Audiatur et altera pars: Despre Constitutie, in afara valului

O propunere de joc alternativ. Inaintea exprimarii unor opinii, exista o practica, nu numai academica dar si de bun simt, de a face cunoscuta motivatia acestora, ceea ce ma si grabesc sa fac. In jocurile strategice (si in cel de brainstorming, la fel), se obisnuieste de a se pune fata in fata doua tabere si un obiectiv (tema, idee), in care una dintre tabere trebuie sa-l atace, iar cealalta, sa-l apere. In final, de invatamintele desprinse din victoria uneia si esecul celeilalte se va tine cont in elaborarea sau abandonarea planurilor de razboi (sau, daca este vorba de domeniul politic, in a da verde sau rosu unei idei sau proiect). Acest joc il propun si in articolul de fata, avand ca obiectiv Constitutia, iar drept competitori adeptii pro si contra revizuirii legii fundamentale. Probabil ca voi starni o grimasa politicienilor care au adus pe val revizuirea, dar si o discutie non-revizuire este de acceptat, pentru ca ne va ajuta sa cantarim mai bine oportunitatea, argumentele si limitele pendinte temei.

Mai intai, cate ceva despre concepte si timp. Revizuirea, concept imbratisat de catre politicieni si de catre actualul text constitutional, mi se pare a avea sens doar in Constitutia originara, pentru a o scoate de sub incidenta unor posibile ambitii politice care ar dori sa puna in discutie intregul, ceea ce ar pune in pericol spiritul si principiile fondatoare. Mult mai nimerit mi se pare ca pentru imbunatatiri ulterioare, punctuale si de mica amploare, sa se utilizeze termenul de amendament. Astfel, corpusul principiilor generale originare va deveni sacrosanct, asa cum se intampla si in Constitutii care au o vechime de sute de ani, in care se vorbeste despre intangibilitatea spiritului constitutional originar, al parintilor fondatori, pe al carui fundament se pot aduce amendamente.

Cred ca in aceiasi termeni ar trebui sa se abordeze, in cazul Romaniei, si Constitutia parintilor refondatori, care au refondat democratia si republica, principiile constitutionale originare, ale Revolutiei din 1989, cum ar fi cele referitoare la statul roman sau la drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, care trebuie sa ramana nemaculate si nestirbite de conjuncturi sau lupte politice.

Ingrijoratoare mi se pare si rata de timp la care se fac update-uri pe Constitutie. Sa ne gandim la faptul ca daca americanii si-ar fi modificat legea fundamentala la fiecare 10 ani, cam cum se contureaza la noi (1991-2003-2013), in cei peste 200 de ani care au trecut de la adoptare ar fi devenit de nerecunoscut, iar Barack Obama nu ar mai fi jurat pe Constitutia fondatoare, cu cele 27 de amendamente (din care 10 in primii doi ani, 1789-1791), ci pe cu totul altceva, care ar fi putut semana fie cu o noua poveste in format de fascicula, fie cu un roman in mai multe volume, dupa numarul succedarii presedintilor si partidelor la guvernare!

Despre amploare, suprapuneri si context. Marturisesc ca sunt buimacit de amploarea proiectului de revizuire, de parca ar urma o revolutie constitutionala, ca si cand aceasta nu s-ar fi produs. Sunt vizate toate puterile statului de drept si multe dintre institutiile sale fundamentale. Nu le repet, sunt in propunerile USL, vreau numai sa subliniez anvergura lor, care, dupa parerea mea, nu o regasim decat in doua cazuri, in cele de schimbari ale formei de guvernamant sau de regim politic.

In al doilea rand, este vorba de suprapunerea acestei „revolutii” constitutionale cu o alta, cea administrativ-teritoriala, lucru nemaintalnit, pentru ca ele sunt asemanatoare cu doua operatii, una pe creier si alta pe inima, efectuate in acelasi timp, care mi se par a fi mult prea mult pentru orice pacient, nemaivorbind de unul si asa slabit. Dupa cum spune teoria, rasconfirmata de practica romaneasca si din alte zari, un sistem supus reformei se confrunta cu cel mai scazut prag de imunitate, vulnerabilitatile de sistem fiind un cumul al celor decurgand din subsistemele reformate, fapt ce antreneaza dupa el un varf corespunzator de riscuri si de costuri.

In al treilea rand, contextul nu mi se pare a sustine revizuirea, ci dimpotriva, stabilitatea constitutionala. Constitutia in vigoare este cea in baza careia am intrat in UE si NATO, am incheiat tratate, aliante si parteneriate strategice, am mers in teatre de razboi, am traversat crize economice si politice, intr-un cuvant a fost verificata si acceptata ca fiind cea a unui stat democrat, care impartaseste valorile euro-atlantice, pe care si le-a codificat in legea de capatai, iar dupa criza din vara trecuta verdictul european si american potrivit caruia statul de drept si-a probat rezistenta si viabilitatea a fost unanim. In aceste conditii, revizuirea de amploarea propusa mi se pare a da cu piciorul unui gir dobandit cu greu, unui castig de perceptie si de imagine privind statul de drept. In general, nu renunti la ceva care s-a dovedit ca functioneaza, cu care te simti in siguranta, iar Constitutia parintilor refondatori a fost una incercata, cu care am trecut cu bine prin toate pericolele tranzitiei.

O abominatie a revizuirii: „Noi, partidele…”. Preambulul Constitutiei SUA incepe cu memorabilele cuvinte „Noi, poporul…”, ceea ce arata, indubitabil, ca aceasta nu a fost scrisa dupa dictarea vreunui persoane, factiuni sau partid, ci dupa glasul si vointa poporului. Privind la peisajul socio-politic romanesc, n-ai spune ca poporul ar simti nu stiu ce nevoie mistutitoare de a-si schimba Constitutia. As spune ca presiunile asupra cetateanului vin din cu totul alte directii, din absenta locurilor de munca, din salariile si pensiile de mizerie, din saracaciosul cos zilnic, din precaritatea asistentei medicale, pentru a enumera doar cateva, pentru ca lista este lunga. In schimb, nu acelasi lucru se poate spune despre partide, care se intrec in propuneri si cereri de revizuire, unele dintre cele mai fanteziste, ceea ce face ca o concluzie sa fie limpede: revizuirea nu vine din campul social, ci din arena politica. Oare chiar crede cineva ca romanii vor vota vreodata excentricitati partidiste, precum schimbarea Articolului 1?! Si pentru Constitutia Romaniei, spiritul constitutional american „We The People…” va fi in veci acelasi.

We are the champions! Cu actuala Constitutie, toti am fost castigatori, si majoritatea, si minoritatile, si partidele nationale, si partidele etnice, si mediul international, pentru ca alternanta intre putere si opozitie s-a facut in mod democratic si ne-a garantat stabilitatea si securitatea. La drepturile minoritatilor, Romania este o campioana a Europei, prin standardele constitutionale si exercitiul democratic, prin care UDMR, o uniune culturala etnica, s-a bucurat de cel mai mare castig politic posibil, in materie de guvernare. Nu vreau sa fiu sibilinic, dar o critica pentru ca am schimbat (pentru ca intotdeauna si la orice vor fi critici), nu este mai greu, daca nu chiar imposibil de depasit decat cea pentru ca nu am schimbat?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: