Dupa alegerile parlamentare 2012: Cateva concluzii preliminare plus la ce „cadou” ne-am putea astepta de la presedintele Basescu

11/12/2012

Castigarea la scor a alegerilor parlamentare de catre USL, cu mult peste majoritatea absoluta minima (dar sub cea de doua treimi), este o nota buna pentru atenuarea macro-divizarilor electorale din societatea romaneasca si pentru sustinerea sociala consistenta de care se va bucura viitorul Guvern, absolut necesara pentru a urni Romania din punctul mort al crizei. Privind prin prisma rezultatelor scrutinului din 9 decembrie, se intrezaresc, dupa ani de convulsii si lupte oarbe, primele semne si premise ale unui inceput de pace sociala si de cristalizare a culturii politice. Sau, cel putin, sper ca recunoasterea civilizata a invingatorilor, asumarea infrangerilor si demisiilor de onoare, diminuarea acuzatiilor de frauda, iesirea din starea de spirit de perpetuum electoralism ori aprecierile pozitive ale procesului electoral de catre organizatiile internationale (OSCE) nu vor ramane niste flori rare, ca s-a pus punct razboiului politic si civil al distrugerii national-statale si ca timpul constructiei a venit. 

Cred ca una dintre lectiile care ar trebui adaugata in manualele politice ar fi ca motoarele unei natiuni in criza vor trage mai bine daca isi vor lua combustibilul din majoritati consolidate. Un asemenea fapt depinde, neindoielnic, de identificarea si transpunerea cat mai judicioasa a interesului national in obiective de etapa si de gasirea celei mai bune strategii politice si electorale de ducere la indeplinire, care, ceea ce este la fel de important, sa reverbereze social, comandamente care necesita lideri si partide pe masura. In opinia mea, majoritatile la limita, rezultate in urma impartirii tarii in tabere sensibil egale, care, tragand unii hais si altii cea, rup tara in doua sau, in cel mai bun caz, o tin pe loc, este tot atat de contraindicata ca si unanimitatea, care o poate duce in prapastie fara nicio impotrivire. Majoritatea consolidata o am in vedere ca si conditie de succes pentru proiecte decisive si de anvergura, cum sunt sau ar trebui sa fie cele de iesire din criza, care nu pot fi duse la capat fara un suport politic si social puternic. Pentru a intelege acest lucru este suficient sa ne uitam la criza din Europa si America, care a trecut de la forma in „V” si a ajuns la al nu stiu catelea „W”, trenand de ani buni si cu o perspectiva contradictorie, tocmai datorita disonantei dintre politic si social.

O temere preocupanta, care daca se va adeveri va fi partea goala a paharului acestor alegeri, ar fi ca majoritatea electorala, asa cum a iesit din urne, sa nu devina si una parlamentara, cum ar fi legal si constitutional. Ideea a fost deja uploadata in spatiul public de catre surse din PDL, care dau ca certa desemnarea unui (alt?) premier „capabil sa formeze o majoritate parlamentara”. Daca Victor Ponta, presedinte de partid si co-presedinte al aliantei invingatoare, care l-a nominalizat pentru functia de premier, nu va fi desemnat de catre presedintele Basescu drept candidat pentru functia de prim-ministru, „in urma consultarii partidului care a obtinut majoritatea absoluta in Parlament”, „paharul” alegerilor s-ar putea rasturna sau chiar sparge.

Este adevarat, prerogativa desemnarii premierului apartine presedintelui, conform articolului 103 din Constitutie, dar aceasta este una pur formala, ca atunci cand presedintele unui juriu oficiaza conferirea medaliilor castigatorilor unei competitii. In niciun caz medalia sau cupa nu va putea fi oferita altcuiva decat celui aflat pe podium sau, in cazul echipelor, capitanului sau celui desemnat de echipa sa o primeasca. Pe de alta parte, ar mai trebui sa observam ca tot atat de adevarat precum faptul ca alegatorii nu au ales premierul, ci parlamentul, este si ca nu au votat in principal sau exclusiv partide, ci doua aliante, care au fost „grelele” competitiei. Daca alianta electorala ARD, in care s-a invesmantat PDL, ar fi iesit castigatoare, Basescu ar fi procedat tot asa cum, conform anuntului, se pregateste sa procedeze cu USL?! Raspunsul il stim cu totii! Un alt lucru de notat, care pledeaza exact in sensul caracterului formal al desemnarii de catre presedinte al premierului, este ca articolul 103 nu este inscris la  capitolul II „Presedintele Romaniei”, cum ar fi fost normal daca ar fi fost o atributie de fond, ci la capitolul III „Guvernul”, la subcapitolul „Investitura” sau Premierea, daca ar fi sa pastram comparatia cu competitia sportiva, din care, ma grabesc sa adaug, nu lipseste fair play-ul, pe care Basescu incearca sa-l ascunda sub presul de la Cotroceni!

Ce s-ar putea intampla? Ne-am ars de prea multe ori cu Basescu pentru a nu sufla in iaurt si dupa alegeri. Desigur, mi-as dori ca romanii sa se poata bucura de rezultatul votului lor iar ceea ce voi spune sa ramana o simpla speculatie. Dar non fair play-ul, de care presedintele-jucator ar putea da dovada prin nerecunoasterea abuziva a rezultatului alegerilor ar putea avea efectele unui „cadou”, pentru a imprumuta un termen indragit al sarbatorilor de iarna, facut de cetateanul presedinte cetatenilor acestei tari. Articolul 103 din Constitutie trebuie citit, in privinta unor consecinte posibile, in corelatie cu articolul 89, in conformitate cu care Parlamentul ar fi obligat sa nu acorde votul de incredere unui Guvern care ar avea in fruntea lui un alt premier decat cel constitutional, propus si sustinut de catre formatiunea castigatoare. Daca Basescu va cuteza, de dragul himerelor puterii, sa-l reinvie pe Mos Gerila si sa umple casele romanilor cu tristetile unei crize, indraznesc, la randu-mi, sa fac o profetie: va fi ultimul act de putere al presedintelui in exercitiu!


%d blogeri au apreciat: