Abdicare prin necontrasemnare?

27/01/2013

Chiar daca nu a putut sa impiedice abdicarea, greva regala a lui Mihai I a atras atentia lumii asupra imposibilitatii unei „coabitari” intre reprezentantul unei forme de guvernamant democratice si cei ai unui regim dictatorial. Desi a fost depasita de modernitatea republicii, de la traditia monarhica ne-a ramas acest semnal moral, vertical si luminos, de nepactizare cu raul politic abatut asupra tarii de vantul istoriei si de refuz al contrasemnarii actelor de putere ale acestuia.

Traian Basescu spune ca nu poate sa abdice, pentru ca nu este rege. Fie si numai din aceasta vehiculare, intelegem ca ideea de exit de la Cotroceni a devenit preocupanta si pentru chirias, ca are bagajele de plecare pregatite, nu insa si motivul. Cel mai probabil, la mijloc este si o mandrie bolnavicioasa, gonflata la proportii imperiale, in ciuda dezastrului pe care-l lasa in urma, ceea ce nu ar trebui sa ne mire, pentru ca, dupa cum spun batranii satelor, capra raioasa tine intotdeauna coada sus.

Simbolic, actul de necomplicitate al regelui cu naimitii totalitarismului comunist ar putea fi repetat, in 2013, cu cei ai capitalismului total. Institutia contrasemnarii exista si in Constitutia Republicii, care stipuleaza ca decretele emise de presedinte se contrasemneaza de primul-ministru. Fara contrasemnare, nu se indeplineste o conditie formala, fara de care un decret nu este constitutional.

La prima vedere, o asemenea intreprindere din partea primului-ministru ar putea parea ciudata, in conditiile in care ne-am obisnuit ca numai presedintele sa o uziteze, si poate ca asa ar si fi fost intr-o situatie normala, cu un presedinte in rol de arbitru sau cu unul a carui legitimitate nu ar putea fi pusa la indoiala. Din pacate, nu ne aflam in niciuna din cele doua situatii: Basescu si-a arogat rolul de presedinte-jucator, incalcand interdictia constitutionala de partizanat politic, iar dupa referendumul de demitere si alegerile parlamentare de anul trecut „legitimitatea” lui, masurata in voturi, se reduce la procentele insignifiante si ridicole obtinute de PDL si de toata dreapta la un loc (ARD), care o vor face mult timp sa se afle intr-o stare de debilitate critica. Pe de alta parte, contrasemnarea de catre premier a decretelor presedintelui este prevazuta, negru pe alb, in Constitutie.

Comparativ, USL detine o cota de 70% din piata electorala, ceea ce-i confera Guvernului un potential si o energie care nu trebuie irosite, iar premierului o legitimitate ca de presedinte, pentru a folosi etalonul de incredere cel mai ridicat dintr-o societate sanatoasa politic si democratic, in care cetatenii se unesc in jurul simbolului pe care-l reprezinta, constitutional, seful statului. Poate juca necontrasemnarea rolul unui levier de schimbare a initiativei strategice si, prin aceasta, de urgentare a vacantarii functiei de presedinte, ca urmare a „imposibilitatii definitive de exercitare a atributiilor”? Sau cel putin pe cel al unui semnal politic sensibil  care sa ajute la constientizarea unei  situatii de izolare in care singura iesire este demisia?

 http://nastase.wordpress.com/2013/01/26/sa-l-ajutam-pe-basescu-sa-abdice/


%d blogeri au apreciat: