Politica este ceea ce comunica: De la Tismaneanu la Marga, via Tarantino

13/01/2013

Nicio fiinta sociala nu se poate situa deasupra criticii, doar traiul in pustie, care a ramas in urma istoriei, a fost altceva. Chiar daca gluma lui Darwin ca ne-am trage din maimute a fost luata in serios de catre unii, comportamentul fiziologic nu are trecere in fata rationalitatii umane, ramanand pe treapta cea mai de jos a societatii.

Probabil (sau cel putin asa sper) ca si celebrul regizor Quentin Tarantino, mult laudat de media americana, al cărui film, „Django Unchained”, a fost nominalizat la cinci premii Oscar 2013, s-a simtit rusinat dupa accesul de furie pe care l-a avut in timpul unei emisiuni de televiziune, cand i-a replicat agresiv intervievatorului cu “Nu sunt sclavul tau!”, in momentul in care acesta a început să îl intrebe despre violenta din film si posibila legatura cu cea din realitate, motivat, cred, si de recentul masacru de la Sandy Hook, din Connecticut.

Imi imaginez ca, daca ar fi fost de fata, nu mai putin cunoscutul politolog Vladimir Tismaneanu nu ar fi ezitat sa intervina, reamintind una dintre tezele sale favorite (si corecte, ma bucur ca pot sa adaug), potrivit careia imaginile, ca si cuvintele, au consecinte. Ma insel, oare?

Tot la fel de bine imi place sa cred ca jurnalistul britanic in cauza ar merita si el un premiu, al responsabilitatii sociale, cu nimic mai prejos, iar daca ar exista mi se pare ca cel mai nimerit sa i-l inmaneze ar fi presedintele Obama, adversar declarat al violentei din societatea americana.

Cat le trebuie scenelor de violenta sau de ura, din filme sau din carti, sa treaca de bariera realitatii, prin preluarea in comportamente mimetice de catre indivizi necultivati, nu ca instructie, care este o alta problema, ci spiritualiceste si sufleteste?! Putin, foarte putin, dupa cum am vazut si in Europa, in cazul “Breivik”, dar si dupa cum ne avertizeaza si raportul WEF 2013 despre un nou fenomen, “cyber-incendiile salbatice”, care se pot dezvolta in revolte populare, precum cea provocata de un film anti-islam, de pe YouTube.

Cand tinta criticii este o persoana din zona puterii sau un guvern, regula devine si mai imperativa, mai cu seama daca este indreptatita si ne ajuta sa progresam si sa traim mai bine. Nu numai continutul criticii este insa important, ci si felul in care o facem, stilul care ne da „clasa” si ne face sau nu „rasati” intelectual, care poate scadea sau creste credibilitatea a ceea ce sustinem. Din acest punct, ma despart de onorabilul domn Tismaneanu.

Citindu-i articolele critice la adresa sefului ICR, Andrei Marga, pur si simplu sunt socat de asaltul lingvistic umoral al profesorului de la Universitatea Maryland, cu cuvinte care in niciun caz nu sunt „bijuterii” academice sau culturale, ca ratacit, mitoman, satrap, bezmetic, tupeist, impostor, nevrotic, confuz, misel etc. (lista este lunga) si expresii care-l trimit pe bietul om in zone precum cele legate de Alzheimer si Neanderthal!!!

Luand de bune tiradele, a-i zice ca Andrei Marga ar avea toate handicapurile fizice si psihice din lume, ca nu ar fi intrat la facultate fara examen, datorita excelentei de la bacalaureat, nu ar fi fost sef de promotie la filosofie si sociologie, nu s-ar fi adapat din valorile educationale americane, traind experimental, pe viu, intr-o familie de peste Ocean, nu ar fi studiat la nemti, nu ar fi autor de carti si nu ar avea o serie de recunoasteri academice internationale!

Chiar nu inteleg cabala maculanta a domnului Tismaneanu, ale carui inteligenta si instructie nu pot fi puse la indoiala! Cu regret o spun, primul lucru care mi-a venit in minte citindu-l pe autorul cartii „Devil In History”, elogiata de curand de The Wall Street Journal, au fost cuvintele lui Cicero: „Caracterul fara inteligenta poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic”. Daca este adevarat, nu vad niciun motiv ca profesorul Marga sa se teama de ceea ce numeste „tismaneni”.

Mesajul meu transpartinic, dincolo de orice spatii, viziuni si dispute, este de sanogeneza a comunicarii politice, de indemn de a vedea cu limpezime ceea ce comunicarea curata ne semnalizeaza: Un adevar care nu schioapata nu are nevoie de carjele unui limbaj ireverentios.

 http://www.contributors.ro/cultura/extazul-mitomaniei-sau-ratacirile-profesorului-marga/


%d blogeri au apreciat: