Inainte de a fi prea tarziu: Proiectul de tara, acum! Raportul Nastase

Romania s-a obisnuit atat de mult cu evaluarile si directivele primite prin rapoartele de tara ale Occidentului incat a ajuns sa nu mai gandeasca pentru ea insasi, de parca functia reflexiv-proiectiva nationala i-ar fi fost anihilata. Pentru politica romaneasca, prinsa in focul incrucisat al supervizarilor de la Bruxelles si Washington, asumarea unor optiuni strategice pare imposibila si de neconceput, ca si cand libertatea alegerilor i-ar fi interzisa.

Mai nou, nici macar scrutinurile castigate la scor nu mai au relevanta (cel putin pana in momentul actual) pentru schimbarea ceruta de populatie, puterea si opozitia schimbandu-si locurile intr-o nota monotona, ce aminteste de rotativa guvernamentala interbelica sau de bancul in care numai prostituatele se schimba, dar cearceafurile raman aceleasi.

Atunci cand electoratul isi delega puterea cu o majoritate covarsitoare, de doua treimi din voturi, inseamna ca asteptarile lui nu sunt marunte, nu mai sunt legate de reparatii sau ajustari partiale, de paliative, prin ruperi dintr-un loc pentru carpeli intr-altul sau de mersul, pana-n panzele albe, pe unul si acelasi drum, chit ca a fost stricat de vremuri si a devenit impracticabil. Categoric, establishment-ului si status-quo-ului „trudite” si girate de presedintele Basescu le-a sunat ceasul! Vointa si cerintele populatiei au iesit, la alegerile din decembrie 2012, din matca orizontului ingust si lipsit de adancime, dupa amar de vreme asteptarile lor respira nevoia acuta de prospetime si imbunatatire, de schimbari strategice, care se pot intinde pe un front larg, de la cele de sistem pana la cele de directie si care, inevitabil, pun in discutie insasi proiectul de tara.

In orice democratie, dupa ce poporul isi spune cuvantul, e randul politicii, al faptelor politice consonante. Ce este proiectul de tara?

Daca vom analiza discursul celei de-a doua investituri, de Luni, a presedintelui american Barack Obama, vom afla ca atunci cand vremurile se schimba, trebuie sa se schimbe si politicile si oamenii, ca principiile fondatoare ale unei natiuni trebuie completate cu noi provocari, ca e nevoie de reinventare, de gasirea de idei noi, de o noua abordare, ca securitatea si pacea nu au nevoie de un razboi continuu, dar pentru asta este nevoie a invata si lectia de a transforma dusmanii in prieteni. Magistral spus, ca la carte, pentru ca pe solul unei astfel de filosofii semintele programelor economice, educationale, de sanatate, asigurari sociale etc. nu pot decat sa incolteasca. Mai greu cu practica, ce-i drept, care poate fi chiar imposibila, daca nu te bucuri de simpatia si de sustinerea larga a populatiei, care nu se poate obtine decat printr-un angajament public unic si autentic, fara vicierea prin legaminte private, care decad, de regula, domnia poporului suveran in supunere a „puterii gloatei”. Va mai amintiti cum, si in aceasta parte de lume, cel care era adulat drept „Zeus” jura pe altarul intereselor clientelare, declarand ca poporul este „neperformant”?!…  

Un proiect de tara il putem identifica si in Raportul Jospin, al fostului premier francez, care preconizeaza directii si modalitati de reinnoire, deontologizare si responsabilizare a vietii politice, a institutiilor de putere si statutelor demnitarilor statului, fara de care nu se poate depasi grava criza de incredere din societatea franceza, dar si in Raportul Heseltine, care poarta numele cunoscutului lord britanic si care jaloneaza reperele unei noi strategii, de etapa, privind cresterea economica si sociala.

Asemenea preocupari de „rebrenduire” a proiectelor de tara pentru fortarea iesirii din criza sau adaptarea post-criza sunt generale, nu insa si sansele lor de a prinde viata.

Cine citeste cartile lui Adrian Nastase, fost presedinte al celui mai mare partid din Romania si fost prim-ministru, scrise in penitenciarul Jilava sau articolele din aceeasi perioada (unele redactate de mana) care i-au aparut in presa sau pe blogul personal, ramane impresionat de acuratetea si forta ideilor inovative, de ruptura cu modelul de tranzitie din ultimii 23 de ani si de articulare a unei strategii pe termen mediu si lung, incepand cu primii pasi, de masuri neintarziate si tintite de reforma. Nu in ultimul rand, intelege cine si de ce se teme de lumina pe care aceste scrieri o propaga, dar si cauzele persecutiilor la care este supus fostul inalt oficial al statului roman si caracterul inuman al recursului la inscenari judiciariste, pentru pastrarea cu orice pret a puterii si a privilegiilor de grup. Mai presus de toate, rezulta insa concluzia ca si Romania are un proiect de tara. Solutia? Luati lacatele politice de pe Autor si de pe Raportul Nastase!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: