Politicile de vecinatate, increderea si steagul de la catarg

Intre cunoscatorii din lumea afacerilor circula o vorba, aparent contradictorie: Daca nu exista incredere, nu fac afaceri cu tine nici daca imi dai milioane de dolari. Adevarul si consecintele acestei vorbe le-am vazut si le resimtim, din 2008, cand acordarea de credite cu buletinul, de milioane si miliarde de dolari, a explodat intr-o criza mondiala, care a devoalat o inselare de incredere de proportii. Asa s-a ajuns sa inteleaga si opinia publica de ce sansele unei relatii in afaceri, nu neaparat in sensul ei restrans, depind de proba castigarii increderii.

Cred ca la fel este si in politica, iar politicile de vecinatate nu fac exceptie, trecerea testului  „Castiga-mi increderea!”este indispensabila pentru o relatie durabila si de calitate, mai ales cand un background bilateral, cum este cel romano-maghiar, este unul traumatic, care nu poate fi dat uitarii. Este bine ca ministrul de externe ungar a declarat, intr-un interviu la Bucuresti, pentru Digi 24, ca „a reanexa Transilvania la Ungaria este o prostie absoluta si desavarsita”, dar este nevoie si de dovezi faptice, de confirmare.

Dialogurile, vizitele politice, chiar si cele electorale, in marja respectului, sprijinirea minoritatilor etnice, care au fost evocate si de catre domnul Janos Martonyi, alte modalitati europene de interactiune sunt vehicule excelente pentru cresterea increderii dintre doua state vecine, atata timp cat mesajele vehiculate nu demonstreaza contrariul. Cu alte cuvinte, nu canalele de comunicare interstatala in sine sunt o problema, ci mesajele care se transporta prin ele, continutul lor, care daca este incorect si nesustenabil politic sau juridic devine aidoma unui rationament fals, unui sofism, cum se spune in logica.

Pentru castigarea increderii, care este cheia politicilor de buna vecinatate, nu este suficient sa spui „noi nu suntem dusmani”, trebuie sa dai si semnale care sa cultive stari de siguranta fata de sinceritatea si buna-credinta ca vecin, sa nu te dedai la acte provocatoare sau care calca peste sensibilitati acumulate istoric, cum sunt cele din dosarul dictatelor, ultimatumurilor si dezmembrarilor teritoriale.

Ce ne facem cand relatiile bilaterale sunt puse sub semnul unor cerinte inacceptabile sau al unei simbolistici false ori ostile? Suveranitatea teritoriala si decizionala nu poate fi nicicand o tema ‚controversata” sau de agenda in relatiile bilaterale, denuntarea tentativelor de a impune din afara obiective politice unei minoritati nationale nu inseamna „retorica”, ci tine de dreptul legitim de a respinge cu fermitate politicile instigative si imixtioniste, care nu fac niciodata casa cu increderea si buna vecinatate dintre state.

Mitologizarea unei denumiri si a unui steag nu poate ascunde supra-extensia acestora sau originea externa a scopului politic urmarit, schimbarea unor cuvinte care nu sunt interschimbabile, cum sunt cele de „maghiar” si „secui”, nu face cu nimic mai linistitoare sau mai acceptabila o contrafacere de identitate, ci dimpotriva. Ceea ce se vede cu ochiul liber este escaladarea pretentiilor ungare, translatate frontalier unor politicieni romani radicalisti de etnie maghiara, pretentia de acum, a autonomiei teritoriale pe criterii etnice, nu mai seamana nici pe departe cu cea initiala, a autonomiei culturale, si nici cu cea intermediara, a autonomiei administative, ci vizeaza faza finala, trambitata de Laszlo Tokes la inceputul lui 2013, obtinerea de drepturi colective asupra unei parti din teritoriul romanesc.

Incercarile domnului Martonyi de a pune in oglinda problema steagului secuiesc cu cea a steagului romanesc din Gyula, Mehkerek ori a vizitelor electorale maghiare in Romania cu cea a vizitelor politice romanesti la Budapesta tin de arta manipularii, nu de cea a „dialogului”, cele doua situatii nu sunt simetrice si nici simetrizabile, diferentele sunt si vor fi mereu de mesaj, de ceea ce face ca un discurs sau un act al unei parti pe teritoriul celeilalte parti sa fie bilateral sau unilateral, sa raspunda sau nu unui interes comun, sa fie sau nu european.

Indiferent ca a fost infipt intr-un teritoriu din Antarctica sau de pe Luna, steagul unui stat exprima autoritate si proprietate, ca steagul de la catargul unei nave, care se respecta si se saluta, de catre echipaj, de catre pasageri sau de catre alte nave. Lupta de abordaj este numai intre nave inamice.