Schengenul, „sferele de influenta” si bipartizanismul geoeconomic

06/03/2013

Mi-as fi dorit ca in problema Schengen Traian Basescu, pedelistii, civicii si analistii de dreapta sa nu mai presupuna ca un ministru de externe ar trebui sa ramana, incremenit si umilit, in fata unei usi care i se tot tranteste in nas, dar nici ca un premier social-democrat, de cea mai noua generatie, n-ar sti ce se ascunde in spatele acelorasi clisee, marca PPE, care, ca si in cazul MCV, ni se servesc ca niste droguri ideologice, pentru formarea unei  „false constiinte”.

Celor care incearca sa resapeze tema anacronica a sferelor de influenta, mi-as ingadui sa le atrag atentia asupra semnului de drum infundat, plantat de istorie, inainte de a consuma inutil energie si timp. Dupa cum se stie din lectia urata a ultimului razboi mondial, sferele de influenta s-au trasat cu tancurile, iar din cea a razboiului rece, ca zidurile sau cortinele care le inconjoara sunt inlaturate, mai devreme sau mai tarziu, de catre popoare. Ce lider sau ce stat ar mai imbratisa o astfel de politica infirmata, fara riscurile stigmatizante ale prostiei si falimentului programat?

Desigur, sintagma de „sfere de influenta” treneaza, in mental si in limbaj, chiar si in unele tendinte de reconfigurare prin forta, a se vedea razboaiele din ultimii zece ani sau printr-o integrare inegala si discriminatorie, cum este si cazul intrarii si absorbtiei Romaniei in UE, in care exista un cerc nucleu (intra-Schengen) si un cerc periferic (extra-Schengen), intre care relatiile sunt ca de la metropola la colonie. Ceea ce se poarta acum nu mai sunt sferele de influenta, ca sisteme etanse si contrapuse, ci zonele de integrare, deschise si comunicante, care se revendica de la valorile comune ale democratiei si globalizarii.

Pentru cei care nu au inteles, pozitia Romaniei in actualul proiect euro-atlantic este una perdanta si umilitoare, pentru ca, desi este a saptea tara din Europa ca populatie si teritoriu, nu conteaza decat ca piata de desfacere si sursa de materii prime. In aceasta realitate degradanta si apasatoare, gasim explicatiile lipsei de tratament egal a Romaniei de catre Bruxelles si Washington, refuzarii acordarii vizelor americane, ingradirii libertatii de miscare europene, interzicerii accesului liber pe piata muncii si a tot soiul de alte discriminari, care mai de care mai infamante, la care sunt supusi cetatenii romani.

Ca idee politica, nu cred, din cate inteleg din declaratii si evenimente, ca se pune problema ruperii si izolarii de textura europeana, am reintrat in Europa si vom ramane, acesta este un bun castigat pe vecie, ci de a fi tratati pe picior de egalitate, ca membri cu drepturi depline, ceea ce mi se pare ca face inevitabile o resetare si o noua politica externa. Am impresia ca unii dintre aliatii si partenerii nostri strategici se confrunta cu un paradox pagubos, pe care probabil ca nu-l constientizeaza (si vor trebui ajutati sa-l inteleaga, pentru a-l putea depasi), acela de a face parada de anti-stalinism si anti-comunism si de a fi, in acelasi timp, la fel de exclusivisti, precum practicantii nefastei lozinci „cine nu e cu noi este impotriva noastra”!

In niciunul din noile tratate ale UE si NATO nu se vorbeste de un nou razboi rece, de vreo noua amenintare paradigmatica Est-Vest sau de drepturi si obligatii unilaterale, ci dimpotriva,  mai marii lumii euro-atlantice alearga catre Rasarit (cu atat mai mult cu cat cauta iesirea din criza), pentru a dezvolta relatii cat mai avantajoase si a ocupa pozitii de piata cat mai avansate intr-un spatiu a carei identitate geo-economica, cea euro-asiatica, devine pe zi ce trece tot mai proeminenta.

Pe un asemenea trend crescator, discursul ideologizant si obstacular-acuzator la adresa unor colegi de uniune si de organizatie care incearca sa faca exact acelasi lucru, dar care sunt depreciati „metropolitan” la statutul de „supusi”, reprezinta cel putin un act de ipocrizie sau de competitie neloiala. Solutia de re-echilibrare pentru Romania este bipartizanismul geo-economic, in raport cu Estul si cu Vestul, ceea ce inseamna un joc de piata liber, despovarat de balastul ideologic, concomitent cu respectarea angajamentelor politice si militare.

Presupusa reconstituire a sferei de influenta ruse in spatiul ex-sovietic sau est-european ar insemna „resovietizare”, ceea ce ar fi o „prostie”, dupa cum o taxeaza chiar Putin, dar integrarea liber consimtita si pe baze egale este cu totul altceva, intreaga lume se indreapta spre integrare, ceea ce este perfect consonant cu tezele unicitatii economiei globale si libertatii economiei de piata.

Pentru cei depasiti de vremuri, care vor folosi in continuare expresia sfere de influenta, ar trebui spus ca aceasta nu mai este acoperitoare pentru o „targuiala de negustori de haine vechi„, cum a denumit un istoric (Andre Fontaine) intelegerile secrete dintre Churchill si Stalin, in noile cluburi nu se intra la gramada, cu impuscaturi si chiote, ca in filmele cu cowboys, nici prin trageri sau impingeri, ci pe baza apropierii profilurilor de tara, care confera eligibilitate si compatibilitate ca mentalitate, credinta, stare, vecinatate sau alte trasaturi comune (asemanator, de pilda, lumii anglo-saxone, dar nu numai).

As concluziona ca o cauza principala a esecului de optiune geopolitica si geostrategica, de orientare pro-Vest a Romaniei, se datoreaza discordantei profilului de tara. Cel mai important invatamant al ratacirilor din ultimii 23 de ani este ca orice proiect de tara trebuie sa se intemeieze pe profilul de tara.