prezenta de-a lungul intregii crize politice din vara, dar aceasta a atins un punct culminant, joi, cu o zi inaintea incheierii campaniei electorale, mutandu-se de pe palierul ambasadorului american pe cel al secretarului de stat al SUA. Intr-o lectie ratata de diplomatie, Hillary Clinton a mentionat Romania, la reuniunea OSCE, alaturi de Rusia, Ungaria, Belarus, Ucraina si alte tari din Asia Centrala, in randul statelor unde exista „un recul democratic”, acuzandu-si aliatul si partenerul strategic roman de „atacuri la adresa procesului constitutional”, o teza extrem de draga ambasadorului Gitenstein si presedintelui Basescu, cu care spera sa intoarca rezultatul alegerilor, dupa „modelul” cu care a fost intors cel al referendumului. Atunci, democratia a fost infranta prin nascocirea „puciului parlamentar”, acum, se va incerca, probabil, prin ideea si mai trasnita a „puciului electoral” sau, de ce nu, „constitutional”, pentru a da curs sugestiei doamnei Clinton.